2,113 matches
-
construit primul calculator numeric mecanic în 1623. Întrucât calculatorul său folosea tehnici cum ar fi roțile dințate, dezvoltate inițial pentru ceasuri, acest calculator a fost denumit „ceas calculator”. A fost utilizat de prietenul lui Schickard, Johannes Kepler, care a revoluționat astronomia, formulând legile mișcării planetelor. La muzeul Zwinger se păstrează un calculator original al lui Pascal (1640). Au urmat mașinile lui Blaise Pascal (Pascaline, 1642) și Gottfried Wilhelm von Leibniz (1671). Leibniz a spus odată că „este nedemn de un om
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
oameni, le-ar lua cercetătorilor ani ca să proceseze toate fotografiile, dar se estimează că chiar și 10-20.000 de persoane, care și-ar folosi timpul liber să clasifice, procesul ar putea dura doar o lună. Nu sunt necesare cunoștințe de astronomie. În tutorialul site-ului, sunt arătate galaxii în formă de spirală și eliptice și pot încerca să ghicească înainte de a vedea răspunsul corect. De asemenea le sunt arătate imagini ale stelelor sau urmelor de sateliți pe care telescopul le-ar
Galaxy Zoo () [Corola-website/Science/315363_a_316692]
-
în provincia Shimo-Usa. S-a ocupat de afacerile familiei (vânzare de sake și orez) până la pensionarea sa la vârsta de 49 de ani. Atunci s-a mutat la Edo devenind un discipol al astronomului Yoshitoki Takahashi, de la care a învățat astronomie occidentală, geografie și matematică. În 1800, după aproape 5 ani de studii, shogunatul i-a permis lui Inō să măsoare topografic țara pe proprii-i bani. Această misiune, care urma să-i consume următorii 17 ani ai vieții, l-a
Tadataka Inō () [Corola-website/Science/315463_a_316792]
-
centrală. Mongolii foloseau persani, arabi și uiguri ca funcționari în serviciul de taxare și în cel financiar. La începutul erei Yuan, multe bresle erau conduse de musulmani. Învâțați musulmani au fost aduși ca să lucreze la alcătuirea de calendare și ca astronomie|astronomi]]. Arhitectul Yeheidie'erding (Amir al-Din) s-a inspirat din arhitectura "han" și a ajutat la planificarea construcției capitalei dinastiei Yuan, Khanbaliq (Khanbaligh), aflată în Beijing-ul de astăzi. Și în timpul dinastiei următoare, Ming, musulmanii au jucat un rol important
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
prin cobalt-56 până la fier-56 produce fotoni de energie mare care domină producția de energie în perioada ulterioară. Similaritățile profilelor de luminozitate absolută ale aproape tuturor supernovelor de tip Ia cunoscute au dus la folosirea acestora ca reper standard secundar în astronomia extragalactică. Cauza acestei uniformități a curbelor luminoase este încă o întrebare deschisă. În 1998, observațiile unor supernove de tip Ia îndepărtate au indicat un rezultat neașteptat, acela că universul pare să sufere o expansiune accelerată.
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
Wieliczka. Dezvoltarea sa a fost întârziată de moartea regelui, dar mai apoi a fost reînființată (1400) de regele Władysław Jagiełło și de soția sa . Regina a donat universității toate bijuteriile ei, ceea ce a permis înscrierea a 203 studenți. Facultățile de astronomie, drept și teologie au atras cărturari eminenți: de exemplu, Stanisław din Skarbimierz, Paweł Włodkowic, Jan din Głogów și Albert Brudzewski, care între 1491 și 1495 i-a fost profesor lui Nicolaus Copernic. Universitatea Jagiellonă a fost prima universitate din Europa
Universitatea Jagiellonă () [Corola-website/Science/321845_a_323174]
-
exemplu, Stanisław din Skarbimierz, Paweł Włodkowic, Jan din Głogów și Albert Brudzewski, care între 1491 și 1495 i-a fost profesor lui Nicolaus Copernic. Universitatea Jagiellonă a fost prima universitate din Europa care a înființat catedre independente de matematică și astronomie. De-a lungul istoriei, au studiat aici mii de studenți din toată Polonia, precum și din Lituania, Rusia, Ungaria, Boemia, Germania și Spania. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, peste 40% din studenți proveneau din străinătate. Timp de
Universitatea Jagiellonă () [Corola-website/Science/321845_a_323174]
-
Astroclubul Borealis este o organizație non-guvernamentală, non-profit inregistrată ca Asociație Astronomică la Cluj-Napoca în data de 25 octombrie 2010, de către Marian Niculescu, István Mátis, Dan Uza, Ilarie Grecu si Adrian Vancea. Asociația are ca scop promovarea astronomiei și a științelor conexe, popularizarea descoperirilor, realizărilor, informațiilor relevante acestor domenii precum și îmbunătățirea recunoașterii lor pe plan social. Asociația are următoarele obiective și desfășoară următoarele activități: Ideea formării unui astroclub local s-a născut în urma organizării la Cluj-Napoca a Zilei
Astroclubul Borealis Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/321389_a_322718]
-
