11,781 matches
-
buni de practică și o angajez. De ce? Nu-i competentă? Ba da. Era doar din curiozitate. Acum, am o întâlnire. Hai, și eu am treabă. Ieșim împreună. O.K. Ceva nu era în regulă. De asta îi fusese frică. Nu bănuia nici pe departe ce și cum, dar știa că ceva urât de tot va avea loc în curând. De aceea într-o seară o sună pe Amanda. Bună, sunt Doru. A, Doru, ce faci? Bine. Mă întrebam dacă ești liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi fost distracție adevărată. Cum se schimbă oamenii, situațiile, cât de sătul era de toate! Luă cutia cu el. Ultimă piesă din puzzle era să găsească sabia. O va face. La ușă se întoarse înapoi. Nu vroia că Amanda să bănuiască ceva. Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie sigur. Se îmbrăcă într-un costum din piersică, se pieptănă și arăta din nou trăsnet. Doar o licărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nemuritori, asta învățase el. Când se întoarse însă înapoi, avu parte de o surpriză. Pe pat era sabia lui, iar Amanda dispăruse. La recepție nu o văzuseră plecând. Rochia ei de seară era pe pat, pardesiul ei la fel. Doru bănui că o găsește prin împrejurimi. Probabil că împrumutase niște haine. Dar ea nu era nicăieri. Sună atunci la el la servici. Petru, salve. Ce faci? Uuu, lover boy! Amanda când a venit, a spus că ai plecat la munte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei este văduva lui Alex. Lovitura căzu destul de bine asupra lui. Tot avea de gând să facă ceea ce trebuia. Îi mulțumi Flaviei și plecă imediat în oraș. Odată ajuns, opri mașina în fața clădirii și așteptă răbdător să coboare Amanda. Cum bănui, ea-și urmă itinerarul obișnuit, oprind pentru masă la restaurantul chinezesc, restaurant aflat la deal. Își lăsă mașina la vale și urcă într-a Amandei. Nu dură prea mult și apăru și ea. Cum stătea aplecat, nu-1 văzu și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am un psihic sănătos și știu ce-i cu mine și răspund de faptele mele, care și ele sunt normale și explicite. Mulțumesc. Soția mea nu e acasă, s-a dus la piață. I-am zis să nu te aștepte, bănuiam că vrei s-o însoțești, căci nu știam când te vei trezi. Suntem aproape de civilizație? Da. Vei putea ajunge acasă imediat. M-am liniștit. Deci nu e imposibil să plec deja mă simt revenind pe pământ. Iar nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Matei după ea îi strigă: —Cecilia, stai nu pleca! Te rog, iartă-mă! Coborând repede scările, furioasă cum era, îi trage și Elenei o înjurătură că o determinase să încalțe sandalele cu tocul înalt ce o îngreunau acum la mers. Bănuind că Matei o va urmări cu mașina, Cecilia ieșind pe poarta spitalului, apucă pe o cărare care ducea în parcul copiilor. Acolo, se-așeză pe o bancă stingheră, într-un loc retras, copleșită de durere. Pe cât de bucuroasă fusese cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
coridor, care-i spusese că a fost la mine. Când am auzit iar de Georgeta, cum eram pachet de nervi, mi s-a urcat sângele la cap și-am început să-i vorbesc pe un ton răstit ca un idiot bănuind că și ea vrea să mă ironizeze cu întrebări despre Georgeta. I-am spus că m-am simțit bine cu Georgeta, că am făcut sex cu ea, că am sărutat-o când mi-a plăcut și cum mi-a plăcut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu mâinile sub cap, cu privirea rătăcită spre fereastră. Am crezut că dormi. — Încerc să ațipesc, dar nu pot. Ești prea obosit, Matei, și prea îngândurat. —Asta-i viața, mamă. — Te gândești la ea, nu-i așa? îl întreba Ștefania bănuind ce-l frământa. — Gândurile zboară peste tot, mamă, ofta el ușor. Însă se opresc într-un singur loc care și acela este foarte, foarte departe, dar dacă iubirea voastră este adevărată, fiule, ascultă la mine,nimeni și nimic n-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
