1,939 matches
-
Există o înclinație naturală de a ști și de a povesti cât mai multe despre ceilalți, ivită pe fondul unei concurențe pentru funcțiile în grup și al dorinței de sens al existenței proprii în contextul comunitar. La limită, putem considera bârfa un rău necesar în asigurarea coeziunii grupului. * Este posibil să rămân până la final aruncat între perspectiva religioasă și cea laică, nehotărârea, ca o continuă pendulare între cele două moduri de-a fi, constituind o caracteristică definitorie a propriei existențe. Șovăiala
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
special a trăirilor tragice. Orice orientare către înțelegerea lumii are nevoie de acest recul în fața realității, numit cultură, care adaugă o altă dimensiune realului sau îi dă forme de structurare. * Pentru că micile comunități bine închegate au dispărut, telenovela a înlocuit bârfa, satisfăcând apetitul oamenilor pentru informații "de culise". Semn că spațiul public (și, odată cu el, morala) a cunoscut întotdeauna două dimensiuni, în sfera raportului pe care acestea îl aveau situându-se diferența dintre ceea ce trebuie să fie (solen) și ceea ce este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de una din marile erori ale umanității. Poate că discreta răceală cu care ne întâmpină occidentalii nu este de fapt decât unicul mod de-a fi pe care știu să-l adopte în raport cu ceilalți (lipsa căldurii având drept corolar absența bârfei). * Tehnologia tinde să elimine științele umaniste pentru a-și asigura propriul spațiu de joc. În afara unei continue interogații asupra sensului progresului și al existenței am fi docili supuși ai tuturor valorilor propuse de tehnologie în numele progresului. * În căutarea sinelui dat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
comunitate. „Aceste credințe sunt atât de puternice, încât familiile sunt pregătite să sacrifice viața unuia dintre membrii de sex feminin pentru a restabili onoarea și poziția în ochii celorlalți. Dacă o tânără nu este obedientă ori dacă circulă cumva o bârfă cum că ar avea un iubit, familia sa poate decide că cei doi nu mai pot trăi în comunitate, ea trebuind să fie omorâtă; astfel, onoarea familiei este din nou curată. Membrii de sex masculin ai familiei ei se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în viața literară: megalomanul. Oricum, mai frecvent decît timidul. M-am oprit asupra ei dintr-un motiv extrem de simplu: conține o listă cu cei mai discutați autori ai perioadei care premerge debutul editorial al lui Bacovia și o sinteză a bîrfelor literare din epocă. Lipsesc însă, ca să mă refer doar la simboliști, Macedonski, Minulescu, Stamatiad, Densusianu. Cruțați, sau ignorați? în fine, un cuvînt și despre Petre Locusteanu (1883-1919): ziarist și scriitor nonconformist, cu voluptatea scandalurilor de presă, a fost el însuși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
afluenți. În același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând mediul abrutizant de provincie, nivelator și refractar la dramele morale. Cartea lui U. a avut un răsunet critic binemeritat, autorul ieșind în lume în compania lui Florin Sicoie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
colțuri, mirosul de putrezicine și de urină pe care cel mai mic petec de soare îl fac de nesuportat. Și această apă murdară ce se scurge din burlane, aruncată de pe la geamuri, șiroiește pe scări și umple canalele. Și certurile și bîrfele de pe la ferestre. Și neveste arțăgoase care se ceartă de la vreo varză sau de la vreun bărbat, cu vocile lor ascuțite înjurîndu-se colorat: Sifilitică! Prostănaco! Curvo! Falito! Schiloado! Canceroaso! Împuțito! Și oamenii care fie se pupă, fie își iau gîtul și nici măcar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pentru haine arată păsări de mare? Emoțiile și amintirile 45. De ce vă încântă un clip publicitar care vă aduce aminte de copilărie? Persuasiune și amintiri autobiografice Capitolul 4 Divertismentul 46. De ce disprețuiți presa people și... de ce o citiți? Nevoia de bârfă și evoluția grupurilor umane 47. De ce celebritățile își petrec timpul denunțând nedreptățile din lume? Expunerea mediatică și altruismul 48. De ce sunteți captivat de emisiunea „A prendre ou à laisser”? Anticiparea regretelor 49. De ce prezentatorul cel mai popular din Franța are
