4,147 matches
-
la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special, insistă fata. Dulce nemaipomenit. Gosseyn negă din cap. De astă dată ea îi acceptă refuzul. Își luă o țigaretă, o duse la buze și aspiră cu o vădită satisfacție, apoi reintroduse tabachera în poșetă. Nu părea să-și dea seama de efectul pe care-l produsese. Zise: ― Hai să revenim la studiile noastre. Și după aceea putem să ne despărțim și să ne revedem diseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din cameră. Ceilalți doi bărbați, Hardie și monstrul se aplecaseră înainte. Ochii albaștri și cei galbeni bruni luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl ținea numai în gură și apoi îl sufla. Și asta fără întrerupere. Din cei patru, Thorson se dovedea cel mai calm. Cu gesturi sigure operă câteva reglaje pe una din laturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că-i fuseseră prinse în niște cătușe. Și așezată într-un fotoliu tras alăturea de pat, se afla Patricia Hardie, fumând o țigaretă și privindu-l gânditoare. Gosseyn, care reușise să se ridice pe jumătate, recăzu greoi pe perne. Fata aspiră un nor de fum și-l suflă apoi sub forma unei panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat pentru că ești un tip cu apucături mai degrabă dominatoare și, în plus, mai ești și foarte curios. După care râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
văzu pășind pe urmele primilor doi oameni pe pasarelă, apoi pe poarta cea mare. Oamenii se întoarseră cu fața spre Morton, care le spuse, făcându-le semn cu mâna: - Deschideți și cea de-a doua ecluză și lăsați-l să aspire puțin oxigen, ca să-i piară pofta. Peste câteva clipe, directorul exclamă, uluit: - Să mă bată Dumnezeu dacă pricep! N-a simțit nici o deosebire. Asta înseamnă că n-are nici un fel de plămâni, sau că plămânii lui nu se alimentează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
numesc fericire - Au nu ți-i milă când privești scînteea, Cum că la soare e a ei pornire? - Astfel și ei își aruncar - ideea, Dorința, păsul, în nemărginire, Dar cum scântei se sting, în drum spre soare, Astfel și omu - aspiră, dară moare. Ca ei să fii? Să vezi că sub blesteme De ură e - nfierat umanul nume, Să ai de semenul tău a te teme, Să fii ca spuma, fuga unei spume, Sărmane inimi închegate-n vreme, Sărmane patimi aruncate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Luați și arma luni seară. Măștile le veți găsi în pivniță..." Scarlat se ridică din pat și traversă elastic odaia. Ar fi dat orice să vadă chipul necunoscutei din confesional. * Melania Lupu zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul de argint pe noptieră. ― Bărbații sânt atât de prostuți, draga mea... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu. L-ai e-pa-tat pe bietul Scarlat! E o realitate, și n-ai de ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan, tutunul auriu prizat dintr-o tabacheră albastră, mirosul călimării cu cerneală violetă... Își ridică brusc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dacă regresiunea temporală este una dintre strategiile ce nu poate da greș, înaintarea în viitor este corespondentul ei natural. Aici, miraculosul este oferit de invenția jucăriilor și a peisajelor ce sunt create, hipnotizând, număr după număr, pe cei ce sunt aspirați în maelström. Anticipația din Pif devine, prin „Les pionniers de l’espérance” și „Les Robinsons de la Terre”, cadrul în care sunt convocate forțele vizionare ale călătoriilor în timp și rafinamentului tehnologic. Umanitatea este confruntată, în viitor, cu tenta țiile ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
civilizează. Prăbușirea Edenului nimicește ordinea unui univers ce are atributele utopice ale perfecțiunii. Aventura întâlnește, odată cu banda desenată, nu doar știința-ficțiune, ci și istoria din care vine mitologia înfrun tării dintre „reacțiune” și „progres”, dintre barbarie și ome nirea ce aspiră la libertate. Taranis, fiul galilor, este prizonierul rebel într-o eră a pax romana. Neîmpăcat cu înfrângerea galilor, el duce mai departe o flamură ce evocă, mutatis mutandis, luptele anticoloniale ale secolului XX. În alt registru, banda desenată preia efigia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu ar circula, cu dezinvoltură, apărând și dispărând între limitele trasate de cel care le dă viață, consumat de propriile sale fantasme. Vitalitatea ciclului narativ este inseparabilă de vitalitatea imaginației literare și vizuale, în egală măsură. Odată cu Hergé, banda desenată aspiră să dobândească respecta bilitatea himerică a poveștii scrise. Arta lui Hergé este permanent atentă la detaliile de documentare. Pe acest strat de erudiție și de minuțiozitate a căutărilor se așază universul de chipuri și de sunete. Tintin ar fi de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
