95,569 matches
-
sub rază și raza sub lume la pămînt strigau la pămînt îngenunchiați la pămînt strigau la pămînt soarele și-a ascuns de noi fața fiii i-au îngropat pe părinți copiii aceștia vin să ne îngroape și pe noi se aud voci în spațiu iar noi în spatele acestui astru sporim lumea și auzim cum ies copiii din gura unei raze îngropați pînă la gît strigă bătrînii din zale Și treptat vocea nu li se mai aude
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
la pămînt strigau la pămînt soarele și-a ascuns de noi fața fiii i-au îngropat pe părinți copiii aceștia vin să ne îngroape și pe noi se aud voci în spațiu iar noi în spatele acestui astru sporim lumea și auzim cum ies copiii din gura unei raze îngropați pînă la gît strigă bătrînii din zale Și treptat vocea nu li se mai aude
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
îngroape și pe noi se aud voci în spațiu iar noi în spatele acestui astru sporim lumea și auzim cum ies copiii din gura unei raze îngropați pînă la gît strigă bătrînii din zale Și treptat vocea nu li se mai aude
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
îmi aduc doar visul .... Se cerne așa frumos și fin O ploaie ca de aur Și Paradisu-i infinit Te voi găsi, te caut. Acolo unde tu exiști Sunt pajiști fermecate Sunt drumuri parfumate-n flori Și nu există noapte. Se aude așa frumos și lin Pâraie murmurânde Te voi găsi, tu vis fugar Oricând și oriunde. Eu azi sunt ploaie... Eu azi sunt ploaie, mâine nor Și mă scufund în mare Când totul e înșelător Și suferă schimbare. Eu azi sunt
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
o așeză, frumos, peste plapumă. Apoi se întoarse spre noptieră, aprinse lampa, luă cartea și se prefăcu că citește. La fiece respirație efluviile parfumului îi umpleau nările cu încăpățânare. Cine putea fi? Ana... Lili... Tia... Oana? ...Stinse lampa abia după ce auzi sforăitul ei ușor și egal. Dar somnul întârzia. Oana... Tia... Lili... Ana... Cum mai arătau oare? Se sperie la gândul că trecuseră atâția ani. Apoi, încet-încet, se lăsă legănat de acest refren absurd, până ce nu mai rămase din el decât
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
roșie se desprinse din mare, tipul recitase câteva versuri în franceză, apoi tradusese. Era vorba de o sultană care privea, din castelul ei de pe malul Bosforului, lucirea lunii printre valuri și... cam atât. O poezie, zicea, de Victor Hugo. Parcă auzise și ea ceva, de el, într-o emisiune la radio. Da' tu ești un romantic, mă Virgile !" - îl apostrofase Felicia. "Poate că sunt un poet ratat, fără să știu" - a răspuns el și a râs. Poza i-o făcuse a
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
pătaseră bluza când pe degete îmi ningea un polen străveziu când încheiasem o carte dedicată amurgului când tatăl meu Augustin se pregătise de moarte și eu nu știam o țigancă deghizată în nufăr îmi ghicea viitorul Goluri }ipătul galben se aude desperecheatele păsări își caută cuibul dacă ai ațipit în amiaza târzie casa luminii mai strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
în juru-mi un fel de zumzet, un fel de muzică, urmez și eu tot felul de zigzaguri, mă risipesc în vorbe, vorbe, vorbe, flecărind despre mine precum în Bacovia, ca despre Altceva. - Tu ce dai, eu ce dau... Mă voi auzi, oare? și n-au mai rămas prea multe de dat. De aceea, încă o dată, vă chem în ajutor, S.O.S., Albină și Bach. Mă bizui pe voi, eu, mezinul, care, din neatenție ori din neștiință, tremurând, împiedicat, bâlbâindu-mă
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
mă și bazez pe voi. Pe tine, albină, pe tine, Bach. Absurzi amândoi, ca și mine. Dumnezeu vede Dumnezeu vede imaginea României în lume - Da, da, da, da, pare să spună El, aducându-și, parcă, aminte de unul, Tristan Tzara. Aude un fel de vacarm, de mare durăt, de opinteli, de pietre veșnic rostogolite, simte miros de praf și de pulbere, un gust de sudoare și sânge. Ajung până la El, amestecându-se cu tămâia, și nori de respirație puturoasă. Dar mai
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
o linie rănită? Lucrez foarte mult Lucrez foarte mult, izbesc și icnesc, transpir aproape până la sânge, din zori de zi până-n miez de noapte, trudesc grozav și cu mare zgomot, atât de mare, încât ( Doamne-ajută!) s-ar putea să mă audă, într-un târziu, chiar și leii de piatră, ce moțăie lângă treptele de la intrarea Academiei. Dar, uneori, pur și simplu, respir drept în lumină, mă întorc după soare ca o floare a soarelui.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
mai citesc romane Draga mea ți-am adus și-un inel de logodnă Dragul meu amăgit de aur Draga mea iubești pe altcineva Dragul meu nici nu știu de ce plâng Draga mea mai lasă-mă să te ating Dragul meu auzi cum te latră sânii Draga mea ai uitat jurământul dintâi Dragul meu cuvinte cuvinte cuvinte...
