4,177 matches
-
Adevărul literar și artistic”, „Familia”, publică articole despre literatura maghiară, despre legăturile literare și culturale româno-maghiare, iar în „Keleti Újság”, „Napkelet”, „Korunk” este prezent cu revista revistelor românești și recenzii despre cărți românești. Este unul dintre redactorii revistei bilingve româno-maghiare „Aurora” (1922-1923), editată de societatea „Cele trei Crișuri”. Pe lângă activitatea publicistică, K. este realizatorul primei antologii în limba maghiară a poeziei române moderne. Volumul Új román költők antológiája, apărut în 1922, prezintă cititorilor maghiari, în traducerea și cu prefața lui K.
KERESZTURY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287709_a_289038]
-
lui ea vestită și neînfrântă și în toate țările lăudată de vitejia lor au pierit cu totul“ (s. Ven. C.)27. La originea tuturor nenorocirilor • Cf. Radu Logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod 1688-1714, ediție critică de Aurora Ilieș, București, Editura Academiei, 1970, p. 205, 210-211. • Hurmuzaki, Documente, Supliment I3, p. 76 și urm. • Cf. Veniamin Ciobanu, op. cit., p. 244. • Ibidem, p. 236. • Idem, Imagini ale străinului în cronici din Moldova și Tara Românească (secolul XVIII), în vol
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
slăbească în mod hotărâtor structura partidului condus de Iuliu Maniu. În urma separării de P.N.Ț., doctorul Nicolae Lupu ar fi primit 800 de milioane de lei, din care 200 de milioane le-a subscris pentru fondarea ziarului noii formațiuni politice, „Aurora“, care a apărut, cu începere din 2 februarie 1946 (Cele 800 de milioane de lei au fost virate din fondurile O.P. [Ordine publică - n.n., D.Ș.]). În privința consecințelor asupra partidului condus de Iuliu Maniu rezulta, din ultimele verificări efectuate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
186. Ibănescu 427. Ibrăileanu, Garabet 381. Ieremia Movilă 110, 118. Ignat, Georgeta 47, 48. Ignatiev, ambasador rus 295, 298. Ignatiuc, Ion 405. Ileana, principesă 328. Ilias, Vasileiadis 136. Ilie, Stan I. 447. Iliescu, Ion 428. Iliescu, Lazăr 258, 266. Ilieș, Aurora 90. Iliuț, Grigore 361. Inkeles, Alex 216. Ioan al III-lea Ducas Vatatzes 37-40. Ioan Alexandru Mavrocordat 166. Ioan Asan al II-lea 37-42. Ioanid, Gheorghe 128. Ioanid, Ion 457, 458, 460. Ioanițescu, D. R. 252, 276. Ion vodă 76
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Filosofie, unde din 1908 predă filologia bizantină. În 1913 devine profesor suplinitor la Catedra de studii bizantine a Universității din București. Începând din 1893 colaborează cu studii de literatură română, de lingvistică și pedagogie la „Convorbiri literare”, „Revista nouă”, „Aurora”, „Revista de filosofie și pedagogie”, „Revista generală a învățământului” ș.a. Între 1900 și 1906 este membru în comitetul de redacție al revistei „Convorbiri literare”. A alcătuit manuale școlare de limba franceză și, împreună cu D. Evolceanu, de limba latină. A tradus
LITZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287837_a_289166]
-
și de proza artistă și mistică. Scoate, împreună cu alți colegi de liceu, revista poligrafiată „Zig-Zag”. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski. Debutează în 1896, cu schița Pe terasă, publicată în „Adevărul ilustrat”, colaborând și la „Liga ortodoxă”, iar cu versuri la „Aurora” din Roșiori de Vede. În 1898 devine student al Facultății de Filosofie și Litere, dar în anul următor trece la Facultatea de Teologie. Începute în capitală, studiile teologice vor fi continuate la Cernăuți și încununate cu un doctorat (1909). În
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
socialist. În „Adevărul ilustrat”, publicație de orientare convergentă cu cea a periodicelor socialiste, îi apar două schițe, Pe terasă și Harpistul Dionisos, pătrunse de spiritul umanitar, în „Liga ortodoxă” poemul Tablou uitat, ce învederează, asemenea unor versuri din aceeași perioadă (Auroră mistică), influența poeticii simboliste și a celei parnasiene, practicate programatic în cenaclul lui Macedonski. G. considera că „toată simțirea și toată literatura lui” e rezumată simbolic în evocarea unui moment școlar, Trandafirii. „Am voit - zice scriitorul - să aduc la altarul
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
următor, din 27 aprilie 1880, se editează la Oradea, unde se stabilește și Vulcan și unde revista va apărea în continuare. Experiența de publicist și de redactor, pe care o câștigase prin colaborarea la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Aurora română”, „Umoristul” ș.a., i-a servit lui Iosif Vulcan atunci când s-a hotărât să scoată o revistă literară proprie. La începutul lunii aprilie 1865, adresa Prefecturii Poliției din Pesta o cerere pentru editarea unei publicații periodice. El schițează cu acest
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
