3,370 matches
-
mărul bătrân din curtea "palatului", care făcea "mere de sticlă", numite așa din pricină că aveau coaja foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci, îmi diversificam activitatea. Ciopleam bețe de alun pe care le ornamentam cu desene geometrice, fugind în grădină după "foaia tăieturii" de câte ori lama briceagului scăpa din lemn în carnea degetelor. Luam parte la "meciuri" de "de-a lunga", o formă primitivă de "baseball" în care, în loc de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
neroadă de a-mi tăia un deget, pentru a fi dus, în Făgăraș, la spital. Până să se vindece rana, examenul de la "Spiru Haret" trecea. Dar am alungat repede acest gând. Eram plin de semne, la amândouă mâinile, de la "sculptarea bețelor de alun, însă acelea nu-mi ceruseră curaj. Trebuia să caut altă soluție. În disperare de cauză, m-am hotărât să fug de-acasă în dimineața când urma să plec în prima mea călătorie. M-am gândit să mă ascund
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de zgomotoase ca străbunele lor de pe Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi, mereu, plini de importanță. De altfel, nu prea mai sunt nici vaci, iar Calea Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea nici cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Capitoliu. Acum, mai ales pe ulița principală, gâștele "s-au modernizat". Nici nu mai înalță capul când trece vreo mașină. Omul cu goarna a dispărut și el. Nu mai vezi copii, în urma vacilor, cu bățul pe umeri, dimineața, și cu bățul târât prin țărână, seara, cum mergeam noi, mereu, plini de importanță. De altfel, nu prea mai sunt nici vaci, iar Calea Secii e năpădită de mărăcini. Nu mai poți sui pe ea nici cu piciorul. N-o mai folosește nimeni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de taină provocate de ascensiunea legionarilor și de pericolele externe. Carol al II-lea era, încă, monarh constituțional, dar suporta din ce în ce mai greu Constituția din 1923. La Ministerul de Externe, aflat și el, ca și Palatul Regal, la o azvârlitură de băț de strada Italiană, veneau, probabil, telegrame îngrijorate care prevesteau că va fi război în Europa, întrucît Hitler și Mussolini deveneau din ce în ce mai amenințători. Ziarele vremii vorbeau, presupun, și de aceste presimțiri sumbre și de procesele din Rusia unde Stalin își lichida
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
peste acest număr de data asta, fiindcă, lîngă el, Martin privea Întreaga ceremonie cu un zîmbet puțin batjocoritor și plictisit; dar Victor n-ar fi pierdut prilejul ăsta pentru nimic În lume și acum aprindea toate lumînările cu un singur băț de chibrit, Vilma se temea să nu se ardă la degete, dar nu s-a ars, deși luminarea aia blestemată nu voia să ardă, aprinde-te odată, se aprinse și În sfîrșit Victor putu să facă un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lemn făcute de ei. Martinto văzuse un film În care un spadasin Îi tăia altuia urechea și ardea de dorința de a-l lăsa pe Julius fără o ureche, bineînțeles nu de-adevăratelea, fiindcă puseseră dopuri de plută În vîrful bețelor. Așa se jucau În recreație, grasul Încercînd să-i reteze urechea lui Julius, iar Julius provocîndu-l mereu la duel. În dimineața asta Îl așteptase cu nerăbdare, dar uite că acum venea În fugă și-i anunța vestea unei provocări mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de anul pregătitor, primise cadou un toc rezervor, care Dumnezeu știe cum se spărsese În buzunarul interior al hainei și-i mînjise cămașa de sus pînă jos. Dar el era fericit, cocoțat pe un morman de nisip, provocîndu-i cu un băț În chip de spadă pe toți cei care treceau pe acolo, chiar dacă nu-i știa pe nume. N-avea probleme, lega și dezlega prieteniile cu aceeași ușurință cu care umplea de noroi covoarele de acasă și mai răspundea că trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În regulă, deodată observă că toți cei dintr-a treia urmăreau scena de la o oarecare distanță și parcă puțin stînjeniți. Grăsanul Își pierdu veselia, nesiguranța se strecură În sufletul lui de copil netot și cînd Fernandito Îi spuse dă-mi bățul el i-l dăduse ca un cîine care vine cu mingea În dinți la stăpînu-său, ca să i-o arunce iar. La fel făcu Martinto și crezu că jocul o să continue, fiindcă acum rîdea din nou și spuse ține tu spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
