6,399 matches
-
-se că fiecare îndoitură se așează muchie pe muchie și colț pe colț. Copiii îi priveau mâinile palide, fascinați de transformarea hârtiei. În cele din urmă, sub degetele ei se ivi un avion roșu, cu aripile ridicate ușor și botul ascuțit. Cristian țipă cu mânuțele adunate în dreptul pieptului, iar Cristinuța bătu din palme. Mama se ridică, făcu câțiva pași și lansă avionul, cu o mișcare amplă, din cadrul ușii spre ei. Într-un zbor lin și elegant, cea mai frumoasă jucărie din
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SE APROPIE CRĂCIUNUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SE APROPIE CRĂCIUNUL Se apropie Crăciunul, Satu-i filă de poveste, Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte
SE APROPIE CRĂCIUNUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376757_a_378086]
-
nu cu o baterie de mașină. Apoi, în caz că îl paște păcatu’ să se dea la mine...știi brișca aia pe care o folosesc vara la pepeni? O port mereu cu mine. Să-ncerce! Știi cum îl înțep?..Măă, și este ascuțită brișca mea!..Vrei să ți-o arăt? --Lasă, mă! râse Firuța, amuzată de brișca lui Tricuță. Acum observ că marile genii ale omenirii au fost oameni mici. Bunăoară Napoleon, Ștefan cel Mare și alții... Mici și curajoși. --Așa ca mine
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
nimeni nu trișează dar se-aude cum respiră pătimașa - inima... Însă cum vom ști să ducem lutul adunat sub tălpi și pe unde va fi treaptă care face diferența între-nvinși și-nvingători? Viața, dans cu paparude și cu clovni ascunși sub măști, n-ai lăsat pe nimeni singur în această clocotire. Viața, dans nebun, sălbatic, curcubeu învolburat, vâlvătaie și iubire... Viața, ce ne-ai mai dansat! DANCE It is not by chance that we dance on life’s stage. The
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
ar rămâne de puțini, tot găsești o gaură de astupat în buget. Desigur, fără ceartă și ruperea relațiilor între cei care se bucură a fi din același sânge și din aceeași carne, mai rar! Cine a pus laba pe dolarii ascunși? Și pe mâna cărei cumnate au încăput sfeșnicele de argint ale bunicii Sima? De ce i se cuvine surorii Zeta inelul cu briliante dacă n-are ... Citește mai mult Era o căsuță dărăpănată în care mă îndoiam că locuiește cineva. În
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
ar rămâne de puțini, tot găsești o gaură de astupat în buget. Desigur, fără ceartă și ruperea relațiilor între cei care se bucură a fi din același sânge și din aceeași carne, mai rar!Cine a pus laba pe dolarii ascunși? Și pe mâna cărei cumnate au încăput sfeșnicele de argint ale bunicii Sima? De ce i se cuvine surorii Zeta inelul cu briliante dacă n-are ... Abonare la articolele scrise de magdalena brătescu
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
de bătrânul ce își deschide și gura sincron încremenind într-o expresie nătângă uluitoarea cromatică a toamnei și semnul crucii peste piepturi desenat de trecători în dreptul bisericii - cu graba unei semnături în condică - și peste tot și toate penentrant mirosul ascuțit și acru al singurătății. Referință Bibliografică: LEVITAȚIE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2301, Anul VII, 19 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LEVITAŢIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375312_a_376641]
-
cu un tânăr, care o asculta vrăjit, sorbindu-i vorbele, dar și figura. Râdeau, zâmbeau. Și nu mă mira nimic din comportamentul lor. Am întors privirea urmărind, doar o clipă, prin geamul autobuzului, mersul unui copil. Câtă gingășie. O voce ascuțită, stridentă mi-a oprit brusc contemplația și, mare mi-a fost mirarea! Cuvinte dure, josnice pentru acea tânără au început să se reverse asupra unei bătrâne uscățive, care îi agățase, din neatenție sau dintr-o simplă coincidență a faptului existențial
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