Arta peisajului, București, 1969; Charles Sterling, Natura moartă din Antichitate până în zilele noastre, București, 1970; Fritz Martini, Istoria literaturii germane de la începuturi până în prezent, București, 1972 (în colaborare cu Adriana Hass); Georg Lukács, Estetica, I, București, 1972 (în colaborare cu Aurora M. Nasta); W. van Bode, Maeștrii picturii olandeze și flamande, I-II, București, 1974 (în colaborare); J.W. Goethe, Afinitățile elective, București, 1975; Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Civilizația Islamului clasic, I-III, București, 1975. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea (1954-1958). Din 1959 funcționează ca profesor la Școala Generală din comuna Nucet (județul Dâmbovița), iar între 1961 și 1987 la Liceul Economic „Dumitru Moțoc” din București, unde, în anii ’70, coordonează și apariția revistei școlare „Aurora”. După câteva reportaje ocazionale în publicația „Industria alimentară” (1955), debutează cu proză la „Flacăra” (1965), iar prima carte, culegerea de schițe și povestiri Rochia cu anemone, îi apare în 1966. Colaborează sporadic la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Clopotul” (Botoșani), „La
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
domenial delegat în județele Buzău și Râmnicu Sărat. Colaborează la „Carmen Sylva”, „Convorbiri literare”, „Revista idealistă”, „Adevărul ilustrat”, „Universul literar”, „Rampa”, „Lumea nouă”, „Floare-albastră”, „Clipa”, „Dimineața copiilor”, „Ilustrațiunea română”, „Convorbiri critice” ș.a., semnează și numeroase cronici muzicale, cu precădere în „Aurora” și „Îndreptarea”. În publicistică se folosește de mai multe pseudonime, printre care Raoul de Mont-Doré, Semper, Un Buzoian. Conduce ziarul „Ordinea” din Buzău, din a cărui direcție politică se retrage în 1906. Volumul de versuri Astrale (1901) rămâne fără ecou
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
Centrală Armeană, unde va îndeplini de asemenea funcția de director. Publicist de cursă lungă, gata oricând să se devoteze unei cauze, își consumă energiile unei firi de luptător îndeosebi în spațiul gazetăresc. Încă în 1906 editase „revista literară și istorică” „Aurora”, între 1913 și 1916 dirijează, cu priceperea-i de om gospodăros și întreprinzător, „Universul literar”. În 1924 fondează mensualul „Ararat”, care își sfîrșește existența la puțin timp după moartea, în urma unei congestii pulmonare, a lui M. A mai colaborat la
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
transferul în irealitatea senzorială: „O mână plăpândă / adună gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 5-237; Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), îngr. și introd. Aurora Ilieș, București, 1970; Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.B. Voievod, în Biblia, București, 1688, reed. în BRV, I, 283; Verșuri politice 8 asupra stemelor prea luminatului și înălțatului Domn Io Constantin Băsărab Voievod, Prea luminatului
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
începuturile traducerilor umaniste în limba română, LL, 1963; Lăudat, Ist. lit, II, 44-57; Ist. lit., I, 418-423, 524-530; Dan Simonescu, Poveste de jale asupra uciderii postelnicului Constantin Cantacuzino (20 decembrie 1663), CPV, 35-37; Ivașcu, Ist. lit., I, 221-222, 224, 233-235; Aurora Ilieș, Studiu introductiv la Radu logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), București, 1970; Paul Cernovodeanu, Radu logofătul Greceanu, „Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714)”, STD, 1970, 5; Eugen Negrici, O variantă a cronicii lui
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
jună” din Viena și al Societății de lectură „Petru Maior” a studenților români de la Universitatea din Budapesta, este câștigat de ideile junimiste. Acum scrie lucrarea Elemente maghiare în limba română, distinsă cu un premiu acordat studenților, și publică, în revista „Aurora română” din Cernăuți, nuvela Anna (1882). Întors acasă, se dedică învățământului vreme de aproape două decenii, fiind apreciat ca „unul din cei mai străluciți profesori ai Ardealului de dinainte de Unire” (I. Breazu). La Sibiu (1886-1888) devine membru al cercului de la
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
Mihai Cimpoi, Constantin Ciopraga, D. Vatamaniuc, Mircea Popa, Dan Mănucă, Iordan Datcu, Romul Munteanu, Mihai Drăgan. Din 1998 rubrica „Lecturi critice”, asigurată de Răzvan Voncu și Lucian Chișu, include comentarii de carte ample, dublând uneori cronica literară. Apar interviuri cu Aurora Cornu (de Eugen Simion), Fănuș Neagu (de Lucian Chișu), Eugen Simion (de Andrei Grigor), Romul Munteanu (de Lucian Chișu), N. Steinhardt (de Zaharia Sângeorzan), un fragment (Ce-i lipsește literaturii române?) din volumul Convorbiri cu Petru Dumitriu de Eugen Simion
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
