3,212 matches
-
de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se detașa din panorama aceea părea arbitrar, pe punctul de a fi mutat, dărâmat. Poate că spiritul persoanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă scruta ca o reptilă uimită. Un robinet uriaș de chiuvetă trecu pe lângă mine, pe un panou publicitar. Ne aflam pe o stradă mai largă decât cele pe care călătorisem înainte. Bărbatul schimbase viteza și lăsa motorul să tragă pe asfaltul în sfârșit ca lumea. Nu exista linie de demarcație, o mașină care ar fi alergat prea tare ar fi putut s-o ia razna. Pentru că, băgasem de seamă în timpul călătoriei, toți vroiau să vadă dacă în carul funerar era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aparat de susținere în formă Krapfen, trebuie să rămâi așa. E nevoie ca mușchii gâtului să rămână întinși, pentru a evita orice compresie a circulației venoase. Capul trebuie să-ți stea deasupra nivelului inimii. Ai urechile maro de la dezinfectant, puțin asfalt în obraji, nu-ți face probleme, iese singur, restul ți-l scot eu cu laserul. Pentru cap îți cumpăr o pălărie. Îți cumpăr o sută de pălării. Prietenii tăi vor veni să te vadă, vor găsi că ești caraghioasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
m părăsit clădirea în care se afla doctorul Gabor - o construcție joasă, un bârlog din beton pentru birouri de tot soiul - și am ieșit într-un val de căldură. Aerul era înăbușitor și simțeam cum tălpile mi se afundă în asfalt. În timp ce mă îndreptam spre mașină, mi-am scos sacoul și mi-am dat jos cravata, dar nu mi-am desfăcut manșetele cămășii. Nu pentru că îmi e rușine. Dar nu vreau să fac paradă cu asta. —Ce ai acolo, tati? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am scos o țigară și am aprins bricheta. Nici măcar nu știam ce fac, până când am inhalat. Mirosul tatei mă învălui. Abia puteam să mai respir. Am deschis în grabă portiera ca să iau puțin aer. Cartea îmi căzu din poală pe asfalt. Anne se uita la mine de pe smoala neagră a parcării. Am luat-o de jos, am șters-o și am închis portiera. Ochii ei ficși mă priveau de pe chipul ei veșnic de copil. Oamenii mari sunt doar invidioși pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acolo de ani de zile, dar încă mai știam drumul. Pe vremea aceea, când treceam pe lângă clădire, iuțeam de obicei pasul. Am găsit un loc de parcare puțin mai jos pe stradă. Ploaia se transformase în ceață. Se ridica de pe asfalt, ducând cu ea mirosul putred de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți se stropeau într-o băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a noastră, dar mai sunt și peste o sută unde pentru cuvintele astea ai fi fost pus imediat la zid. Șoferul răspunse: —Să-i ardă focul pe toți goyii 1. Toți sunt răi. Toți ne urăsc. Luminițe ciudate sclipeau pe asfaltul ud. Între clădirile Întunecate plutea o ceață joasă. Când lumina galbenă a semaforului căzu asupra norilor denși de ceață, le dădu un fel de strălucire palidă, fantomatică. Fima Își spuse: Asta trebuie să fie ceea ce era numit În scrierile mistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceea ce era numit În scrierile mistice „o lucire din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele Însele ar fi venit de acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o lumină nu se zărea la ferestrele caselor. Asfaltul pustiu, strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor Învăluiți În ploaie de parcă porțile ar fi fost Încuiate pentru totdeauna treziră În Fima o spaimă vagă. De parcă propria sa viață se scurgea aici, sub ochii săi, În ceață și În ger. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bage de seamă. Plăti și Își luă rămas-bun murmurând În barbă niște scuze jenate. Lăsă toate ziarele pe masă. Când ieși din restaurant frigul se Întețise. Umbrele serii se simțeau deja În aer, deși nu erau Încă decât orele după-amiezii. Asfaltul crăpat, porțile de fier forjat dintre care multe aveau gravate pe ele cuvântul „Sion“, firmele prăvăliilor și ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vară făceam slalomuri în fața noilor barăci, vizavi de terenul din dreptul garajului nostru, unde fusese înainte pajiștea. Bicicletele noastre alunecau silențioase pe porțiunea nou pietruită, fără să trebuiască să suporte zdruncinăturile pe drumul de țară, cârpit în fiecare primăvară cu asfalt împănat cu pietre, încât noi aveam senzația că plutim, că eram piloți care-și aplecau capetele mult deasupra „armăturii“ ghidonului. Luam startul dintr-un cotlon din spatele clădirii, unde erau stivuite lăzi cu șpan și cutii de banane, țâșneam după curbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
trés avantageux de lui représenter l’aune et l’autre. PASCAL Nici nu lam auzit când a intrat în camera mea de la mansardă, deși desprindeam destul de lămurit, în liniștea umedă și neagră a nopții, sunetul tocurilor înalte - izbite cadențat de asfalt, ca niște ciocănașe de lemn - ale târfelor îmbătrânite în meserie. - Bună seara! zise cineva la spatele meu, cu voce de bariton. Întrerupt din prelucrarea unui vechi poem găsit întâmplător într-un sertar prin care nu umblasem de multă vreme, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le culeg uneori de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a se umfla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cât de grele îmi sunt cozile. Pensionara de alături scoase, ca din somn, un țipăt slab. Scârțâitul intens se opri apoi deodată. Putui să deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
