3,404 matches
-
iar H. Ey, preluând această idee descrie acest sindrom ca nucleu pozitiv al psihozei schizofrenice. Copilul bolnav de autism este prăbușit de propria flintă și în neantul său. Sindromul este recunoscut de timpuriu, chiar din primii ani de viață, curba ascendentă a evoluției psihomotorii se oprește sau se prăbușește. Manifestările bolii se concretizează în forme diferite de la caz la caz, de la o etapă la alta la același subiect care de obicei se repliază total asupra propriei lumi lăuntrice, prin dereglări ale
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
limbajul propriuzis: memoria, voința, gândirea, atenția. Sub raport clinic, aceste aspecte funcționale se traduc prin fenomene de anartrie ale aparatului periferie al vorbirii, care uneori se manifestă prin mutism achinetic, ce presupune o întrerupere de natură lezională a formației reticulare ascendente: prin simptome afazoide, în sensul că perturbările nu sunt constante ci dau aspectul de dezintegrare fonetică universală, polimorfă, labilă; prin disocieri automatico voluntare, lapsusuri, sărăcie verbală, confuzii de vocabular și de sens, agramatisme, inversări în topica frazei; prin jargonafazie, stereotipii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
terminate în vocala -o, în (accentuat) și în diftongii -ou, -eu sunt neutre: zero, domino, atu, hublou, metrou, ou, careu, curcubeu, mauzoleu, pneu. Fac excepție substantivele denumind animate, care sunt masculine: flamingo, ateu, evreu, zeu, erou. Substantivele terminate în diftongul ascendent iu sunt neutre: acvariu, consiliu, sigiliu, iar cele terminate în diftongul descendent iu sunt masculine: chefliu, geamgiu, vizitiu. De altfel, aceste ultime substantive exprimă numai „obiecte” animate. Substantivele terminate în e pot fi feminine (cele mai numeroase): carte, înțelepciune, vulpe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masculine variabile după număr au toate la plural dezinența -i, vocalic (codr-i) sau ultrascurt (iepuri), indiferent de dezinența de singular. Neutrelor care au dezinența -i la plural le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vremuri, treburi. Distribuția celor trei morfeme de plural ale neutrului depinde, în mod relativ, de structura fonetică sau morfematică a temei lexicale a substantivelor. Dezinența -i exprimă pluralul substantivelor neutre cu tema lexicală terminată în i (semivocalic), component al diftongului ascendent iu, în care vocala u este dezinență de singular: spațiuspați-i, sigiliusigili-i, teritoriu-teritori-i etc. Primesc dezinența -uri, la plural: • substantivele, neologice, cu tema lexicală terminată în vocalele accentuate o și u (radio/radio-uri, atu/atu-uri), în o neaccentuat (care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt mai cu seamă enunțuri-fragment, rezultând în special din marea frecvență a subînțelegerii în stilul conversației: „- Și? - Și ce?” (O. Paler) În planul expresiei identitatea specifică a enunțurilor interogative este marcată de intonație și prin elemente interogative. Intonația interogativă este ascendentă. Ea caracterizează ambele categorii de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifică. Enunțul din care face parte este în esența lui un enunț asertiv: „A întrebat-o un aprod bătrân pe cine caută.” (M. Sadoveanu) Enunțuri interogative retorice Sunt enunțuri sintactice care se caracterizează printr-o contradicție între prezența unei intonații ascendente, interogative, sau a unor elemente interogative în planul expresiei și caracterul asertiv al planului semantic: „Nu ești îndestul de smerită, îndestul de chinuită, îndestul de sfâșiată?” (Al. Russo), „Și într-adevăr dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi doar marcă a caracterului afectiv al unui enunț asertiv: „Ei! ei! de acum drege-ți „vocea” și descurcă-te, măi Trăsne, dacă poți.” (I. Creangă) Intonația imperativă este orientată de accentul sintactic și depinde de dezvoltarea enunțului; este ascendentă când enunțul se realizează doar printr-un vocativ, o interjecție sau un verb la imperativ: „Mai luăm câte unul?... Băiete!...” (I.L. Caragiale), „- Stăi! strig eu.” (I.L.Caragiale); este mai întâi ascendentă, apoi descendentă, când enunțul are o dezvoltare mai amplă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de accentul sintactic și depinde de dezvoltarea enunțului; este ascendentă când enunțul se realizează doar printr-un vocativ, o interjecție sau un verb la imperativ: „Mai luăm câte unul?... Băiete!...” (I.L. Caragiale), „- Stăi! strig eu.” (I.L.Caragiale); este mai întâi ascendentă, apoi descendentă, când enunțul are o dezvoltare mai amplă: „Cântați-mi durerile voastre / Ca să am la ce să visez.” (A.E. Baconsky) Enunțurile imperative indirecte au intonație nespecifică; ele devin, de fapt, enunțuri asertive: „Și cum ajunge acasă, zice unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în traiectul sau 4 porțiuni: porțiunea superioară între pilor și vezica biliară; porțiunea descendentă între vezica biliară și polul inferior al rinichiului drept; porțiunea transversa care ține de la polul inferior al rinichiului drept până la flancul stâng al coloanei vertebrale; porțiunea ascendentă continuă porțiunea precedentă și sfârșește la flexura duodenojejunala. Intestinul gros continuă jejunoileonul, are lungimea de 1,5 m și un calibru variabil între 3-7 cm și se deschide le exterior prin orificiul anal. Intestinul gros este subîmpărțit în: cec, colon