cronicar dramatic și traducător. Venit în capitală imediat după primul război, R. devine o figură cunoscută a mediului politic și teatral bucureștean. Cu apetență pentru ziaristică, va colabora la ,,Scena”, ,,Rampa”, ,,Facla”, ,,Curentul” (al cărui prim-redactor va fi), ,,Dreptatea”, ,,Aurora”, ,,Încotro” (unde va ocupa și funcția de director) ș.a.; semnează și Hef, Hefaistos, Nador, A. Prodan, V.Rd., Ap. Rodan, Skanderbeg, Skbg, Șoarecele de culise. Se face cunoscut ca autor al unor comedii de situații - Amedeu Stânjenel (1925, în colaborare
RODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
Mihu Dragomir, cel care a coordonat și girat rubricile consacrate debuturilor, „Dintre sute de catarge” și „Steaua fără nume”, a păstrat un oarecare echilibru și o justă măsură. În chiar numărul inaugural figurează două poete care s-au impus ulterior: Aurora Conțescu și Constanța Buzea. Alte rubrici care au dat personalitate publicației: „O seamă de cuvinte” (recenzii), „Mențiuni critice” (Perpessicius), „Vitraliu”, „Viața cărților” „Spirale”, (Eugen Barbu), „Arte-spectacole” (Valeriu Râpeanu, Dinu Săraru ș.a.), „Biografia debuturilor” (interviuri cu tineri scriitori), „Cartea de debut
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
el și-a întemeiat afirmațiile și teoriile pe cunoștințe științifice și nu pe speculații abstracte, cu o gândire constructivă și originală, dublată de sensibilitate și talent artistic. Între numeroasele reviste și gazete la care a colaborat, unele moderniste, se numără „Aurora” (Oradea, 1921-1923), „Capitala”, „Farul”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Liga conservatoare”, „Plaiuri românești”, „România viitoare”, „Românul literar”, „Salonul literar”, „Simbolul”, „Universul”, iar după 1950 „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Familia” ș.a. A semnat și Cerchez, Eugenius, Genică, Radios de Cerynthia, Victor Olimp
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Ca scriitor, Ș. debutează în „Foaia Soțietății pentru Literatura și Cultura Poporului Român în Bucovina” (1869), cu descrierea unui obicei popular: Drăgăița și Papaluga. Continuă cu nuvele, amintiri și versuri, în calendarele scoase de aceeași societate, apoi în „Convorbiri literare”, „Aurora română”, „Revista politică”, „Arhiva”, „Gazeta Bucovinei”, „Transilvania”, „Junimea literară” ș.a. Ținând, într-o măsură, de memorialistică, nuvelele și povestirile sale au, de obicei, personaje din mediul rural. Reprezentativă este Uitutul. Povestire din munții Bucovinei. Autorul reușește să treacă adesea de
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
periodice încă din copilărie, viitorul scriitor scoate, în școala elementară, o „gazetă” proprie, scrisă de mână, pe pagini de caiet, în care intră prima sa încercare literară: repovestirea unui basm. În liceu, la Iași, trage la șapirograf revistele „Între culise”, „Aurora” și „Viitorul”. Între 15 septembrie 1910 și ianuarie 1911 redactează, împreună cu Liviu Rebreanu, cumnatul său, săptămânalul „Scena”. În februarie 1918 scoate, la Iași, cu Dinu Dumbravă, revista „Cronica artistică și literară”. Mai târziu, de la 1 octombrie 1921 la 4 februarie
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
în 1871. În țară va fi profesor de limbi clasice la Liceul Ortodox din Brașov. Istoricul Alexandru I. Lapedatu, președinte al Academiei Române, și economistul Ion I. Lapedatu, membru de onoare al Academiei Române, sunt fiii săi. Debutează în 1865 la revista „Aurora română” din Pesta, scriind apoi la „Familia”, ca și Mihai Eminescu, căruia i-a fost prieten și cicerone la trecerea prin Sibiu. Va colabora și la publicațiile de dincolo de Carpați („Albina Pindului”, „Traian”, „Columna lui Traian”, „Revista literară și științifică
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
comentarii critice mai succinte ori mai ample despre autori contemporani sau despre clasici, prefețe, texte evocatoare, omagiale ori comemorative, meditații ori glosări pe subiecte culturale, morale etc.). Publică, în aceeași perioadă, cărți de convorbiri (cu Petru Dumitriu în 1994, cu Aurora Cornu în 1998), întocmește și prefațează volume antologice de texte confesive ale unor mari personalități ale culturii române: G. Călinescu, Fals jurnal (1999), Tudor Vianu, Cunoașterea de sine (1997). Un proiect mai vechi, proiect ambițios, realizat cu răbdare de-a
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
București, 2002; Convorbiri cu Petru Dumitriu, București, 1994; ed. 2, București, 1998; Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, București, 1995; Fragmente critice, vol. I-II, Craiova, 1997-1998, vol. III-IV, București, 1999-2000; ed. vol. I, București, 1998; Marin Preda, Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, București, 1998; Mit, mitizare, mistificare, București, 1999; Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu, București, 2000; Clasici români, București, 2000; Ficțiunea jurnalului intim, I-III, București, 2001; Genurile biograficului, București, 2002. Ediții: Mihai Eminescu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]