2,138 matches
-
lui este vorba despre mame și copiii lor. Au fost zvonuri că tatăl lui natural nu a fost Emil Kästner ci mai degrabă Emil Zimmermann (1864-1953). Aceste zvonuri nu au fost confirmate niciodată. Scriitorul a scris despre copilăria sa, în autobiografia din 1957 ("„Als ich ein kleiner Junge war”"). În 1913, Erich Kästner a intrat la școala pedagogică din Dresda, de unde s-a retras în 1916 cu puțin timp înainte de finalizarea cursurilor. Ar fi putut ajunge învățător. Mai multe detalii despre
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
a dedicat poezia „Sergent Waurich”. La sfârșitul războiului s-a întors la școală și și-a dat bacalaureatul. L-a luat cu distincția „Das Goldene Stipendium der Stadt Dresden” (Bursa de aur a orașului Dresda). În 1955 și-a publicat autobiografia. În prima parte a cărții a scris: "„Der Weltkrieg hatte begonnen, und meine Kindheit war zu Ende”" („Războiul mondial a început iar copilăria mea s-a sfârșit”). În toamna anului 1919, in Leipzig, a început studii de istorie, filosofie, și
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
sale natale Kfar Malal. Grupați în subunități de câte treizeci de oameni, luptătorii ei loveau în mod constant satele arabe, poduri, baze militare, și organizau ambuscade pe căile de acces dintre satele și bazele militare arabe. Sharon a relatat în autobiografia sa: Ca urmare a rolului său într-un raid de noapte asupra forțelor irakiene de la Bir Adas, Sharon a fost avansat comandant de pluton în Brigada Alexandroni. După proclamarea Statului Israel și declanșarea Războiului de Independență a acestuia, plutonul lui
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
acolo la sora ei, Sheyna, căsătorită Korngold. Familia Korngold ținea acasă seri intelectuale, unde Golda a asistat nu odată la diferite dezbateri literare și politice, despre sionism, dreptul femeilor de a alege și a fi alese, lupta sindicală, etc. În autobiografia ei spunea că aceste seri din Denver au jucat un rol foarte important în viața ei. La Denver l-a cunoscut în 1913 și pe viitorul ei soț, Morris Meyerson (1893-1951), pictor de firme,cu preocupări artistice și intelectuale. În
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
e mulțumită cu ce a reușit să facă și că 5 ani că și prim-ministru erau suficienți, cedând astfel locul lui Yitzhak Rabin care a înlocuit-o pe data de 3 iunie 1974. În 1975, ea și-a publicat autobiografia intulată: My Life. Pe 8 decembrie 1978, Meir a murit de cancer limfatic în Ierusalim la vârsta de 80 ani și a fost îngropată pe data de 12 decembrie în Panteonul național de pe Muntele Herzl la Ierusalim. În 1975, Meir
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
clasează al treilea între cei 93 de absolvenți și obține o bursă de la fundația Bobiană, constând în întreținerea la seminarul Sf. Iosif de pe actuala stradă a Universității. Deosebit de înzestrat pentru învățătură, Vasile Pop își amintește anii săi de școală în Autobiografia sa: „Minte am avut de la Dumnezeu bună; am învățat foarte ușor, așa încât, zicând cea dreaptă, numai m-am jucat cu învățătura. Având purtarea bună și învățând tot eminent, toți ungurii care mă cunoșteau ziceau în anii în cari eram liceist
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
se făcea până atunci. Mai mult decât atât, tânărul profesor preda ore de geometrie practică, aplicabilă neboilor cotidiene, el fiind cel dintâi care a introdus în școlile Blajului instrumentele profesorului clujean, părintele piarist Hornyai. Iată ce scria Vasile Pop în autobiografia sa: „Cu aceste instrumente cu cari Hornyai niciodată nu scotea la cale calculii am făcut cele mai frumoase probe practice de geometrie. Eu am fost cel dintâiu care am umblat cu astrolabul și cu păruții [țărușii] înfrumusețați cu stegulele pe
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
rusă de Vl. Pohilă. - Chișinău: Lit. Artistică, 1986. - 180 p.; il. Milev, Iordan. Domnul Tine-mi Umbrela: povestiri despre Ghidușel: [roman pentru copii și adolescenți] / trad. din bulgară de Vl. Pohilă. - Chișinău: Lit. Artistică, 1987. - 252 p., il. Prokofiev, Serghei. Autobiografie / Serghei Prokofiev; trad. din rusă și comentarii de Vl. Pohilă. - Chișinău: Lit. Artistică, 1981. - 182 p. Sultanov K. Omar Khayyam: [biografie romanțată] / K. Sultanov, Ș. Sultanov; trad. din rusă de Vl. Pohilă. - Chișinău: Cartea Moldovenească, 1989. - (Col. “Oameni de seamă
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