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
intestinului gros, are forma unui sac și se află în fosa iliaca dreapta. De obicei, medial de cec, se află apendicele vermicular care este un segment rudimentar al intestinului gros transformat în organ limfoid. Colonul prezintă mai multe segmente: colonul ascendent, transvers, descendet și sigmoid care se continuă cu rectul. Colonul măsoară 102-145 cm și ține până la flexura colica dreapta. Rectul începe de la nivelul vertebrei S3 până la nivelul orificiului anal. Prezintă două segmente: unul superior situat în cavitatea pelvina, numit ampula
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
desfăcute în componenții lor. Partea protidică poate fi identificată prin reacții specifice proteinelor descrise anterior. Componentele acizilor nucleici sunt identificate printr-o serie de reacții specifice acestora. Reactivi * Acid sulfuric soluție 2 %. Mod de lucru Intr-un balon cu refrigerent ascendent se introduc 5 g drojdie de bere și 30 40 ml H2SO4 2 %. Amestecul se încălzește pe o baie de nisip 1-2 ore. Se filtrează și în filtratul obținut se vor executa reacțiile de recunoaștere a ribozei și deoxiribozei, bazelor
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
marginea diferitelor pasaje din lucrare, dar și pentru sprijinul emoțional necondiționat. Introducere În ultimii 40 de ani (1970-2010), numărul articolelor științifice indexate în Google Scholar care includ în titlu termenul rețea socială (social network) s-a poziționat pe o linie ascendentă (Borgatti și Halgin, 2011: 3). Lucrarea publicată în 1994 de Stanley Wasserman și Katherine Faust, Social Network Analysis: Methods and Applications (de referință pentru domeniu, potrivit lui Carrington și Scott, 2012), avea 17.118 citări în noiembrie 2013. Un articol clasic
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
000 de citări mai mult față de 2011. Numărul cărților publicate (în limba engleză) care includ în titlu rețele sociale sau analiză de rețea socială (social network analysis) a înregistrat o creștere accelerată începând cu sfârșitul anilor ’70, menținându-și tendința ascendentă (vezi figurile 1 și 2). De asemenea, Conferința Internațională Sunbelt organizată de International Network for Social Network Analysis (INSNA) a reunit la Hamburg (Germania), în 2013, la ediția a XXXIII-a, un număr record de participanți (1.157) care au
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
ediția a XXXIII-a, un număr record de participanți (1.157) care au prezentat 750 de lucrări și au discutat peste 100 de postere. Așa cum se poate constata, domeniul rețelelor sociale este extrem de dinamic, iar numărul publicațiilor are o tendință ascendentă. Explicațiile pentru intensificarea demersurilor de cercetare din acest domeniu sau a muncii de cercetare care se poziționează în perspectiva rețelelor sociale sunt diverse. Dezvoltarea soluțiilor software de prelucrare și analiză statistică a datelor relaționale a contribuit în mod direct la
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
informaționale și impactul reputației, emergența rețelelor de schimb personalizate, reciprocitatea schimburilor și mecanismele de supraviețuire a structurilor de schimb generalizat în condițiile riscului de exploatare. Având o istorie relativ recentă (începând cu anii ’20), analiza rețelelor sociale înregistrează o tendință ascendentă în ceea ce privește numărul lucrărilor de specialitate și al domeniilor în care este aplicată (sociologie, comunicare, științe politice, geografie, relații internaționale, biologie, fizică, arhitectură și urbanism, inginerie etc.). Cu ajutorul unor pachete software de analiză și reprezentare grafică performante (de exemplu, Pajek, UCINET
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
6% din paciente, cu recomandarea de a face o nouă dozare a CA 15-3 la un interval de 3-5 luni. Pentru cele două cazuri cu valori crescute, se impune repetarea dozărilor în decurs de 1 lună; creșterea valorii (tendința continuu ascendentă a curbei), impune apelarea de urgență la una din formele te-rapiei neoplazice adjuvante, cu repetări consecutive ale dozărilor markerului pentru evidențierea rezultatelor obținute. Va fi luată în seamă chiar și creșterea temporară a concentrației markerului și clarificată sur-sa acestei
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