mai au ceva puritate în sânge, da’ nu-s prea mulți că moște- nesc toate belelele de la părinți, se uită la filme cu Jan van Helsing și sunt mereu înarmați cu pistoale având gloanțe de argint, sau măcar cu pari ascuțiți din lemn de cruce. E nenorocire, îți spun! O mulțime dintre ai noștri au căzut, secerați de micile lichele, iar acum sunt doar cenușă. Cum intră în școală, pericolul se dublează! Pe lângă arme, încep să tragă praf la nară, apoi
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
nu te lăsa vrăjit de șiretlicul vampiricei!” - Vino, iubitule! - auzi șoapte duioase în urechile sale. - Tu ești frumoasa prințesă a vampirilor! Nu mă păcălești! - o înfruntă el neînduplecat. Apoi fixă o săgeată în arc și aceasta zbură spre prințesă. Vârful ascuțit al acesteia se înfipse adânc sub sânul stâng al femeii. - Ah... - oftă ea de durere, în timp ce sângele-i năvăli peste voalul imaculat. Cu ce v-am greșit vouă, muritorilor de rând! - răcni prăbușindu-se pe covorul verde de iarbă. Curios
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
nu reușea să se dezmeticească, să înțeleagă ce se întâmplă. I se părea că alunecă într-un coșmar cu ochii deschiși și nu vroia să accepte realitatea: era violată și nu avea nici o putere să se împotrivească.Simți o durere ascuțită ca o împunsătură de cuțit, care îi paraliză picioarele și abdomenul...cerul se smoli în negru și se prăvăli într-un hău care nu se mai termina... - Hei, fetițo, scoală! Ce e cu tine? Doamne, ești plină de sânge, ai
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
în care camarile sufletului se deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc violent Amintiri, tristeți și dureri grele, Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase. Se lovesc de pereții camerei Și se sparg în fărâme de cioburi negre și ascuțite, Ce pot să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă, Imponderabila, Aripi moi îmi cresc
RENASTERE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373255_a_374584]
-
în brațele ei , Vrea să mă copleșească cu greutatea ei ucigătoare, Cu respirația ei greoaie, amețitoare, bolnăvicioasa, Cu mirosul ei izbitor, de putreziciune. Încerc să îi desfac de pe trupul meu degetele lungi și noduroase, Care cresc în mine unghii adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
adânci, ascuțite, dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc, macină, dor. Singurătate sordida, Lumânare arsă pe altarul ființei mele, Ia inima mea în palmele tale, Intreab-o câte drumuri puștii a colindat, Câte doruri i-au bătut în geam, Câte veri a iernat, Câte amintiri a ars, Câte
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
soarta. Când lacrimile i s-au terminat, au început să-i vină în minte evenimentele pe care le trăise. Pe când erau duși spre gară, lui taică-su dintr-un buzunar ascuns, după ce a fost perchiziționat și pălmuit - că-i avea ascunși - i s-au luat toți banii pe care-i pusese acolo, precum și ceasul de la mână, marca Tellus, cu cadranul de aur, iar mamei sale îi luaseră cerceii din urechi și colierul de aur de la gât, un lanț pe care erau
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepăndu-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot mai ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale oamenilor sunt atât de adănci încât sunt redus la tăcere.” Trandafirul: „Nu mai sunt aruncat de-o copilă în «unda fermecată
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
anonul = avionul, baba = banana, papaf = cearceaf, etc. Într-o zi, Toni, pe lângă bucuria de a privi și asculta păsărelele ciripind în fel și chip, îi atrage atenția o vietate înaripată, trecând de la un copac la altul, lovind cu ciocul ei ascuțit în coaja lor. Citindu-i uimirea pe chip, poeta Maria Niculescu îl lămurește prin câteva versuri: Astă pasăre, se spune,/ Este doctorul minune,/Cu gingașa sa făptură / Are grijă de Natură./ Știți, cumva, ce nume are? / Doctorul CIOCĂNITOARE. (Doctorul minune
CĂRTICICĂ PENTRU TONI DE MARIA NICULESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379796_a_381125]
-