epopeea lunară a lui Tintin este lipsită de inocenta încredere în progres la care mai putea spera secolul al XIX-lea. Visele din Syldavia ale lui Tournesol se cer protejate, prin garduri electrificate și filtre de protecție, împotriva celor care aspiră să saboteze acest efort prometeic. Știința este administrată de state ce veghează la păstrarea acelei zone de umbre de care mitologia „războiului rece” este inseparabilă. Intrarea lui Tintin și a lui Haddock în Syldavia nu este intrarea într-un regat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
spre a salva viața colegilor săi, ar fi putut apărea inacceptabil unui catolic precum Hergé. În definitiv, nimic nu este mai devastator decât povara celui mai groaznic dintre păcate, sinuciderea. Dar lectura ficțională a lui Hergé reabilitează un suflet ce aspiră la puritatea pierdută. Remușcările lui Wolff sunt semnul renașterii binelui care forțează regăsirea solidarității cu semenii. Ca de atâtea ori, Tintin este prezența ce acționează asemenea unui catalizator. Moartea lui Wolff este un alt semn că reporterul adolescent este unul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
imposibile, contem poranul și prietenul lui Hergé conferă narațiunii grafice anvergura mitică pe care o vor deține seria lui James Bond ori istoriile imbatabilului Indiana Jones. De pe versantul benzii desenate, grefând pe suportul liniei realiste a albumelor temeritatea viselor, Jacobs aspiră să atingă acea perfecțiune hipnotică pe care inițiații o asociază cu textele lui Jules Verne ori H.G. Wells. Odată cu Hergé și Jacobs, banda desenată belgo-franceză propune o maturitate a viziunii și un echilibru al expresiei ce egalează modelul american originar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Jacobs nu inovează, rămânând fidel unui decupaj clasic al genului, este în punctul în care imaginează un Inamic ortografiat cu majusculă, inamic ce posedă redutabila ubicuitate a lui Moriarty : Olrik este, în previzibila sa carieră infernală, motorul narațiunii, demonul ce aspiră, neîncetat, la puterea supremă pe care i-o poate conferi stăpânirea științei. Aflat, invariabil, de partea întunericului, Olrik mobilizează, în contra lumii libere pe care o apără Blake și Mortimer, energia creatoare pe care o vor etala, în seria inspirată de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai poate schimba nimic din desenul unei istorii deja scrise și trăite sub semnul morții și al absurdului. În La conga des bananes, Corto își joacă, a câta oară ?, rolul de actor care nu dorește să se angajeze, dar este aspirat în vârtejul pe care nu îl mai poate evita. Spectrul revoluției braziliene s-a întins și în această insulă din Caraibe, dominată de trupele marii puteri din nord (un deghizament ficțional al Statelor Unite), ca și de bananele în numele cărora se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
recompuse. Corto (cel al cărui spirit visător este hrănit de revelațiile lui Rimbaud și de viziunile utopice ale lui Morus) este investit cu misiunea de a urmări straniul și ubicuul tren cu aur rusesc - un tren în a cărui stăpânire aspiră să intre toți cei implicați în acest Mare Joc. De la un punct încolo, trama narativă a textului lui Pratt devine irelevantă. Ceea ce contează este muzica acestui sfârșit de lume și panorama cinematografică pe care proza grafică a lui Pratt o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Enciclopedie a morților - ca și Danilo Kiš, Pratt este sedus de modificarea postmodernă a istoriei factuale. Martor la ultima cavalcadă a lui Enver, Corto scrie încă o pagină din acea povestire niciodată scrisă a