2,854 matches
-
gladiatorul care intră În amfiteatru apărat de cască și de jambiere, dar cu trupul gol și lipsit de apărare, pentru ca să se poată produce rănile mortale, căci asta era de fapt important pentru spectatori. Avusese noroc, la urma urmei. Viața unui băiețel care, botezat cu sînge, se pregătește să străpungă cu un trident gîtul mirmilonilor ce-ar avea de gînd să-l supere, viața asta merită să fie trăită. În școlile religioase pe care le frecventase, camarazii cei mai impresionabili - printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
păpușilor surorii mele mai mari. Potrivit contextului cu pricina, am trei ani și intervin În momentul În care tata Își spune că, avînd copii de hrănit, nu-și va putea oferi două fotolii de orchestră la Operă. A-și privi băiețelul dansînd face pentru el cît o seară de balet: „CÎnd François descoperă păpușile surorii lui sub un maldăr de foste jucării care nu mai pot avea nume În nici o limbă, și țopăie În cinstea lor un dans caraghios, amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Petrușka. Tata s-ar extazia cu siguranță mai puțin la această toană decît la dansurile caraghioase pe care i le oferisem odinioară acasă. Își Închipuia poate că mă vor interesa toată viața păpușile surorilor mele? Că voi rămîne toată viața băiețelul ascultător căruia Îi explicase În cuvinte simple că hrana euharistică era trupul și sîngele lui Iisus? Își imagina oare că voi fi marcat pe viață de prima comuniune? În cazul ăsta, nu se Înșela prea tare, deoarece Îmi amintesc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mele. Am scris totul pe foaia asta. O vei arăta farmacistului. Dacă te Întreabă ceva, vei spune că e pentru sora ta mai mare. Cumpără mai Întîi medicamentele, iar din banii care rămîn, vei putea să-ți iei bomboane“. Un băiețel În pantaloni scurți pleca să cumpere calmante pentru bunica lui. „Nu sînt pentru aceeași persoană?“, se mira farmacistul. Imperturbabil, eu ziceam: „O, nu! SÎntem o familie numeroasă“. Mă grăbeam să mă Întorc cu prada. Uitam să-mi mai cumpăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
favorite: „Fetițo, redeveniseși fetița care se știe pe sine mama mamei ei“. Dar mama mea e mama mea, ea nu a fost niciodată mama mamei ei. Ar fi vrut el oare ca la Înmormîntarea lui eu să mă consider un băiețel care se știa pe sine tatăl tatălui lui? Mama Îmi povestea că unul dintre unchii mei, frații bunicii, murise de tînăr ca un sfînt Într-un sat din Ardèche. Se spunea că s-ar fi petrecut niște miracole lîngă patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
au enervat cînd eram mic, aș vrea evident să-i revăd la vîrsta pe care o aveau la momentul faptelor petrecute, și să le cer socoteală. Nu s-ar simți prea bine. Una e să-ți bați joc de un băiețel, și alta să ai de-a face cu mine! Ei bine, doctore Martinon, așa Îți asumi dumneata riscul de a traumatiza pe viață un puștan de unsprezece ani? Aruncîndu-te asupra cocoșelului său precum o caracatiță asupra unui mic homar? Voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dădeam consta mereu În faptul că Îi salvam viața: Îi datoram viața, trebuia ca și el să mi-o datoreze la rîndul lui dacă nu cumva țineam să-i salvez viața În măsura În care visam uneori să i-o iau, ca orice băiețel care se respectă? La nouă sau zece ani, trezit În miez de noapte de un coșmar, mi-am Închipuit adesea că niște bandiți se pregăteau să ucidă Întreaga familie și că se Înverșunau În primul rînd Împotriva tatei. Nimeni În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mei latura lor de „oracol“, de „epifanie“. N-am uitat majoritatea acelor titluri, știu astăzi cine le sînt autorii și cunosc locul important sau secundar pe care-l ocupă ei În istoria literaturii, dar cum l-aș putea trăda pe băiețelul care am fost tratînd acele titluri ca pe niște informații bibliografice, cînd ele mi-au Îngăduit să Întrezăresc faptul că mai era posibilă și o altă viziune asupra lumii decît aceea care Îmi era impusă În clasă și acasă? Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fobie față de mijloacele de transport“. E ceea ce mi s-a Întîmplat la New York atunci cînd responsabilii cu Departmentului de Film de la Muzeul de Artă Modernă m-au invitat să vin să-mi prezint scurtmetrajele și să țin o conferință. Apoteoza băiețelului care-și Însoțea tatăl În cinecluburile din Vaucluse și din Brabantul vallon! Aș fi vrut să-i văd pe conducătorii acelor cinecluburi care mă trataseră de sus cînd numele meu a figurat pe un afiș la Muzeul de Artă Modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a muri“. Am Închis ușa la loc și m-am Întors În cameră. Am avut puterea să-mi pun o pereche de șosete curate și să-mi Înnod șireturile de la pantofi, spunîndu-mi: „E bine, e foarte bine, trebuie ca un băiețel să fie În stare să-și lege singur șireturile de la pantofi“. CÎnd s-a Întors Delphine, m-a găsit așezat pe jos În bucătărie, lîngă un bol cu ceai pe care nu-l băusem. Nici măcar nu-mi aminteam că făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dacă mă plîng, dă fuga la maică-sa și aia mă ia la rangă că i-am supărat „puișorul cel drag“. Ce zici de asta? — Oh, știu cum e, spune prietena dînd din cap și privindu-și ceasul. Toți rămîn băiețeii lu’ mămica! Studiile de arhitectură ale lui Wakefield nu se concentraseră pe partea tehnică; matematica presupusă de partea inginerească era de puterile lui, iar la desen era o catastrofă. Interesul lui major era atras de aberații arhitecturale precum castelul contopit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
socialismul, deci utopia viitorului. Varza era realitatea, porcul era visul nostru. O poveste din vremea copilăriei mele spunea că, În vremurile barbare de dinaintea comunismului, un porc capitalist a mîncat testiculele unui bebeluș lăsat afară, În copăiță, pe prispa unei case. Băiețelul a crescut și a devenit un bun muncitor și s-a Însurat cu o femeie comisar al partidului, frumoasă și devotată, ferm hotărîtă să pună Îndeplinirea planului cincinal Înaintea plăcerilor burgheze ale sexului. Și alte picturi din sală reprezintă porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-l păstrez, îl imploră Ben. Un vagabond l-a lăsat legat de crucea din piață și urmau să-l ia și să-l închidă într-o cușcă. În locul adolescentului, aproape adult, cu CD player portabil și role, Jack văzu un băiețel de șapte ani, trist după plecarea mamei, rugându-l de zece ori pe zi să-i dea voie să țină un cățeluș. Jack, deja greu încercat, trebuind să facă față slujbei, copilului și unui șir nesfârșit de dădace finlandeze, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dragoste părea un lucru mai puțin intim decât a rămâne peste noapte la celălalt. Jos Laurence zâmbea. Arăta și mai chipeș în halatul de baie decât în hainele lui obișnuite. Mă întrebam, timiditatea îi revenise, dar acum părea cea unui băiețel, fermecătoare, nu cum fusese, cu o clipă în urmă, un mijloc de-a o ține la distanță, dacă ți-ar plăcea să vii să faci cunoștință cu mama. Fran simți, rușinată, un val de ușurare. Acesta era un pas important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fiind că avea să afle în zece minute. Ben îl aștepta în fața casei, îmbrăcat în trening, cu picioarele goale și o expresie neliniștită. În locul unui tânăr adult de cincisprezece ani, lui Jack i se păru deodată că arăta ca un băiețel îmbrăcat ca un om mare și simți că i se rupe inima. N-ar fi trebuit niciodată să lase povara unei asemenea responsabilități pe umerii băiatului. Dacă se întâmplase ceva grav? — Tată. Slavă Domnului că ai venit. — Ben, arăți îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mi-ați dat pe viață, mi-ați cerut pedeapsă maximă“. Și omu’ mi-a zis... zice: „Ăla e un handicapat, la tine aveam pretenții“. Sunteți un nenorocit? Am nenorocit și pe alții, o grămadă: familia mea, familia victimei, familia soției. Băiețelul meu știe că eu sunt mort într-un accident de circulație. Și de asta și eu am avut o strângere de inimă la venirea la interviu, în care să se scrie numele meu. Putem să nu vă dăm numele. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
