1,924 matches
-
Ilisei, Fericita durere, CRC, 1979, 7; Grigore Ilisei, Vraja evocării, CRC, 1980, 11; Sânziana Pop, „Un prieten pentru eternitate”. De vorbă cu Ștefana Velisar Teodoreanu, LCF, 1980, 44; Ileana Berlogea, „Șoapte întru asfințit”, RL, 1981, 4; Zaharia Sângeorzan, „Șoapte întru asfințit”, CRC, 1981, 50; Ileana Berlogea, Ștefana Velisar Teodoreanu la 85 de ani, CNT, 1982, 43; Profira Sadoveanu, Ștefana Velisar Teodoreanu - 85 de ani, RL, 1982, 43; Fănuș Băileșteanu, Șoapte pentru șoapte, ST, 1984, 3; Fănuș Neagu, A doua carte cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
serveau ca meserie agricultura, nu locuiau în sate, nu mergeau în templele altor popoare, nu practicau ceremoniile imperiale romane și nu se rugau în zori de zi către Sfîntul Soare. Iar lăcașele de cult nu puteau deveni paragină după un asfințit de soare, trecerea populației la religia crucii a fost un proces lent și de durată așa cum o spune chiar scriitorul roman. Iar finalul citatului ,,să înalțe pe rînd cîntare lui Cristos ca unui zeu” arată că romanul nu îl considera
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
întîmplare neprevăzută. Acești doi dadofori sau dioscuri împreună cu Mitra formau o triadă care era văzută fie ca astru al zilei a cărui sosire era anunțată de cocoș, care la amiază trecea triumfător la zenit iar seara cădea cu melancolie spre asfințit; fie ca soare divin, ce pe măsură ce crește intră în constelația Taurului și mar-ca începutul primăverii - soarele a cărui căldură biruitoare izvodea natura, în mijlocul verii o aducea la împlinire și rodire, și soarele care după aceea, slăbit, traver- sa semnul Scorpionului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
onomastică aflată pe epiderma socialului, denumind efemeride mulțumite de propria lor condiție și neavînd acces la experiențe ce vizează depășirea limitei, Mateiu prin mijloace foarte subtile își racordează personajele la experiențele ultime ale cunoașterii și apoi le retrage într-un asfințit apoteotic care poate însemna și un răsărit într-un alt timp. PERSOANĂ ȘI PERSONAJ Chiar dacă fiul lui Luca Carageally proclamă în mai multe rînduri că cititorului / criticului nu trebuie să-i pese de autor ci de operă, e lesne de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ales atunci cînd instrumentul său simfonic se acordă pentru a intona lauda și evlavia [...], cîntecul său dobîndește greutatea și elanul stăpînit al imnurilor." Răsfoiesc cartea mateină și nu aflu exemplu mai potrivit pentru ilustrarea acestor intuiții decît celebrul pasaj din Asfințitul crailor care îmi amintește și de impresionantul final al capodoperei Maestrul și Margareta datorate lui Mihail Bulgakov " Se făcea că la o Curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei crai, mari egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
arde / Înaltul cerului, / Ci arde / Cușma ursitorului meu / Cel ales de Dumnezeu, / Cușma-n capul său / Și cămeșa pe dânsul / Și inima-ntr-însul" / Stea frumoasă / Și luminoasă! M-am uitat la răsărit / Și n-am văzut nimic; / M-am uitat la asfințit / Și-am văzut / Pajură păjurată / Și cu foc înfocată. / Pajură păjurată, / Un` te duci așa-nfocată? Mă duc codrii să-i pârlesc, / De verdeață să-i gătesc, / Și văile să le sec, / Și pietrele să le crep! / Lasă codrii să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
e ziua și noaptea de mare, tot merge și merge..."114 În mentalitatea tradițională se crede că drumul soarelui este rânduit de Sfântul Toader care stă de pază cu cei 12 cai ai săi pentru a împiedica fuga lui spre asfințit, silindu-l să se ridice pe boltă la amiază. În ciuda tuturor acestor dorințe de a opri soarele din drum, astrul trebuie să-și urmeze propriul destin: După ce apune, pe la jumătatea nopții, soarele ajunge la casa mamei lui care îi dă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să vedeți d-voastră, că șerpele să-l faci bucăți încolo, el, dacă nu i-ai ucis capul, tot e viu. Șerpele, dacă îl ucizi, nu moare păn` ce nu asfințește soarele; să-l faci pământ, și el pân la asfințit tot se mișcă. Sf. Soare zice că tare se supără când vede că șerpele a mușcat pe vreun om, se întorcea cu fața, ca să nu vadă..."353 Șarpele înlesnește împlinirea dorințelor, dar numai în anumite sărbători; astfel, "săpătorul de comori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