putea survine ce legătură lor extraconjugala ar deveni publică aceștia o distribuie în "Podul Waterloo" și o aduc în locul ei pe actrița britanică Greer Garson. Filmarea a început la data de 1 februarie 1940. În ciuda așteptărilor lui Olivier, mărturisite în autobiografia să, filmul a fost primit foarte bine de critici. Cu exceptia "Los Angeles Herald" care l-a numit "decorous, bloodless entertainment which will find an appreciative audience among women," majoritatea recenziilor au fost excelente. Bosley Crowther, influentul critic de la "New York Times
Mândrie și prejudecată (film din 1940) () [Corola-website/Science/312007_a_313336]
-
juriului, care au ales alte premii) Societății Interplanetare Britanice. Clarke a scris o serie de romane și povestiri SF, precum și lucrări de popularizare a științei, multe dintre operele sale fiind recompensate cu premii. În afara lor, el a realizat și două autobiografii: "Ascent to Orbit", care este o autobiografie științifică și "Astounding Days", care este una de science fiction. Majoritatea eseurilor sale, scrise între 1934 și 1998, se găsesc în cartea "Greetings, Carbon-Based Bipeds!" (2000). Majoritatea nuvelelor sale se găsesc în cartea
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
Interplanetare Britanice. Clarke a scris o serie de romane și povestiri SF, precum și lucrări de popularizare a științei, multe dintre operele sale fiind recompensate cu premii. În afara lor, el a realizat și două autobiografii: "Ascent to Orbit", care este o autobiografie științifică și "Astounding Days", care este una de science fiction. Majoritatea eseurilor sale, scrise între 1934 și 1998, se găsesc în cartea "Greetings, Carbon-Based Bipeds!" (2000). Majoritatea nuvelelor sale se găsesc în cartea "The Collected Stories of Arthur C. Clarke
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
și a divorțat. Hughes a fost văzut cu multe femei cunoscute, printre care Billie Dove, Bette Davis, Ava Gardner, Olivia de Havilland, Katharine Hepburn și Gene Tierney. De asemenea, a cerut-o și pe Joan Fontaine de câteva ori, conform autobiografiei sale "No Bed for Roses". Bessie Love a fost amanta lui Hughes în timpul primei sale căsnicii. Jean Harlow l-a acompaniat la premiera filmului "Hell's Angels", dar Noah Dietrich a scris mulți ani mai târziu că relația lor a
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
profesională—lui Hughes îi era antipatică. În cartea sa din anul 1971, "Howard: The Amaizing Mr. Hughes", Dietrich spune că Hughes a plăcut-o și respectat-o pe Jane Russell, dar nu a avut o relație romantică cu ea. Conform autobiografiei lui Jane, Hughes a încercat să se culce cu ea într-o seară, după o petrecere. Russell (care era măritată atunci) a refuzat, iar Hughes a promis că nu se va mai întâmpla. Cei doi au continuat o prietenie profesională
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
a scris un memorandum detaliat echipajului de filmare, pentru ca ei să rezolve problema. Richard Fleischer, care a regizat filmul "His kind of woman" (în limba română= Genul lui de femeie), avându-l pe Hughes ca producător executiv, a scris în autobiografia sa cât de greu i-a fost să lucreze cu Hughes. Acesta spunea că Hughes era obsedat de detalii mărunte și era extrem de indecis. Fleischer chiar a zis că schimbările bruște de dispoziție ale lui Hughes l-au făcut să
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
ani ai vieții sale. Hughes a cheltuit în total peste 300 milioane de dolari în Las Vegas pentru numeroasele lui proprietăți. În anul 1972, autorul Clifford Irving a făcut senzație în media când a pretins că a scris împreună cu el autobiografia autorizată a lui Hughes. Hughes era atât de retras încât nu a apărut imediat în public pentru a respinge această declarație, făcând mulți oameni să creadă că cartea lui Irving este o autobiografie veritabilă. Totuși, înainte de publicarea cărții, Hughes l-
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
a pretins că a scris împreună cu el autobiografia autorizată a lui Hughes. Hughes era atât de retras încât nu a apărut imediat în public pentru a respinge această declarație, făcând mulți oameni să creadă că cartea lui Irving este o autobiografie veritabilă. Totuși, înainte de publicarea cărții, Hughes l-a denunțat pe Irving printr-o teleconferință și proiectul a fost expus ca o înșelăciune. Irving a fost acuzat de fraudă și condamnat la 17 luni de închisoare. În anul 1977, cartea "Înșelăciunea
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
a dezvăluit statuia de ceară a interpretei, care a fost realizată în patru luni, iar costurile de producție s-au ridicat la suma de 150.000 de lire sterline. La data de 14 octombrie, 2009, Leona Lewis a lansat o autobiografie ilustrată, intitulată "Dreams". În timpul lansării, eveniment care a avut loc într-o librărie din Londra, interpreta a fost agresată de Peter Kowalczyk, un bărbat în vârstă de douăzeci și nouă de ani. Conform martorilor, acesta a lovit-o cu pumnul