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Consumer Psychology. 1(1), pp. 53-82. Escalas, J.E. (2007), „Self-referencing and persuasion: Narrative transpotation versus analytical elaboration”, Journal of Consumer Research, vol. 33, pp. 421-429. Capitolul 4 Divertismentul Cuprins 46. De ce disprețuiți presa people și... de ce o citiți? Nevoia de bârfă și evoluția grupurilor umane 47. De ce celebritățile își petrec timpul denunțând nedreptățile din lume? Expunerea mediatică și altruismul 48. De ce sunteți captivat de emisiunea „A prendre ou à laisser”? Anticiparea regretelor 49. De ce prezentatorul cel mai popular din Franța are
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
emisiunilor trebuie să găsească cel mai bun mijloc de a activa pornirile de bază. Aici se remarcă o evoluție. Pentru că una e să constatăm că creierul uman are capacitatea de a relaționa cu 150 de persoane prin răspândirea zvonurilor și bârfelor (ca odinioară, la sate), dar alta e să transformăm această capacitate în motorul consumerismului industrial. Presa people are un tiraj anual de 135 de milioane de exemplare doar pe piața franceză. Ea se folosește de o nevoie fundamental umană de
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
are un tiraj anual de 135 de milioane de exemplare doar pe piața franceză. Ea se folosește de o nevoie fundamental umană de a-și forma un „clan” în jurul câtorva figuri considerate intime, dar tocmai aici oglinda este înșelătoare. În timp ce bârfa în vechile grupuri sociale sau al satelor recente era factor de legătură socială (și știm foarte bine rolul acestuia împotriva singurătății, a depresiei și a anxietății), bârfa virtuală al presei people nu aduce nici un fel de legătură cu nimeni. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
clan” în jurul câtorva figuri considerate intime, dar tocmai aici oglinda este înșelătoare. În timp ce bârfa în vechile grupuri sociale sau al satelor recente era factor de legătură socială (și știm foarte bine rolul acestuia împotriva singurătății, a depresiei și a anxietății), bârfa virtuală al presei people nu aduce nici un fel de legătură cu nimeni. Ea lasă omul modern în fața unei iluzii de apartenență socială care sfârșește printr-un mare vid. Exemplul presei people arată în ce măsură mass-media, exploatând funcționalitățile puternice ale minții umane
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fapt, dar să admitem totuși că suntem condamnați să reglăm noi înșine nivelul de stimulare care dorim să ne fie activat. Și asta e poate cea mai dificilă responsabilitate. 46. De ce disprețuiți presa people și... de ce o citiți? Nevoia de bârfă și evoluția grupurilor umane Johnny Halliday divorțează! Fabien Barthez iese cu Linda Evangelista! Britney Spears s-a ras în cap! Brad Pitt a părăsit-o pe Jennifer Aniston! Și lista nu se încheie niciodată: este suficient să vedeți aceste titluri
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
decât la filme de artă? Cu ce vederea unui reportaj foto despre George Cloony sau Jennifer Lopez vă va îmbunătăți cultura generală sau părerea despre dumneavoastră. Conform unor studii, dumneavoastră vă satisfaceți o nevoie umană fundamentală: cea de a citi bârfe și zvonuri. O astfel de nevoie, potrivit unor experiment, este bine fixată în creierul nostru de câteva mii de ani. Psihologul R. Dunbar a studiat comportamentul diverselor specii de maimuțe, măsurând doi parametri: pe de o parte, mărimea grupurilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să întrețină legături sociale similare despăducherii, fără a fi în contact cu o persoană anume. Omul a menținut astfel relații sociale cu grupuri mai mari de congeneri printr-o despăduchere „verbală”, adică prin căutarea păduchilor, în sens figurat, prin povestiri, bârfe, zvonuri. Teoria lui R. Dunbar este interesantă pentru că trimite către păreri întemeiate privind modul de viață al strămoșilor noștri. Grupuri formate prin relații de tipul despăducherii verbale sunt constituite din aproximativ 150 de indivizi care se cunosc bine și care
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Cum putem găsi acești indivizi astăzi, într-o societate în care legăturile de grup care ne uneau odată nu mai au nici o valoare? Pentru Ronald DeSousa, profesor emerit de filozofie la Universitatea din Toronto, presa people este substratul nevoii de bârfă. Dacă facem o adunare a sportivilor, actorilor, cântăreților sau scriitorilor la modă, cărora le-am reținut numele mai mult sau mai puțin, ajungem la o cifră de aproximativ 150 de indivizi. „Clanul people” constituie oarecum un substrat pe care se
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