356 Hierofanii ale spiritului universal, zmeul și balaurul țin frâiele semnelor vremii, construind un spațiu tabu sau dezlegând timpul de povara interdicțiilor: Sunt în cer niște zmei, puteri a lui Dumnezeu, ei sunt doi, unul la răsărit și altul la asfințit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de la asfințit, de secetă și când se face furtună se aude tunând și se vede fulgerând, ei se bat. Atunci sloboade săgețile cel de la răsărit spre cel de la apus și vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vremii, construind un spațiu tabu sau dezlegând timpul de povara interdicțiilor: Sunt în cer niște zmei, puteri a lui Dumnezeu, ei sunt doi, unul la răsărit și altul la asfințit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de la asfințit, de secetă și când se face furtună se aude tunând și se vede fulgerând, ei se bat. Atunci sloboade săgețile cel de la răsărit spre cel de la apus și vezi pe cer cum unul dă în altul. Dacă dovedește cel de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
propria-i descoperire că, întro poezie de George Topârceanu - “ În loc de prefață” la ciclul “Parodii originale” se află cea mai frmoasă prezentare literară al 436 unui golf de cuvinte, reproducând-o: Tu nu nțelegi, Zoice, rîsul meu... Într-un oraș, din asfințit, departe, Cu mult negoț și știitori de carte, Trăia pe vremuri un bătrân evreu Pe nume Baruch... Fire de elită, În lume viețuind ca-ntr-un pustiu, Știa să taie sticlă poleită Și toți nerozii îl credeau geamgiu. Dar timpul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
haotică răscolise pământul, manevrând unelte puternice, până când Îi smulsese viscerele de mineral și piatră, lăsând apoi timpul să lucreze peste tot, ca un artist Într-un atelier enorm. Atunci, printre molozurile care se Întindeau până la marea din apropiere, soarele la asfințit se arătase o clipă pe sub stratul de nori plumburii și o strălucire roșie explodase În apă, ca să se Întindă precum erupția unei lave incandescente prin peisajul chinuit, peste crestele sparte ale spălătoriilor de nisipuri aurifere, râpele cu zgură și turnurile
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fraza: ,, În noaptea asta, cătră zori, avut cel dintăi semn, în vis, care a împuns-o în inimă și-a tulburat-o și mai mult. Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape. [...] Soarele bătea de cătră amiază de pe țancul Măgurii. Ridicând ochii și clipind, Vitoriei i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei. Dar asta era o părere, căci sub soare lunecau pâlcuri de nouri
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
față de prieteni. ,,De la noi să luați focoșii și strălucitorii cai, să-i împodobiți cu panglici, să ieșiți din cetate și să-i duceți lor să se știe ce neam sîntem. Pentru frumoasă, să fie gata totul cu soare(pînă la asfințit) pus în două corcii, să iasă și să meargă cu grijă arareori gonind caii pentru că ea a avut o soartă rea. Pentru a ține vii legăturile de familie, pui de căprioară să treci(întinzi drumul) puțin pe la sora ta să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Clopotul. 9. Ludovic Dauș (1875-1954), scriitor, magistrat, a copilărit la Botoșani unde a frecventat câțiva ani Liceul Laurian. Debutează în acest oraș cu versuri în Curierul român. A depus o bogată activitate culturală la Chișinău. Între operele sale amintim romanul Asfințit de soare (1932), în care descrie lumea Botoșanilor de altă dată. De altfel, Fălticenii și Botoșani vor constitui cadrul prozei sale. 10. Emil Diaconescu (1889-1978), absolvent al Liceului Laurian și al Facultății de istorie din București, cu un doctorat la
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
solului sau a vegetației și-au dezvoltat strategii aparte pentru ca din multitudinea ecourilor recepționate, să le poată distinge pe cele care provin de la insecte. Liliacul cu potcoavă, de exemplu, preferă să vâneze în vegetația densă. În primele două ore după asfințit, el zboară în jurul tufișurilor și copacilor. Restul nopții și-l petrece în așteptarea prăzii, atârnând de o ramură și rotindu-și continuu corpul pentru a sonda împrejurimile, iar de îndată ce își ia zborul, o capturează și revine cu ea în același
