1,947 matches
-
puțin pe modalitățile prin care se ajunge la el. Uneori, însă, persuadarea este mai puțin un act argumentativ și mai mult un act asertiv, fiind, mai curând, o asertare sugestivă. Argumentarea, totuși, poate fi văzută și ca o conjugare de aserțiuni. “Problema delicată” este că “orice intervenție discursivă performativă este și persuasivă și convingătoare în același timp. Numai această întrepătrundere poate asigura creșterea performanței unei intervenții discursive”, dar “cine poate spune cu exactitate unde se termină mecanismele ce țin de raționalitate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rog, ușa!”, vom transforma mediul înconjurător („de la ușa deschisă la ușa închisă”) fără ca locutorul să se deplaseze și să facă el însuși acest lucru. Sunt necesare unele condiții: ușa să fie deschisă iar colegul să-ți onoreze rugămintea. „Într-o aserțiune, cuvintele trebuie <<să se potrivească>> (<<să se ajusteze>>) cu lumea; în schimb, într-o promisiune, lumea este aceea care, prin actele locutorului, trebuie <<să se potrivească>>, să se conformeze cuvintelor”.(Moeschler, 1999:61). Prin urmare, dacă în întrebuințarea referențială, constatativă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este tot o direcție (o dublă direcție) specifică folosirii performative a discursivității. Avem două cazuri: când un enunț performativ are și un conținut propozițional sau când un enunț referențial e și performativ sau folosit cu un scop performativ (printr-o aserțiune putem să bine dispunem, să convingem sau să manipulăm). Este cel mai des întâlnită în cazul declarațiilor și actelor perlocuționare. Inexistența lor sau direcția nulă este specifică actelor ilocuționare expresive: scuzele, mulțumirile, condoleanțele, felicitările care nu fac decât să exprime
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
crizei rachetelor din Cuba, modelele lui Allison sînt adesea considerate ca o despărțire de realism. Politica birocratică, așa cum a fost numită combinația dintre modelele II și III (Allison și Halperin 1972), devine din ce în ce mai mult asociată unei poziții non-realiste. Totuși, această aserțiune trebuie moderată simțitor. Pentru a vedea în ce măsură constituie modelele lui Allison un atac la adresa realismului, este esențial să clarificăm dacă aceste modele sînt concepute ca fiind complementare, contradictorii sau ca excluzîndu-se reciproc. Dacă sînt complementare, realismul ar putea fi salvat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
titular al catedrei de anatomie descriptiva, la Facultatea de Medicină a Universității ieșene din anul 1913. În 1919, a plecat la București, lăsând în urma sa ,, o școală de anatomie în cea mai modernă accepțiune a timpului”{\cîte 108}, bazată pe aserțiunea ,,anatomia, știința a formelor vii”, fixată pentru prima dată pe frontispiciul sălii de disecție la Iași{\cîte 109}. Tot la Iași a cunoscut-o pe Marta, viitoarea sa soție, sora a cunoscutului om politic Grigore Trancu-Iasi, prima femeie chirurg din
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
discursuri de îmbărbătare memorabile, ca acela din 14 decembrie 1916, în care se opune retragerii din fața armatei germane („Să ne mănânce câinii pământului acestuia mai curând decât să găsim fericirea, liniștea și binele din grația străinului dușman”) și, citând o aserțiune a lui Petru Rareș, prevestește înfăptuirea idealului național: „Vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât.” După deschiderea Universității din Cluj savantul răspunde fără ezitare solicitării de a ține cursuri, dar refuză indemnizația pentru deplasare. În 1923
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ce stăpânesc o carte, a le pune în legătură cu acelea care rezultă din activitatea omenească, neliterară, a scriitorului” și a încadra personalitățile literare în contextul ideologic și politic al epocii. Asumându-și o asemenea sarcină, eruditul o și îndeplinește. Caracterizările și aserțiunile sale se întemeiază pe o documentație vastă, pe o colosală cantitate de informație. Formulările, nu rareori pline de relief, învederează un puternic talent literar, un mare dar al expresiei. Virtuți literare caracterizează de altfel întreaga operă a lui I., ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
cultivarea unui lexic modern, adecvat specificului limbii române și necesităților de exprimare a noilor realități ale timpului. Polisemia limbajului politic eminescian derivă, în primul rând, din dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care integrează în corpul lor afirmații ale altor jurnaliști, aserțiunile unor personalități științifice, fragmente de cronici, citate din textul biblic, pasaje din presa străină ș.a. Dialogul intertextual conferă articolelor eminesciene densitate, iar glosările pe marginea materialelor din presa română și străină a timpului multiplică perspectivele în prezentarea referențialului politic. Polisemia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doilea an de apariție - sunt Liviu Rusu (pe a cărui adresă figurează și redacția) și Mircea Streinul. Secretari de redacție sunt din martie 1937 Ion Negură și George Drumur, care preiau ștafeta de la Mircea Streinul, plecat la București. În pofida unor aserțiuni, revista este rodul grupării omonime, și nu invers. Rădăcinile trebuie căutate în Unirea, din 1918, a Bucovinei cu patria-mamă. Generația tânără crescută, începând din acel moment, la „altă școală decât cea germană” (Mircea Streinul), ajunge la începutul anilor ’30, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