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
Ecolocații în pat, cu fața la perete, Mă descompun Deși sunt vie. în mine epavă și-au făcut cuib Vietăți mici Care înțeapă adânc. El stă pe margine, Cu capul sprijinit în mâini, Și prin camera ca un fund de apă tulbure Aud cum vocea i se propagă cu greu, Se lovește de pereți, Se-ntoarce, Se lovește de lucruri: Mă tot gândesc la o fată care-mi place mult... Părul lui de Făt Frumos Plutește imponderabil printre noi, Uneori îl simt deasupra
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
nesfârșit greața sentimentelor noastre el e copilul din care fluturii își ridică stăvilar e lăcusta care își pierde corpul în agitație bărbat cu creneluri care mărunțește viața fără membrane bărbatul meu e copil. în uterul soare înflorim în menghină ** îi aud pe locatarii casei de alături și picioarele lor pe rogojini. în spatele ușii în casa în care mă las presat ca o tăietură de ziar toxică în anticamere nu găsesc nimic intim îmi aștern propriile murdării fieste unde prietenii lipsesc. cu
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
de Dumnezeu și de oameni Pe talgerul morții Lumină a cerului bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu ventuzele lui într-un vaer prelung și demonul bătrân se aude bătându-l cu vergi pe fratele tău geamăn într-un claustru al melancolicei abații În timp ce nepăsătoare nenorocirile proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind deasupra iadului nostru cel de toate zilele și nopțile în care se-aud sorii neputinței înfrunzind Când noaptea își trage-n tăcere obloanele peste cei singuri peste inocenți victime și călăi cu vesela cruzime a revoluțiilor împrăștiind cenușa martirilor Lângă inima ta enigmatic cufundată-n muțenie se zbenguie acum fluturele de noapte nepăsător
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban ce a purtat faraonii pe Nil sau în lumea de dincolo printre zeii nemuritori zeități cu capete de lei sau de câini al căror lătrat îl mai auzi în nopțile de insomnie în care te vizitează Osiris îmbrăcat în frac cu monoclul și mănușile albe de funcționar ale straniului domn Kafka
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
să vadă ce conțin ele. Fusese ferit de această tentație încă din fragedă tinerețe, adică de când fusese angajat. Un înalt funcționar îl condusese până aici, îl instalase la masivul birou de la fereastra ce da spre celebra biserică - de care, desigur, auziseră până și americanii - și-i urase mult succes în slujba sa cea nouă. Nu-i dăduse nicio libertate, nu-i îngrădise niciun drept, nu-i recitase un pomelnic de îndatoriri. Nimic! Ca și cum el, Ivan Mihailovici Saproșkinov, se născuse gata învățat
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Marfa Stanilova, întotdeauna la ora 11 fix, sau pentru a fi mai concreți, exact după ce se șterge la gură cu mâneca hainei după al doilea păhăruț. În două rânduri a și avut ocazia să urce până la el și să-i audă glasul. A urca are un sens destul de ambiguu pentru ceea ce a trebuit să facă. Întreaga clădire, sau, mă rog, ceea ce cunoaște el din întreaga clădire, este extrem de interesant alcătuită: de exemplu, niciodată nu poți ajunge la un etaj superior fără ca
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