științelor conexe, popularizarea descoperirilor, realizărilor, informațiilor relevante acestor domenii precum și îmbunătățirea recunoașterii lor pe plan social. Asociația are următoarele obiective și desfășoară următoarele activități: Ideea formării unui astroclub local s-a născut în urma organizării la Cluj-Napoca a Zilei Internaționale a Astronomiei (10.05.2008) de către doi pasionați de astronomie (Cilian Andres și Marian Niculescu), ambii membri ai Societății Astronomice Române de Meteori (SARM) la acea dată. În același an, István Mátis, care a avut privilegiul să frecventeze Asociația Astronomică Maghiară (MCSE
Astroclubul Borealis Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/321389_a_322718]
-
domenii precum și îmbunătățirea recunoașterii lor pe plan social. Asociația are următoarele obiective și desfășoară următoarele activități: Ideea formării unui astroclub local s-a născut în urma organizării la Cluj-Napoca a Zilei Internaționale a Astronomiei (10.05.2008) de către doi pasionați de astronomie (Cilian Andres și Marian Niculescu), ambii membri ai Societății Astronomice Române de Meteori (SARM) la acea dată. În același an, István Mátis, care a avut privilegiul să frecventeze Asociația Astronomică Maghiară (MCSE), motivat de exemplul asociației și cu intenția înființării
Astroclubul Borealis Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/321389_a_322718]
-
ce stau la baza funcționării noastre ca grup și denumirea sa: Astroclubul Borealis. Ieșirile regulate la observații în diferite locații atât în municipiu cât și în jurul Clujului, dar și organizarea și participarea la evenimente importante cu ocazia Anului Internațional al Astronomiei (2009) au făcut ca Astroclubul Borealis să fie tot mai cunoscut publicului clujean. Aceste activități, combinate cu pasiunea pentru astronomie și dorința de cunoaștere a cerului înstelat a tot mai multor clujeni, au condus la formarea unui nucleu care a
Astroclubul Borealis Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/321389_a_322718]
-
atât în municipiu cât și în jurul Clujului, dar și organizarea și participarea la evenimente importante cu ocazia Anului Internațional al Astronomiei (2009) au făcut ca Astroclubul Borealis să fie tot mai cunoscut publicului clujean. Aceste activități, combinate cu pasiunea pentru astronomie și dorința de cunoaștere a cerului înstelat a tot mai multor clujeni, au condus la formarea unui nucleu care a făcut următorul pas in toamna anului 2010, și anume de a înființa Asociația Astronomică Astroclubul Borealis ca persoană juridică de
Astroclubul Borealis Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/321389_a_322718]
-
deschise). "Collège de France" favorizează "interdisciplinaritatea", după cum o dovedesc, de exemplu, lucrările catedrei de "Filosofie a cunoștințelor", ocupată de Jules Vuillemin din 1962 până în 1990, care aborda câmpuri disciplinare atât de diverse precum matematicile pure (algebra, geometria, analiza), fizica teoretică (astronomia, relativitatea, mecanica cuantică, haosul), științele inginerești, filosofia și studiile umaniste grecești și latine. Dintre personalitățile prestigioase care sunt legate de Collège de France (cercetători, oameni de știință, intelectuali) se pot enumera: Raymond Aron, Roland Barthes, Henri Bergson, Augustin-Louis Cauchy, Claude
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
Paris) a fost un matematician și astronom francez. În 1804 este absolvent al Școlii Politehnice, ocupând succesiv funcțiile de: examinator, repetitor și profesor de mecanică. În 1830, manifestându-se ca monarhist, a fost destituit de guvern, păstrându-și Catedra de Astronomie la Collège de France, pe care a obținut-o în anul 1823. În 1843 l-a succedat pe Lacroix ca membru al Academiei Franceze de Științe. Contribuțiile sale vizează în primul rând matematica superioară și astronomia. A dat un nou
Jacques Philippe Marie Binet () [Corola-website/Science/322415_a_323744]
-
păstrându-și Catedra de Astronomie la Collège de France, pe care a obținut-o în anul 1823. În 1843 l-a succedat pe Lacroix ca membru al Academiei Franceze de Științe. Contribuțiile sale vizează în primul rând matematica superioară și astronomia. A dat un nou impuls teoriei determinanților și teoriei matricelor. A studiat complexul de normale ale unui sistem de suprafețe omofocale de ordinul al II-lea, descoperind ortogonalitatea suprafețelor din astfel de familii. A introdus noțiunea de funcția beta. De
Jacques Philippe Marie Binet () [Corola-website/Science/322415_a_323744]
-
El a folosit calculele lui Urbain Le Verrier pentru a ști unde să se uite. Din 1835 și până în 1851, Galle a lucrat la Observatorul din Berlin ca adjunct al directorului Johann Franz Encke. În 1851 a devenit profesor de astronomie și director al Observatorului Breslau (acum în Wrocław, Polonia). Galle a ocupat funcția de director până în 1897. În septembrie 1846, Galle a primit de la Urbain Le Verrier, directorul Observatorului din Paris, calculele acestuia privind poziția probabilă a unei noi planete