felul lui, probabil că se gîndi: „E dat dracului piratul ăsta nou“ și se Întorcea să se ducă să caute o altă spadă, cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise Fernandito, Înapoindu-i liniștit bățul și grăsanul, Încremenit, cu uimirea Întipărită pe față, frecîndu-și dosul și avînd o expresie mai curînd de dezamăgire decît de mînie, luă bățul care nu-i mai slujea acum la nimic și descoperi tristețea În dimineața aceea de iunie. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise Fernandito, Înapoindu-i liniștit bățul și grăsanul, Încremenit, cu uimirea Întipărită pe față, frecîndu-și dosul și avînd o expresie mai curînd de dezamăgire decît de mînie, luă bățul care nu-i mai slujea acum la nimic și descoperi tristețea În dimineața aceea de iunie. Peste puțin timp l-au văzut Într-o zi intrînd cu o Înfățișare foarte serioasă la un matineu și În anul ăla a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
încât să se recunoască singuri, chiar dacă le-am schimbat și numele și biografia... Câțiva mi-au spus-o verde-n față: Ce-ai avut cu noi, că nu te-am deranjat niciodată cu nimic? Am, pentru că așa cum i-ați pus bețe-n roate lui cutare când a venit cu o idee nouă, pe care n-a apucat s-o pună-n practică, puteți să-mi faceți și mie șicane. Știu ce-nseamnă toate acestea, am avut parte din belșug de ele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
animale. Cele bune și cele rele, cele ce trebuiau protejate și cele ce trebuiau distruse. —Mai ții minte șarpele-taur din șopron? îl întrebă ea. Ochii lui licăriră, privind ideea de animal. Trebuie să fi avut nouă ani. Ai luat un băț și l-ai omorât singurel. Ca să-i protejezi pe toți. Te-ai dus și te-ai lăudat la Cappy, iar el te-a bătut măr. „Ne-ai făcut o pagubă de 800 de dolari, în cereale. Tu nu știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi, la încercările tale neobosite de a găsi noi planete. Weber se opri, cu un picior în aer. —Cum Dumnezeu...? Ce coincidență bizară. — Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prin apă. Weber se minuna de propria-i inepție. Nu doar de faptul că nu prindea nimic, ci de totala sa incapacitate de a sta liniștit și de a se simți bine. Pierduse jumătate de zi, ținând în mână un băț cu o sfoară la capăt, în timp ce toată cariera lui, toate obligațiile lui profesionale se destrămau în jurul lui. Dar acum asta era obligația lui profesională, fișa postului său, pe care singur și-o alesese. Să stea liniștit și să urmărească, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Mark în altcineva. Era exact rezultatul pe care-l cerea de la Weber. Weber șovăi, apoi cedă și spuse: — Dar și acum e altcineva. Consultația se încheie cu toți trei pe picior de luptă. Weber simțea că i se pun bețe în roate. Daniel Riegel se retrase cu un aer de exasperare demnă. Karin o luase bine de tot pe panta emoțională. Își dorea cu disperare glonțul magic, dar nu putea face nici o mișcare fără să dezamăgească pe cineva. Iubește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chestia aia plastifiată, lipită de ecranele televizoarelor. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road... Dacă mai trăiește vreun om adevărat, nespălat pe creier, sigur o să rupă tăcerea. Și dacă Puterile Momentului or să încerce să-i pună bețe-n roate sau să-i închidă gura, toată Nebraska centrală o să afle. Acum un an nu și-ar fi pus niciodată problema să se înjosească atât de rău. Emisiunea e pur și simplu jalnică: televiziune locală de cea mai joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-ntr-un abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te vezi cum ești, tu, negustoraș de bolduri. Trece lumea negreșit, fiecare-n treaba lui, tu n-ai ce și cui să-i spui, că vinzi bețe de chibrit. Și sfârșitul este-aproape, s-afirme și să confirme, că trăirile infirme intră vrând-nevrând, sub ape. 2012 De Florii Creionări Se lărgesc zările-argintii ale sfintei Românii la Florii!.. intră Iisus în Ierusalim și-n casele noastre curate; ne spovedim
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul uriaș ca pe un băț de chibrit. În acest moment fratele meu izbucnea În hohote exuberante, „ha, ha, ha“ și mă Împungea cu degetul În coaste. Ceva mai Încolo, doi negri, care urmăriseră mișcările elefantului cu ochii holbați, se priveau zîmbind tîmp, se Îndoiau chicotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de prețuire. Așa zicem adesea și nu băgăm de seamă că viața râde de bietele noastre reducționisme. Un caz pilduitor mi l-a spus soacra mea de prin Banat, locuitoare de-o viață într-o comună la nici o azvârlitură de băț de Timișoara, cu cinci biserici: una a ortodocșilor valahi, alta a catolicilor nemți, unguri și slovaci, apoi aceea a uniților, a sârbilor ortodocși și alta, ultima venită în ordine istorică, a neoprotestanților de rit american. Și cum zic, soacra mi-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mulți au obiceiul de a jupui mâna dreaptă a oamenilor ce au ucis și de a face din pieile lor, cărora le lasă unghiile, învelitori pentru tolbele lor. Alții în sfârșit iau pielea întreagă a oamenilor și, întinzând-o pe bețe, o port de călare pentru a o arăta (IV, 64). Aceste obiceiuri sunt cu totul asemănătoare acelor practicate de Pieile-Roșii din America, cu care niciodată Sciții n-au putut sta în legături. De aici se vede cât de puțin temei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i prezinte un act de naștere și alte hârtii, refuzând să înregistreze un test favorabil la detectorul de minciuni. Janasen - un funcționar a cărui situație era surprinzătoare dat fiind refuzul său aproape patologic de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îi spuse Nirena. Reprimă o dorință a lui Ashargin de a-i spune unde se ducea și nu pentru că Enro nu va afla în câteva minute, dar era de părere că, dacă i-ar menționa destinația, i se vor pune bețe în roate. În hol o luă la picior spre scară, urcă la etaj, unde era apartamentul lui Enro. Ocoli la dreapta și puțin mai târziu i se îngădui să intre în apartamentul femeii pe care o cunoscuse înainte sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
doctorului și încerc să n-o bag în seamă. CAPITOLUL 4. O petrecere Lanark a fost trezit de cineva care îi sărea pe piept. Era fetița vecinei. Fratele și sora ei stăteau călare pe picioarele lui, cu haina agățată pe bățul unei perii de parchet pe care o legănau de zor, astfel încît cadrul șubred al patului scîrțîia. — Pe mare! Pe mare! cîntau ei. Navigăm pe mare! Lanark se sculă în capul oaselor și se frecă la ochi. — Plecați de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căci dorea să-și codifice descoperirile pînă o să fie pregătit să le publice. Apoi își vîrî carnetul în buzunar și se plimbă pe plaja cu nisipul alb și moale, scăldat de marea sclipitoare. Obosit de meseria de naturalist, găsi un băț plutitor și începu să graveze pe suprafața netedă planurile unui castel. Era un castel foarte complicat, cu multe intrări secrete, carcere și camere de tortură. Cineva din spatele lui îl întrebă: — Ce vrea să însemne asta? Thaw se întoarse și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]