nu-și pusese problema că ar fi putut să greșească atunci când a apăsat hotărât pe clanța ușii și a pătruns într-un birou la fel ca al lui, dar de două ori mai mare. Fereastra din spatele vocii pe care o auzea fără să o și vadă decupa exact același peisaj având ca fundal "Vasili Blajenii", numai că, de aici, vedea doar jumătatea de sus a turlelor ceea ce însemna că era fix deasupra locului unde lucra el. În ambele cazuri fusese felicitat
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
mai urât pe lumea asta decât oamenii beți la slujbă sau la birt! Acasă - da, era altceva, acasă te poți afuma un pic. Să fim cinstiți - te poți îmbăta chiar ca porcu', după cum zice Marfa, crezând că el nu o aude sau că nu va mai ține minte a doua zi ce-a boscorodit ea toată seara. Ivan Mihailovici nu s-ar îmbăta nici acasă dacă Marfușca nu ar sta cu gura pe el și nu i-ar ascunde sticla pe
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
înfloresc numai rămurele uscate și spini, scaieți imuni la devenirea întru anotimpuri, adică mereu galbeni și casanți, bănci de fier pe care nu te poți așeza decât ca un fachir, leagăne, tot din fier, pentru copiii surzi ca să nu le audă scrâșnetul sinistru și pentru copiii care visează să ajungă în Afganistan unde pericolele sunt mult mai puține decât datul cu leagănul în parc, încât simți imboldul de a o lua așa hai-hui prin el, la plimbare. Puțini cetățeni au însă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
jumătate din apa caldă din boiler și plecau să se plimbe, ținându-se de mână, pe aleile parcului ansamblului de locuințe și magazine - cum se numea el oficial - până la "complex", de unde și ei își făceau cumpărăturile, promițându-și mereu, îi auzeau spunîndu-și la întoarcere, că vor ajunge cândva și până "acolo", acolo fiind probabil zona rezidențială. În aceste două ceasuri de vagabondaj romantic, casnic, precis și eficient - nu se putea să nu se fi băgat ceva la "complex" - ouă, dresuri de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Cervenkov-ilor. Bineînțeles că Boris nu observa că Saproșkinova le fură apa, dar Ludmila nu înceta să se indigneze atunci când se dușa după ce făcuse amor cu bărbătu-său -fix o juma' de ceas, remarcase Saproșkinov - că apa e tot mai rece. O auzeau prin perdeaua-perete care nu putea să oprească nici măcar gemetele ei de plăcere și nici îndemnurile lui ("hai, hai acu, dă și tu din cur, nu sta ca vaca"), o auzeau așadar de sub apa la început călâie, apoi din ce în ce mai rece de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ceas, remarcase Saproșkinov - că apa e tot mai rece. O auzeau prin perdeaua-perete care nu putea să oprească nici măcar gemetele ei de plăcere și nici îndemnurile lui ("hai, hai acu, dă și tu din cur, nu sta ca vaca"), o auzeau așadar de sub apa la început călâie, apoi din ce în ce mai rece de i se făcea pielea ca de găină de gostat, vineție, aricioasă, flască: "Ai dracului boșorogi iar mi-au furat apa, o să-i reclam la comitetul de bloc. De-aia e
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
au furat apa, o să-i reclam la comitetul de bloc. De-aia e libertate acu că, dacă vreau să mă fut, să mă fut și de două ori pe săptămână, dacă am apa mea caldă." Se făceau că nu o aud. A-i atrage atenția că libertate a fost dintotdeauna echivala cu a recunoaște că ei le fură apa caldă. "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult", îi zisese Marfa Stanilova. Rămase cu gura căscată, nu pentru că era
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]