lui Kipling. Gloria la care aspiră Enver nu este mai puțin vană și iluzorie decât aceea pe care o ating cei doi călători englezi în Kafiristan. Istoria lui Corto nu ar fi completă fără descoperirea/ pierderea unei comori. Ca în atâtea rânduri, Corto și Rasputin se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de cinicul comandant care va deveni miliardarul Onassis, Corto își așteaptă colegii de aventură, fiind, la rândul său, emisarul revoluționarilor muntenegreni. Aceasta este o înțelegere onestă și cavalerească - o împărțire echitabilă între soldații care ies din război și cei ce aspiră să clădească o altă revoluție. Postmodern și intertextual, Pratt strecoară în proza sa elementele întâlniririlor enigmatice fără de care Corto nu ar fi niciodată cu adevărat Corto. Elegant și dezabuzat, Cortopiratul discută, degajat, cu un anume Ernest Hemingway, pregătit să pună
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
femeie castratoare, la fel de redutabilă și de misterioasă ca și amazoanele Dankali pe care Koinski le întâlnește în deșert. Revoluția este, la rândul său, prezentă în această curte a miracolelor. Ca și Moretta, Sven este prins în maelströmul unei conspirații ce aspiră să dea Revoluției și lui PeauNoire, comandantul ei suprem, ocazia de răsturna ordinea americană din Caraibe. Umbra republicii Haiti se întinde asupra narațiunii. Emuli ai lui Che, revoluționarii naționalizează prada lui Moretta, iar Bonbon este stratregul acestei mișcări îndrăznețe. Ființă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
catifelate și seducătoare, conducătoarea S.M.O.G. este silueta ce conferă textelor din serie o patină evocând genealogia rafinată a peliculelor hollywoodiene din anii ’30. Alteritatea este, simultan, un compus sexual și ideologic corupător. Ylang Ylang este acea Dalilă ce aspiră să răpească lumii libere pe cel mai incoruptibil dintre paladinii săi. Domnul Ming este ipostaza ficțională ce face trecerea către domeniul neverosimilului cinematografic. Emisar al aceleiași umanități nedomesticite ce visează la cucerirea lumii, Ming este expresia saltului antropologic ce anunță
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sigur că nu-i vedeam prima oară figura. Studia mai multe țigări înainte de a se hotărî să fumeze una. Le alegea, cum se aleg pepenii. Lua țigara, o privea, o scutura lovind-o de unghie, o ducea la nări și aspira mirosul tutunului, apoi, ca și cum ar fi fost nemulțumit de expertiza făcută, lua alta. Și repeta aceleași mișcări de cinci, șase ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și chiar când m-am împăcat aparent cu mediocritatea mea, i-am fost infidel în imaginație și în somn, când mă visam șef de trib, stăpân peste insule ori mare artist, căci nu mi-am pierdut timpul cu vanități mărunte, aspiram numai la cele care nu erau în nici un fel de nasul meu. Ieșeam din destin pe ascuns, deoarece nu puteam s-o fac trântind ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încît nu puteam aspira decât la o iubire mediocră? Dacă într-o dragoste adevărată trebuie să fii puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
devenit un nesăbuit dacă n-ai curajul să fii până la capăt? De ce trebuie să-ți fie greață aici? Mlaștina e cea mai bună școală de corecție. Dacă nu strâmbi din nas, noroiul te învață să-ți stăpânești slăbiciunile. Încearcă să aspiri putoarea lui ca pe un parfum sălbatec, întăritor, fără să ți se mai întoarcă stomacul pe dos. Dacă ai energia necesară pentru asta, n-o să te mai surprindă nimic. Vei înțelege de ce ai greșit când ai uitat că marile vanități
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult cu ea, conchidea el. Au pus în circulație zeci de mii de purici care or să transmită infecția în proporție geometrică, dacă nu va fi oprită la timp. Rieux tăcea. În această perioadă, vremea păru să se statornicească. Soarele aspira băltoacele ultimelor averse. Cerul albastru și frumos revărsând o lumină galbenă, avioane murmurând în căldura născândă. Totul în acest anotimp invita la seninătate. În patru zile totuși, febra făcu patru salturi surprinzătoare: șaisprezece morți, douăzeci și patru, douăzeci și opt și treizeci și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]