unei părți a sistemului excitoconductor și remodelarea postnatală a fasciculului Hiss. În cursul săptămânii a 5-a de viață intrauterine crestele bulbare și truncale fuzionează determinând segmentarea bulbului bulbus cordis și truncus arteriosus, iar într-un timp ulterior spiralarea aortei ascendente și a trunchiului pulmonar. Artera pulmonară stângă și segmentele distale ale arcului aortic comunică prin ductul arterial, derivat embriologic al arcului VI faringian. În momentul nașterii ductul arterial se contractă și devine atretic, persistând sub forma unui vestigiu embrionar numit
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și fosete numite sinusuri pericardice. Sinusul transvers Theile are forma literei „L” culcate, ramura mai mică fiind situată în dreapta. Poate fi folosit la clamparea arterelor mari ale inimii (Fig. 3). Sinusul transvers este delimitat: * anterior de fețele posterioare ale aortei ascendente (în dreapta) și trunchiului pulmonarei (în stânga); * posterior de atriul stâng; * superior de artera pulmonară dreaptă; * inferior de unghiul diedru dintre atrii și arterele mari. Sinusul transvers prezintă două orificii de pătrundere: * orificiul din dreapta delimitat: * la dreapta, de vena cavă superioară; * la stânga
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
trunchiului pulmonarei (în stânga); * posterior de atriul stâng; * superior de artera pulmonară dreaptă; * inferior de unghiul diedru dintre atrii și arterele mari. Sinusul transvers prezintă două orificii de pătrundere: * orificiul din dreapta delimitat: * la dreapta, de vena cavă superioară; * la stânga, de aorta ascendentă; * inferior, de auriculul drept; * superior, de răsfrângerea seroasei pericardice de pe vena cavă superioară pe aorta ascendentă. * orificiul din stânga delimitat: * anterior, de trunchiul pulmonarei; * posterior, de auriculul stâng; * superior, de artera pulmonară stângă. Sinusul oblic Haller este situat posterior de atriul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dintre atrii și arterele mari. Sinusul transvers prezintă două orificii de pătrundere: * orificiul din dreapta delimitat: * la dreapta, de vena cavă superioară; * la stânga, de aorta ascendentă; * inferior, de auriculul drept; * superior, de răsfrângerea seroasei pericardice de pe vena cavă superioară pe aorta ascendentă. * orificiul din stânga delimitat: * anterior, de trunchiul pulmonarei; * posterior, de auriculul stâng; * superior, de artera pulmonară stângă. Sinusul oblic Haller este situat posterior de atriul stâng, anterior de sacul pericardic. Porțiunea sa cea mai înaltă pătrunde între venele pulmonare drepte și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
între venele pulmonare superioară și inferioară (drepte și stângi). Recesul aortic superior are un orificiu situat inferior, traiect superior, posterior și la dreapta, și se termină la nivelul unghiului sternal. Recesul aortic inferior este un diverticul inferior dispus între aorta ascendentă și atriul drept. * Vascularizația pericardului * artere * 80% provine din ramurile pericardofrenice ale arterelor toracice interne dreaptă și stângă; * ramuri din arterele frenice superioare; * ramuri din arterele bronșice și esofagiene; * vene * vena azygos și hemiazygos; * vene toracice interne; * vene frenice superioare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
trunchiul pulmonar - porțiunea inițială a micii circulații). Artera pulmonară, unică inițial, se bifurcă ulterior într-o arteră pulmonară dreaptă și una stângă. În urma hematozei pulmonare, venele pulmonare aduc la AS sânge oxigenat ce va fi pompat de VS în aorta ascendentă, locul de unde începe marea circulație, și ajunge până în vasele periferice. Greutatea și dimensiunea cordului variază în funcție de vârstă, sex, înălțime, grăsime epicardică, stare generală de nutriție, și mai ales de eventuala patologie adaugată. * Greutate După Edwards greutatea medie a unui cord
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
drept, șanțul coronar se orientează spre dreapta, spre marginea diafragmatică, după care își schimbă direcția spre stânga, orientându-se spre orificiul de drenaj al venei cave inferioare; continuă profund sub sinusul venos coronar și atriul stâng, și are un traiect ascendent spre marginea stângă a infundibulului; anterior, șanțul atrioventricular separă atriul drept de ventriculul drept și conține artera coronară și vena cardiacă mică; posterior, separă atriul stâng de ventriculul stâng și conține sinusul coronar, vena cardiacă mare și ramul circumflex al
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
și stâng; pe fața anterioară a cordului, șanțul interventricular părăsește șanțul coronar la stânga infundibulului și descrie o curbă sigmoidală spre suprafața diafragmatică, orientându-se spre fața dreaptă a apexului cardiac; pe fața posterioară a cordului se continuă cu un traiect ascendent care se unește cu șanțul coronar formând crux cordis, o regiune posterioară la nivelul căreia se apropie cele 4 camere ale cordului; partea anterioară a șanțuilui interventricular conține ramul interventricular anterior al arterei coronare stângi și marea venă cardiacă a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]