Leona Lewis () [Corola-website/Science/312196_a_313525]
-
profesor emerit la Columbia University. Asteroidul 11333 Forman a fost numit după Forman. În 2009 a fost produs un film documentar despre Forman intitulat ": Co te nezabije..." și regizat de Miloš Šmídmajer. Forman a scris poezii și a publicat o autobiografie numită "Turnaround". Împreună cu operatorul Miroslav Ondříček și cu vechiul coleg de școală Ivan Passer, Forman a filmat documentarul mut "Semafor" despre Teatrul Semafor. Prima producție importantă a lui Forman a fost documentarul "Audition", al cărui subiect a fost cântăreții de la
Miloš Forman () [Corola-website/Science/311523_a_312852]
-
până în anul 2010. Singura componentă a grupului care nu și-a exprimat planurile de viitor este Nicola Roberts. Pe data de 8 aprilie 2008, Girls Aloud au confirmat pe site-ul lor oficial faptul că vor scrie o carte, o autobiografie, intitulată "„Dreams That Glitter - Our Story”". Titlul vine de la un vers al piesei „Call The Shots” și cartea a fost publicată în octombrie 2008. Cartea se axează pe compunerea grupului și creșterea acestuia dar se ocupă și de poveștile individale
Girls Aloud () [Corola-website/Science/311609_a_312938]
-
cu Partidul Comunist din SUA erau neconcludente, agenții FBI s-au concentrat pe discreditarea publică a acestuia privind anumite aspecte ale vieții sale private, în special privind legăturile sale extraconjugale. Un apropiat al lui King, Ralph Abernathy, a povestit în autobiografia sa despre “slăbiciunea” pe care pastorul o avea pentru femei, fără însă să precizeze dacă aceasta era sau nu doar emoțională. Alți biografi vorbesc despre anumite legături extraconjugale pe care Martin Luther King le-ar fi avut cu diverse femei
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
vor fi chemați. Mitropolitul Galaction și părintele Glicherie au fost duși pe rând cu escortă în birouri separate pentru interogatorii. Arhimandritul Glicherie a fost dus într-un birou unde i s-a spus să scrie o declarație completă, ca o autobiografie, de când era mic și până în momentul acela. După ce interogatoriile au luat sfârșit, mitropolitul Galaction a fost dus cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Cernica, în timp ce părintele Glicherie a fost deportat în comuna Răchitoasa (raionul Călmățui) din Bărăgan. În primăvara anului 1956
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
Moby Dick" de Herman Melville - 1932; "Dedalus" de James Joyce - 1934; "Paralelă 42" de John Dos Passos - 1935; "O grămadă de bani" de John Dos Passos - 1937; "Oameni și șoareci" de John Steinbeck - 1937; "Moll Flanders" de Daniel Defoe și "Autobiografia lui Alice Toklas" de Gertrude Stein - 1938; "David Copperfield" de Charles Dickens - 1939; "Benito Cereno" de Herman Melville și "Trei existente" de Gertrude Stein - 1940; "Cătunul" de William Faulkner - 1942;
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
moarte. Sentința îi este comutată la deportare în Tasmania (numită "Van Diemen’s Land" atunci), în 1826. Se căsătorește cu o irlandeză, Norah Corbett, deportată din Cork în 1827. Devine explorator și botanist, scrie câteva cărți, printre care și o autobiografie ("A Shred of Autobiography"). Este absolvit de crimele sale și devine ofițer de poliție. Moare în 1841, în Hobart, capitala Tasmaniei.
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
concentra asupra celor cu nevoi din Africa, muncind alături de fratele său la societatea caritabilă Sentebale. În 23 ianuarie 2009 a apărut știrea că prințul William a scris o prefață a unei cărți pentru prima dată. Coperta cărții Acasă din război - autobiografie a unui soldat din regimentul prințului, care a fost rănit serios într-o ambuscadă a talibanilor - notează contribuția prințului. William a fost mai întâi obișnuit cu operele de binefacere pentru ajutorarea bolnavilor de HIV/SIDA în anii 1990, când mama
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
Regatului Vechi, evenimentele domniei lui Pepi I sunt cunoscute și prin intermediul biografiilor mai multor mari demnitari. Cea mai cunoscută aparține lui Uni, cel care va deveni guvernatorul Egiptului de Sus, având atribuții asemănătoare cu cele ale unui vizir. În conformitate cu textul autobiografiei sale, Uni a fost însărcinat să ancheteze o conspirație de harem în care era implicată o concubină a faraonului, Weret-hetes. Evenimentul a avut loc în anul al 42-lea al domniei lui Pepi I. Textul nu relatează consecințele investigației, ci
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]