simțit un fel de rușine și regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și pătați de sânge. S-au dus la secția de poliție și, o oră mai târziu, după ce au răspuns la întrebările polițistului, au pornit spre casă. — Te doare, Gas? — Nu, n-am nimic. Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
om, deși îl ura de moarte. Când a aruncat un ochi în căsuța șubredă a lui Kobayashi, i-a văzut soția, epuizată de treburi, stând în ușa bucătăriei. Spăla niște lucruri care erau toate zdrențe. Lângă ea se juca un băiețel cu stomacul umflat. Ori de câte ori își amintea scena aceasta, Endō trebuia să-și oțelească inima pentru ca să nu se lase copleșit de milă. Supraveghea atent toate mișcările lui Kobayashi. A pândit o zi-două, în așteptarea ocaziei de care avea să se folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la treizeci și cinci de ani, te-ai aștepta să aibă ceva mai... ei bine, mai potrivit unui adult. Le exilasem pe hol, unde stăteau teanc, cu fața În jos, așteptînd ca Dan să le agațe. Și, cu toate că Înțeleg faptul că orice băiețel visează să aibă, cînd se face mare, un ecran TV cu plasmă imens, respectivul obiect nu se prea potrivea cu decorul meu atît de feminin. Dar mi-am dat seama destul de repede că nu aveam să cîștig bătălia asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cel mai bine să nu spun nimănui pînă În săptămîna a douăsprezecea, cînd pot fi sigură. Apoi, sigur că a fost musai să mă uit după nume pentru copil pe babynames.com. PÎnă acum, alegerea numărul unu În privința numelor de băieței este Flunn, iar dacă va fi o fetiță, Îmi place foarte mult numele Talullah, deși, cum Îl știu pe Dan, Își va dori ceva mai prozaic, cum ar fi Tom sau Isabel. Am citit cam tot ce puteam, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Da? Adică, știu că fiul meu e un geniu, dar asta n-ar fi un pic cam mult chiar și pentru el? Întreb eu și mă apucă rîsul. După aia aud și eu. E vocea inconfundabilă a Lindei. — Ăsta e băiețelul meu cuminte. Linda stă pe pat, jucîndu-l pe Tom, care chicotește, pe genunchi. Cine-o iubește pe bunica? cîntă ea. Cine-o iubește pe bunica? Tom se uită spre mine și de Îndată fețișoara i se schimonosește și-și Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vreau s-o văd, dar mi-ar plăcea să aflu ce mai face. — Mama e bine, zice Emma. E la fel de enervantă, deși am impresia că a Început să o scoată nițel din pepeni prezența lui Dan. — Eu credeam că e băiețelul ei cel perfect. Dan, care nu greșește niciodată. — Era, se strîmbă ea. Acum, pare a se fi transformat În Dan, fiul cel Îmbufnat, care se așteaptă să-i spele hainele, să-i gătească și să curețe după el. Nu aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-un cămin, fiind acum la fel de fericită să stea acasă și să se uite la televizor, pe cît era Înainte să iasă În oraș și să petreacă. Richard e singurul care nu pare a fi evoluat prea mult. E tot băiețelul Lindei, Încă mai caută cine știe ce schemă aiurită și tot iresponsabil a rămas. Mă Întreb deseori dacă va fi vreodată În stare să se maturizeze, dacă nu cumva Linda a Întrecut puțin măsura cocoloșindu-l, dacă incapacitatea lui de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit cu dragoste asupra mamei, se Încleștase de brațul ei ca și când s-ar fi temut că o pierde. Din fericire, nu le observaseră. Vei avea lumânărelele roșii, Camilla, se grăbi să-i promită, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru a se Întoarce În Venezuela, iar Sidonie Verrière refuza orice corvoadă pe care nu o considera demnă de diploma ei, În puericultură. Maja constată, cu părere de rău, că fetița ei uitase deja de lumânărele: avea privirea lipită de băiețelul cu ochelari de plastic și cu ochiul drept bandajat, care apărea și dispărea de după mașinile parcate. Maja Îi simți nerăbdarea - În tremurul mâinii, În imboldul cu greu reținut de a fugi după el. Nu se mișcă și nici nu făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]