ale discursurilor publicitare, filmice, mass-mediatice etc. Arthur Vidich apreciază stilul adoptat de către Baudrillard, deși uneori crede că acesta se dezvoltă în dauna preciziei intelectuale, mai ales atunci când filosoful francez generalizează o serie de metafore sau comparații, astfel încât o parte dintre aserțiunile sale "trebuie luate ca fiind scriitura unui observator iresponsabil, sofisticat, cu o sensibilitate către stilul paradoxal și dialectic imposibil de stăpânit"489. Cu toate acestea, "nu putem citi această carte fără să admirăm adevărurile din unele aforisme, poezia metaforelor sale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
praxiologic înțeleasă ca ocultare, deghizare în spațiul cultural, ca deformare, degradare, metamorfoză în spațiul socio-economic și ca mistificare, dezinformare, trucare în spațiul ideologic 548). Dacă eliminăm din definiția minciunii două componente care apar foarte des în analiza acestui concept necesitatea aserțiunii unei propoziții false și intenția de a înșela, ajungem la o înțelegere a minciunii ca mască discursivă: nu există minciună în lipsa unei secvențe discursive contra mentem. Într-o primă instanță, aceste sumare caracteristici ale minciunii o apropie teoretic de seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
plăsmuirii, iluzionării, amăgirii, metamorfozei. În viziunea lui Herman Parret, însă, seducția nu poate fi încadrată în această grilă și nu se poate identifica cu minciuna. Dacă aceasta din urmă presupune satisfacerea a trei condiții majore (existența unei convingeri; existența unei aserțiuni care să contrazică această convingere și manifestarea unei intenții de comunicare fără să aibă neapărat o intenție de înșelare), seducția nu poate fi caracterizată prin discursivitate afirmativă și nici prin intenția comunicării. Seducția nu poate fi o mască discursivă și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a forțelor inerțiale. În 1974 Gould dezvoltă conceptul rezervei de flux ca măsură a severității stenozei 36 simplificând ecuația Young care era derivată din ecuația fluxului fluidelor descrisă de Poiseuille, toate aceste ecuații fiind intrinsec legate prin faptul că aplică aserțiuni simplificatoare ale ecuațiilor Navier Stokes care descriu practic modul în care legea lui Newton a conservării momentum-ului se aplică la fluxul fluidelor. Semnificația funcțională a stenozelor derivă din efectul acestora asupra fluxului sanguin. Dar cât de severă trebuie să
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
o chestiune bine stabilită care trebuie subliniată. Un aspect limpede de avut în vedere este afirmația poetului potrivit căreia nu a avut nici o compensație, cu alte cuvinte ca să folosim și noi un ton glumeț a păcătuit "dezinteresat"84. Și această aserțiune este importantă, din punct de vedere juridic, pentru că poetul "precizează" că vina lui nu poate fi și nu trebuie căutată printre delictele care țin de "latura financiară": aici intră în primul rând crimen de repetundis, sau, de exemplu, falsum-ul etc.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se considere a fi în Ars"94. Chiar dacă aceste versuri sunt adresate regelui trac Cotys și, prin urmare, se poate pesupune că au o finalitate specifică, cum se va vedea la timpul potrivit, nu putem să nu semnalăm o asemenea aserțiune categorică a poetului, care vrea să-l facă să creadă cu adevărat, măcar pe unul dintre destinatarii scrisorilor sale, că unica sa error se reduce la nimic și că scrierea operei Ars amatoria, în loc să fie adevărata cauză a exilului, trebuie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a profitat Augustus pentru a elimina un personaj care îl deranja din motive diverse. Spre deosebire de cei care leagă exilul lui Ovidiu fie de aventura Iuliei minor fie de succesiune, cum s-a văzut, deja Boissier 96 afirma, în baza unor aserțiuni ovidiene de genul celor menționate mai sus, că poeziile lui Ovidiu trebuie să fi reprezentat adevărata cauză a exilului său și că restul nu a fost decât un concurs de împrejurări. În aceeași direcție mergeau și concluziile lui D'Elia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai blândă de exilium. Aceasta poate fi: relegatio ad tempus, de la jumătate de an la 10 ani, relegatio perpetua, relegatio pe continent sau relegatio ad insulam. Relegarea 122 lui Ovidiu nu este ad tempus, ci perpetua 123, dar, potrivit aceleiași aserțiuni a poetului, condamnarea la relegatio perpetua nu i-ar fi exclus posibilitatea întoarcerii în patrie (nec ademit posse reverti): oricum cele două afirmații contradictorii care nu se pot pune de acord decât dacă ultima se înțelege nu ca posibilitate normală