Johann Gottfried Galle () [Corola-website/Science/322441_a_323770]
-
În fizică și astronomie, deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice - de regulă lumina vizibilă - emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
spectru lipsit de caracteristici sau cu zgomot alb (fluctuații aleatoare într-un spectru). Deplasarea spre roșu (și cea spre albastru) pot fi caracterizate prin diferența relativă dintre lungimile de undă (sau frecvențele) emise și cele observate ale unui obiect. În astronomie, se obișnuiește ca această cantitate adimensională să fie denumită "z". Dacă "λ" reprezintă lungimea de undă, și "f" reprezintă frecvența (atenție, "λf" = "c" unde " c" este viteza luminii), atunci "z" se definește prin ecuațiile: După ce se măsoară "z", distincția dintre
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
negre, și pe măsură ce un obiect se apropie de orizontul evenimentelor deplasarea spre roșu devine infinită. El este și cauza dominantă a fluctuațiilor de temperatură pe scară unghiulară mare în radiația cosmică de fundal (efectul Sachs-Wolfe). Deplasarea spre roșu observată în astronomie se poate măsura fiindcă spectrele de emisie și de absorbție ale diverselor specii atomice sunt caracteristici distinctive și bine cunoscute, calibrate prin experimentele spectroscopice efectuate în laboratoarele de pe Pământ. Când se măsoară deplasarea spre roșu a diverselor linii de emisie
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
rândul său relevă curba de rotație a Căii Lactee. Au fost efectuate măsurători similare și la alte galaxii, cum ar fi Andromeda. Ca unealtă de diagnosticare, măsurătorile deplasării spre roșu reprezintă una dintre cele mai importante metode de măsurări spectroscopice din astronomie. Cele mai îndepărtate obiecte prezintă deplasări spre roșu mai pronunțate, corespunzător legii lui Hubble. Cea mai mare deplasare spre roșu observată, corespunzătoare celei mai mari distanțe în spațiu și celui mai îndepărtat moment de timp de emisie, este cel al
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
de medii aleatoare are loc la multe unghiuri, iar "z" este o funcție și de unghiul de împrăștiere. Dacă au loc mai multe împrăștieri, sau particulele împrăștiate au o mișcare relativă, atunci există și o distorsiune a liniilor spectrale. În astronomia interstelară, spectrul vizibil poate apărea mai roșu din cauza proceselor de împrăștiere într-un fenomen denumit înroșire interstelară — la fel împrăștierea Rayleigh cauzează înroșirea atmosferică dată de Soare la răsărit și la apus și face ca restul cerului să fie albastru
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
În astronomie, adjectivul troian se referă la o planetă minoră sau satelit natural care ocupă aceeași orbită cu un corp ceresc mai mare, planetă sau satelit natural, dar care nu intră în coliziune cu acesta pentru că orbitează în unul din cele două
Troian (asteroid) () [Corola-website/Science/316971_a_318300]
-
James Vernon Scotti (n. 1960) este un astronom american. El s-a născut în Bandon, Oregon și a absolvit Woodway Senior High din Edmonds, Washington în anul 1978. El a devenit un doctor în știință în astronomie la Universitatea din Arizona din Tucson în 1983. De atunci, el a lucrat la proiectul Spacewatch, unul dintr-o serie de proiecte care caută asteroizi din apropierea Pământului. El a scris primul software automatic de detectare a asteroizilor pentru acest proiect
James V. Scotti () [Corola-website/Science/328940_a_330269]
-
și magnetice, fenomene optice, cu ajutorul materialelor didactice necesare. Un laborator este prevăzut cu TV, video și calculator, unde se pot fi prezentate filme didactice și pot fi simulate fenomene fizice. Catedra de fizică a inițiat din 1999 un cerc de astronomie, care are o dotare de ultimă generație constând intr-un telescop, o lunetă și un aparat foto cu care pot fi studiate principalele fenomene astronomice. Cu ajutorului calculatorului conectat la internet se păstreză legătura cu alte cercuri astronomice și licee
Colegiul Național „Moise Nicoară” () [Corola-website/Science/328953_a_330282]
-
pe Sirius („Steaua Câine”), în cursul deplasării sale pe bolta cerească a nopții. Aceste „două stele ale câinilor” sunt menționate în majoritatea mitologiilor antice, cea a lui Orion, de exemplu, și erau deja venerate de anticii babilonieni și egipteni. În astronomia chineză, Procyon face parte din "Nanhe", un sub-grup al asterismului "Nan bei he", reprezentând două mici vai pe malul râului ceresc "Tianhe" (Calea Lactee). Procyon constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiului de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Betelgeuse și, respectiv
Procyon () [Corola-website/Science/324923_a_326252]