ușor pe umăr. Copilul a tresărit, s-a uitat la mine speriat, pe urmă la merele strânse într-un coșuleț. A ezitat un moment, ca mai apoi să ridice de la sol coșul aproape plin cu mere și să fugă. Creanga ascuțită a unui măr ce-și pleca fruntea spre pământ datorită poverii roadelor ca un bătrân gârbovit de ani și trudă, a agățat tricoul băiatului și i-a curmat drumul. Până să se elibereze din închisoarea de lemn a copacului, eu
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
vechiul casei prag Și te întreb: este el oare acuma pregătit Să plece în călătoria promisă-n infinit? - Desprinde-te de toate de câte-ai fost legat Atunci ai să vezi că ești un om bogat, Se vor deschide ochii ascunși ai sufletului Vei contempla uimit splendoarea cerului! Gândește! cu ce rămâi tu omule, din toate Când ceasul veșniciei grăbit la ușă bate? Hrănește-ți sufletul cu ciorchinii luminii Ispite, patimi, pofte, lasă-le deșertăciunii! Când știi câtă pierzare-i în
INVAȚĂ-MĂ DOAMNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371697_a_373026]
-
unde vreau eu! Incredibil! - Ușurel ! Nu-ți permit să vorbești în felul acesta despre ele! Treaba asta ne privește strict pe noi doi! Nu-ți ajunge că m-ai jignit pe mine? l-am întrerupt eu, cu glas tare și ascuțit. - Ca să nu mai jignesc pe nimeni, plec! a continuat el pe un ton hotărât, dar fără să se clintească din fața televizorului. - Dacă asta îți dorești, atunci pleacă, nu te pot reține cu forța, am zis, extenuată de discuție și șocată
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
și să îl transport în grădină. În hohotele de râs ale călătorilor, Mladin se strecură afară din adăpost și porni hotărât spre palat. - Stai așa, îl opri un cocstârc, unde crezi că mergi? Împuns în piept de ciocul lung și ascuțit, prințul Mladin se opri încercând să pară cât mai umil cu putință: - Păi, am fost chemat la palat de Pană-Împărat. - Pentru care trebuință, mă rog? - Să strâng găinațul și să-l duc în grădină. - Tu ești noul găinar? Nu-i
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
căldura din casă. Din această cauză, copila tușea tot mai mult și nici Maria nu se simțea prea bine. Prima zăpadă căzu în anul acela în primele zile ale lui noiembrie. De câteva zile Maria simțea tot mai des junghiuri ascuțite ce-i sfârtecau pântecul umflat și trebuia să îngenuncheze, ca să nu-i cedeze picioarele în acele momente. Era vineri și aștepta cu inima plină de speranță și dor să i se întoarcă bărbatul acasă de la lucru și să se lase
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
pe supărata, înfigându-și degetele în părul lui încâlcit. - Parcă spuneai că doar urșii trăiesc prin părțile astea! Văd că aveți și câteva leoaice, în fauna locului! A nimerit una chiar în patul meu! - Daa? Stai să vezi ce gheare ascuțite are! se alintă ea, cuibărindu-se în brațele lui. - Lea, sunt atât de fericit aici, cu tine! Și totul e atât de frumos! Crede-mă, sunt fascinat de tot ce văd și ce trăiesc! Hai să ieșim imediat de aici
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
să mă întorc într-o zi-două, n-avea rost să revin. Din cortul alăturat se aud două voci mânioase, angrenate într-un dialog nu tocmai prietenos. - Nu sunt obligată să mă justific în fața ta! îl persiflează femeia cu un glas ascuțit. Ești gelos și bădăran, recunoaște! - Toate curvele zic la fel! ripostează bărbatul. Și nu uita că te afli aici pe banii mei! - Bagă-ți banii ăia nenorociți undeva! - Oricum nu mai vezi de la mine nimic! Ți-am anulat deja rezervarea
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
a speranței o învăluia tămăduitor. Ascunsese caietul de versuri cu mare grijă, împreună cu noul ei confident, ale cărui pagini imaculate suporta cu stoicism și înțelegere mută toate refulările și supărările ei de adolescentă. Se temea cel mai mult de ironia ascuțită a fratelui ei mai mare, care nu scăpa niciodată ocazia de a o teroriza cu glumele lui idioate și cu sarcasmul său insuportabil. Deși erau într-un permanent conflict, legătura dintre ei era specială, însă Alexandra nu și-ar fi
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]