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de Sacher-Masoch, îl socotea irezistibil"175. Evident, observația cumnatei lui Maiorescu vine în contradicție cu toate acele interpretări care pariau pe "naturalețea" erotismului eminescian. Lovinescu, în schimb, găsește în rândurile acestea o confirmare a "teoriilor" sale, inspirate poate și de aserțiunile lui Baudelaire din Pictorul vieții moderne și alte curiozități. Să nu uităm că poetul Florilor răului făcea elogiul machiajului și al artificiului (dandy-ul și prostituata devin, se știe, figurile exemplare ale imaginarului decadent-estetizant), în care vedea o expresie a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un obiect ideal, imposibil de reprezentat acum și aici în totalitatea interpretărilor pe care el le generează. Deocamdată, putem preciza cu certitudine existenta unui set de reguli și a unui mecanism de generare. În cazul nostru, setul de reguli cuprinde aserțiuni de genul: "Există Revoluția Română din decembrie 1989"; ,, Există evenimentele din '89"; ,,Există teroriștii". Ele sunt afirmații categorice, sigure, indubitabile. În formularea inspirată a lui lui H.R. Patapievici, regulile sunt "un șir de propoziții atomare de tip aserțiune ontologică"100
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
reguli cuprinde aserțiuni de genul: "Există Revoluția Română din decembrie 1989"; ,, Există evenimentele din '89"; ,,Există teroriștii". Ele sunt afirmații categorice, sigure, indubitabile. În formularea inspirată a lui lui H.R. Patapievici, regulile sunt "un șir de propoziții atomare de tip aserțiune ontologică"100. Între aceste trei reguli, în virtutea unui mecanism de generare, se pot stabili mai multe combinații logice, rezultând diverse scenarii ale istoriei din decembrie 1989. Totodată, putem fi reținuți doar de o singură regulă a fractalului numit Revoluție. De
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
oamenilor în organizație; se centrează mai degrabă pe rezultatele care urmează a fi obținute, decât pe lucruri și activități; adaugă ideea potrivit căreia îndeplinirea obiectivelor personale trebuie circumscrise îndeplinirii obiectivelor organizaționale. Toată dificultatea funcției manageriale se poate sintetiza in următoarea aserțiune: "Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai întâi să îl ai" Vom vedea mai încolo de ce am făcut sublinierea de mai sus. Dacă, într-o organizație obiectivele generale, dar și cele individuale, nu sunt întotdeauna clar definite, sau dacă sunt
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
explicarea științifică a operei scriitorului, a evoluției sale ideologice, În directă dependență de raporturile de clasă din societatea În care a trăit. (Ă). Spiritul de partid al istoriei literare se manifestă și În hotărârea cu care sunt demascate și combătute aserțiunile și clișeele istoriei literare burgheze, așa cum de pildă face Petru Dumitriu În prefața la Opere alese de Ion Creangă, unde cu toate deficiențele studiului, care nu dă suficientă extindere cercetării operei, sunt răsturnate tezele burgheze ale așa-zisului junimism al
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
an. Aici, Iugoslavia devine din "semicolonie" "colonie" integrală a forțelor "imperialismului" (Dej: 1952, 399). Transpare foarte clar acum "piatra de încercare și criteriul internaționalismului": fidelitatea necondiționată a oricărui partid comunist sau mișcări revoluționare față de Uniunea Sovietică. Pentru a întări această aserțiune, Gheorghiu-Dej oferă un citat relevant din "operele" fundamentale ale "genialul[ui] învățător al omenirii muncitoare și conducătorul[ui] luptei popoarelor pentru cauza păcii și socialismului, tovarășul Stalin" (Dej: 1952, 418), pe care îl reproducem integral în rândurile de mai jos
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a lui Dumnezeu". De-a lungul vieții unui stat, "noul nu trebuie lepădat în favoarea vechiului, și nici invers; fiecare își are timpul și prilejul său" (Huch: 2011, 512), erau de părere romanticii, iar leninismul romantic nu contrazicea cu nimic această aserțiune. Organicismul romantic va fi integrat cu succes în textura ideologică a leninismului romantic, unde partidul proclama triumfător "integrare[a] organică" "în viața și activitatea socială" (Bold în Probleme fundamentale ale statutului...: 1980, 24-36) numai că va ajunge aici pe filieră
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sau la mare, în țară sau în străinătate erau, cu toatele, considerate „acțiuni prioritare” pentru Securitate, din a căror „desfășurare ireproșabilă” se făcea un adevărat obiectiv de onoare. Totodată, am avut în vedere ca documentele să permită cititorului înțelegerea faptului că aserțiunea conform căreia conducerea „de partid și de stat” ar fi fost ținută în ignoranță cu privire la problemele reale cu care se confruntau oamenii de rând, că liderul suprem al Partidului „nu ar fi știut” realitățile din țară este una profund eronată
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]