copilăria mea și mama. - Cum, nimeni? Am izbucnit când văzui că toată mulțimea de oameni se topise. - Vine cineva - miorlăi piticul cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
treia oară, ne-am întâlnit la belciuge. Câștigasem un pumnal de la prima zvârlitură și în același timp, tot acolo, mi-am găsit și logodnica. Pornirăm împreună. Ziua apărea vânătă prin canavaua cenușie a ploii fără de sfârșit. Braț la braț, băteam asfaltul, soldățește, el aplecând atent umbrela peste mine, ca să mă apere de udătură. Îl chema Robert și era dispus să mă conducă până acasă. - Nu am casă i-am spus atunci, mai mult decât în glumă. - Vei rămâne la noi, hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ridică, scuturându-și cu palma poalele jachetului. Strada era pustie. Afară de noi și de umbrele noastre culcate pe drum, se zărea doar spinarea rotundă a unui hamal ce urina pe zidul umed din colț. Dintre picioarele crăcănate se scurgea, pe asfaltul cenușiu, o coadă șerpuitoare de lichid negru pe care naviga, până la bordura trotuarului, un muc de țigară și un băț de chibrit. - „Permiteți să mă recomand: mă cheamă Bonciu.” - „Ramses Ferdinand Sinidis, făcu el mecanic și oarecum dezmeticit, cu domiciliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să trăiesc altfel. Vreau totuși să plec departe ca să-mi odihnesc trupul și să-mi fâlfâi sufletul ca pe un drapel alb de pe puntea unui transpacific cu destinația înspre Japonia. Numai o absență de câțiva ani din ocna asta de asfalt și piatră, cu puițele ei dezgustătoare, mă mai poate scăpa. O evadare și o completă amuțire. Sunt dispus să-mi operez și inima. Să pun ață în locul nervilor, ca să nu mi se mai strângă dureros, punga cu sânge, la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cap. — Primesc cel puțin cinci scrisori pe zi de la cititorii americani - mi le trimit cei de la Harper, știi - și obligația de a le răspunde mă obosește grozav, spuse el În timp ce coborau dealul, Îndreptându-se spre Întinderea câmpiei, cu bastoanele pocnind asfaltul aproape la unison și cu Don, de-acum bătrân, șchiopătând Înaintea lor. Ar trebui să-ți iei o secretară, să răspundă În numele tău, spuse Henry. — Da, Pem se ocupă de o parte din ele, chicoti Du Maurier. Cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Burzaco, ca p-un coltuc dă bulcă uscat și adunat În hârtie dă ambalaj. Lipit ca brânzica dă lucarna unde soarile mic dă la douășpe și opșpe Îmi dunstuia untura pă frunte, mi-am mutat gaura capului dă la asfalt la lata, dă la lata la quinta și dă la quinta la măidan, unde crește Ghiță-n burdihan. Carvazică, să nu mă rătăcesc În ififleli, am ajuns la Burzaco și-am coborât fix În gară. Pă zău meu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Carne din mahalaua Once, și la Moșii de la Bariera Vergului. Iar micile diferențe vin tocmai de la hrana, ușor diferită, pe care o extrag aceste radăcini la sud de Río Grande și la nord de Munții Balcani. În rest, pe asfalturile fierbinți ale micilor orașe vecine cu Pampa argentiniană sau cu Bărăganul românesc, nu vorbele sunt importante, ci complicitatea cititorului cu argoul. Dar poate că, pentru ca cititorul să Înțeleagă mai adânc textura borbioyescului lunfardo, ar fi utilă o paralelă Între acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
DE DURERI GRĂITOARE. Dar cine mi-a așezat pe tâmpla nopților cei mai frumoși visători ai orașului meu cu iubiri muribunde. Cine să fie decât vântul care nu știe decât să distrugă, să semene plete de flăcări stinse pe un ASFALT RECE al chipului plâns. Cine să fie în jumătățile nopților și ele DEAVALMA într-un REGESC ȚINUT DE TOAMNĂ FlĂMÂNDĂ, când ploaia bate-n ZIDURI UMBROASE DE SORI, când ploaia-mi sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pură, cu sufletu-ți de ger Și-n nopțile cu stele albe, iubirile se pier, Prin plapuma tăcerii un Ochi este intrus de El, murirea arde, prin AERUL stingher. Eu am să fiu o viață de sfere amestecate Pe un asfalt de lună cu doruri vindecate Și-am să trăiesc durerea din ploile de vară Ce-n glasul conjuncturii e un decor de ceară. 30-07-2007 ALTAR DE LUME domnului Tibi Hâncu Alerg ca o nebună, în noaptea ta de lună Să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prin lacrimile de AMOR, Pe un APUS DE VARĂ tristă Când Eu, priveam la acei Sori, Cum s-au murit în noaptea ninsă. De un PUSTIU amestecat În vraja unui gând de noapte Și-am viețuit iubiri și-am colindat, Asfaltul rece al Zidului de șoapte, Ele-mi vorbeau că pot să fiu Cea mai frumoasă dintre stele Când din pământul meu cel viu, Voi dăinui prin sufletul de ERE. 09-09-2007, 1422h TEMPLU PUSTIU Nu știu de ce umbra se clatină din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din pricina montajului. Un ritm excepțional, alternînd cu măiestrie planurile, woodoo, New York-ul, sudul american al violentei melancolii, absurdul, oceanul, jazzul absolut memorabile secvențele În contrapunct, unde se văd picioarele-n bascheți ale celor doi băieți bătînd step În ploaie pe asfalt, cuplate cu măcelărirea superbei mulatre propriul copil al lui Rourke (pe care-l cheamă, În rolul tînărului ce și-a vîndut sufletul, tot Johnny, curioasă, neliniștitoare coincidență dintre Johnny Handsome și realitatea de mai tîrziu putem presupune că Johnny Rourke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]