legătură mediatică cu o comunitate de milioane de persoane. Împăcăm astfel logica marilor populații cu cea primitivă a creierului nostru „bârfitor”. Concluzie Presa people exploatează o tendință de bază a ființei umane, nevoia de a auzi și de a colporta bârfe. Psihologii evoluționiști consideră că instinctul de a bârfi este mai mult decât un detaliu de suprafață al psihologiei noastre: este de fapt baza primelor societăți. Faptul că suntem din ce în ce mai mult în căutarea unor mijloace de satisfacere a instinctului prin intermediul presei
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
televiziunea nu fixează doar agenda presei, ci impune și tipul de discurs: audio-scripto-vizual, global, sacadat, într-un tempo trepidant ce interzice analiza structurală a fenomenelor, corelarea între cauzele și efectele evenimentelor), iar presa scrisă cotidiană se "săptămînalizează" (spațiu enorm acordat bîrfelor din viața politică și lumea spectacolului ,altfel spus actualizarea scripturală a talk-show-ului) cf. și U. Eco, 1998: 43-44; mai mult decît atît, acolo unde nu există știri, ele trebuie inventate într-o accentuată ficționalizare a realității (o lansare de carte
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dar", " N-ar trebui să vă spun toate astea, dar" sau "Nu suflați o vorbă despre tot ce v-am spus". "Nu vreau să dau naștere unor zvonuri" înseamnă de obicei: "Ador să stârnesc zvonuri "; Nu vreau să aud nici o bârfă stupidă" adesea vrea să spună "Treci direct la aspectele mai picante"; "Știu că nu e treaba mea" înseamnă: "Ia să văd dacă mai pot născoci ceva". "Aș vrea să pot spera că" este un mod înțelept de a nu furniza
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
de deschisă! (Face un compliment unei terțe persoane. ) SALLY: Aș putea să spun și eu câte ceva despre asta. (Cursă. ) BOB: (întrebător) Ce vrei să spui? (înghite momeala împreună cu cârligul). SALLY: Nu vreau să dau naștere unor zvonuri, dar... (Urmează o bârfă picantă despre Sue. ) Bob ar fi făcut mai bine să evite cursa, să schimbe subiectul sau să încheie conversația. Sally a aruncat o momeală din care el a mușcat și este gata să fie prins și tras ca un pește
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
în împrejurimi. Fetele vin tot timpul să-mi spună tot felul de povești unele despre altele, dar nu se duc si Ia alți adulți, întotdeauna m-am întrebat: de ce vin tocmai Ia mine? Hotărât lucru, nu-mi place să ascult bârfe. Acum îmi dau seama că felul în care am fost atentă la ceea ce-mi spuneau, faptul că le-am pus întrebări și m-am străduit să aplanez conflictele dintre ele au fost o răsplată grozavă pentru ele. De acum
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
lume cu acest titlu, publicată în 2007. Să revin la viața intensă profesională de la Urgență; eram ca într-o uzină cu foc continuu. Spitalul Floreasca era un spital serios, o muncă intensă, fără preget, nu era timp de taclale, de bârfe. Se muncea enorm. Nu am știut acolo altceva decât munca. Era un spital uriaș. Preparam multe produse medicamentoase. Să spun că pe atunci, în spital, erau puține „tipizate”. 90% din medicamentele care se administrau bolnavilor din spital erau preparate de
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este văzută mai ales cu defectele ei, se descrie viața mondenă, cu șuete, bârfe și intrigi. Naratoarea relatează la persoana întâi, recurgând la autobiografia lui „nenea Mihu”, imperfect sudată cu restul romanului, dar având rostul de a face câteva transparente aluzii la „cercetările” și „reținerile” din anii ’50 ai secolului trecut. Și mai conturate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
acțiune întreprinsă este un cartonaș de 3 × 5 irosit. +++ Gândiți-vă la frustrarea lui Mike când, în doar o oră, a văzut că angajații nu se oferă să ajute clienții să își ducă cumpărăturile la mașină, a observat o mică bârfă între colegi, deși aceștia trebuiausă fie atenți la un client și pe un alt angajat care nu a reușit să spună sloganul cel mai important al companiei: „Dorim să vă întoarceți la noi”. Toate acestea au fost notate pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
existau roluri de conducători și deciziile cu privire la vânătoarea sau cele despre timpul când grupul trebuie să se mute într-un teritoriu nou erau de obicei luate prin consens. În mod similar, controlul social era exercitat de întregul grup prin cleveteală, bârfă și ridiculizare ori, în caz de infracțiuni serioase, prin ostracizare. Familia este o instituție cheie în societățile de vânători și culegători și de aceea cele mai multe nevoi societale sunt realizate în cadrul acesteia. Astfel, obligațiile economice, politice și chiar religioase sunt realizate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]