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Simbolism de toamnă, mică simfonie a frunzelor, sau în Spleen, baudelairiană de provincie: De neurastenie fugărit, M-am dus să caut liniște la țară; Dar monotona pace seculară Cântată de poeți, - m-a plictisit. Lumine-n zori și umbre-n asfințit... Și toamnă, iarnă, primăvară, vară... Și-n casă gol... și-același gol afară, Și totul repetat necontenit. Oraș ori sat, - netrebnice fermente, Aceleași în palate turbulente Și-n pașnicul colibelor azil. Oriunde truda fără de repaos... Și-n sfere vide: Astrul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mătăsos ca al japonezilor: O tristeță întîrzie în mine ca și toamna care întîrzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă n-a descins pe pământ. Cântecul trist, cântecul cel mai trist vine din clopotul din asfințit, îl ghicești în glasul sterp al vrăbiilor și răspunde din umilința tălăngilor. E toată viața care doare așa, zi cu zi pe întinderea stepelor, între arborii neajunși la cer, între apele ce-și pasc soarta pe câmp și între frunzele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de după război (Fecior de slugă, Pentr-un petec de negreață, Nea Nae) cu o cruditate ostentativă, Vasile Savel, în romane documentare asupra epocii războiului (Miron Grindea, Vadul hoților), n-are spirit de observație, Ludovic Dauș a putut interesa puțin prin Asfințit de oameni, romanțare a cronicii civile botoșănene, D. V. Barnoschi a dat oarecare mișcare epică unui episod de carbonarism român, pentru ca apoi, sub pretext de purificare a moravurilor, să scrie o serie de romane pline de scabroase destăinuiri sexuale, urmat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rămână fermă în trăinicia ei. 2. Însă, dacă observăm cu atenție modul de viață al Bisericii primare, el nu a inventat o nouă Regulă, ci mai degrabă a reînno-it-o pe cea veche. Iar în amurgul lumii, ce se îndrepta spre asfințit, pe când timpul fiului pierzării este iminent (cf. 2Tes 2,3), a ridicat acea religie care zăcea la pământ și era aproape moartă, pentru a pregăti noi atleți care să opună rezistență timpurilor lui Anticrist, pline de pericole, și pentru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Închipuind focul nostru din dragoste cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit de soare îl găsea în locul unde-l lăsase în ajun asfințitul, căci fusese pus de-o parte și sfințit în vederea unui țel înfricoșător, iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bordul unei baleniere, se socotesc foarte norocoși și-i mulțumesc lui Dumnezeu, dacă izbutesc să aducă acasă uleiul stors din patruzeci de balene. Pe vremea vînătorilor și trapper-ilor canadieni și indieni din Vest, din acel Vest sălbatec în ale cărui asfințituri continuă să se aprindă sorii focurile de tabără, dar care pe atunci era un pămînt virgin și pustiu, un număr egal de oameni, însă călări și încălțați cu mocasini, ar fi omorît, în același număr de luni, nu patruzeci, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balene șiam omorît patru - dintre care una atinsă de harponul lui Ahab. Era tîrziu după-amiază; cînd se sfîrșiră toate fazele sîngeroasei lupte, iar soarele și balena mureau în tăcere, plutind pe bolta și pe marea scăldate în frumoasa lumină a asfințitului Ăîn văzduhul trandafiriu începură să urce niște bocete atît de suave, niște rugi atît de învăluitoare, încît ai fi zis că, de departe, de pe insulele Manilei, din văile lor verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cuminți din miazănoapte. Tot astfel, în aceste strălucitoare mări japoneze, marinarul întîlnește cea mai cumplită dintre furtuni, taifunul. Acesta se dezlănțuie uneori din senin, întocmai ca o bombă care explodează pe neașteptate deasupra unui orășel adormit. în ziua aceea, către asfințit, Pequod nimeri într-un taifun care-i smulse pînzele și-l lăsă cu catargele despuiate, în bătaia vîntului năpraznic ce-i sufla din față. Cînd se lăsă întunericul, marea și cerul începură să urle, sfîșiate de fulgere; lumina acestora dezvăluia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]