i-a pus doctorul mâna și pe piciorul drept. Nu simt nimic, domnule doctor. Stai liniștită, a acoperit doctorul cu o privire care-i trăda îngrijorarea. Atunci Natalia a fost copleșită de teama că nu va mai putea merge, ceea ce bănuise de la bun început și lacrimile au început să-i curgă șiroaie. De ce plângi? Te doare ceva? a întrebat-o Matei așezându-se pe patul ei. Nu mă doare, dar știu ce va urma. — Ce știi? Că nu voi mai putea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a o scoate din sufragerie ca să meargă cu ea în altă cameră. —Să nu plecați copii, că împreună cu voi trebuie să fixăm data nunții, i-a anunțat Virgil Zamfirescu, socrul mare, că pentru aceasta ne-am întrunit aici, fără să bănuim că va sosi Cecilia. Ne întoarcem imediat, tată, l-a liniștit Matei, grăbindu-se cu Cecilia spre camera din spate. —Ce-i spunem tatălui tău? Când fixăm nunta? Ne așteaptă să-i dăm răspunsul. Lasă-l să aștepte. Acum vino
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit Istorisiri nesănătoase fericirii 15 oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe el și ieși pe ușă în grabă, trântind-o, nebănuind defel cam ce urmări poate avea graba, atunci când fatalitatea hotărăște că trebuie să fie așa, și nu altfel... Lucrând peste zi cu sârguință la birouașul său retras, ca să dea bine în ochii supervizorului său, el băgă de seamă că parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei, lasă să-i cadă la picioare o mare mulțime de bărbați, care nici nu bănuiesc că, de fapt, cad doar într-o dureroasă amăgire, ca în cel mai cumplit viespar, iar acest lucru - chipurile - în numele sfânt al iubirii! Acesta este farmecul femeii: subjugă și îngenunchează doar prin frumusețea ei! Iar, în privința asta, deloc nu ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa se răsplătește o crimă perfectă -, amintirea fetei i se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rog, vorbește-mi la per tu, mi-ar surâde atât de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Istorisiri nesănătoase fericirii 83 Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește și o macină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totuși, mult mai apropiată de cercurile clevetitoare din oraș. Așa se află totul. Iar iuțeala împânzirii știrilor - se cunoaște - sporește cu atât, cu cât locul unde aleg ele să se împânzească este mai mic, mai înghesuit... Nimeni n-ar fi bănuit vreodată măcar că, în această familie, odinioară fără cusur, ar putea să poposească necazul și să prindă rădăcini într-atât de adânci. Ea era formată doar din doi membri: mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că n-are timp pentru nimeni, că mereu toți îl deranjează. Nu agrea deloc oamenii curioși și nici întrebările lor, iar, atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu niște ochi exagerat de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la 150 Rareș Tiron dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja! Într-adevăr, a doua zi, când se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la față. „Ei, drăcie! Iar va trebui să dau jocul meu de șah pe un scandal... Sper măcar să fie un scandal măreț, unul demn de mine și de mama. Doar acelea îmi rămân mie în minte!”, gândi el ironic, însă nebănuind defel ce inconștiente erau gândurile sale și ce urmări de necrezut vor avea ele până la final. Femeia, totuși, fără să rostească nicio vorbuliță, se îndreptă direct către băiat și îi întinse această scrisoare cu o mișcare foarte iute. Luând-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
popoare, îmi închipui, cu un simț al gravității mai accentuat). Asta, bineînțeles, dacă acela care a răspuns astfel nu a avut în intenție, el, să-și bată cumva joc de tine, lucru de care sunt sigură că nu pot fi bănuiți japonezii. Pe nesimțite, se insinuează însă în gândurile mele idei preconcepute de care nu eram conștientă. Lipsa de demnitate a corpului din care conștiința s-a refugiat", "sentiment al rușinii", "grotescul gurii deschise", "invadarea celuilalt" de unde vin toate acestea? De ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lucru care este perfect tolerat prin ignorare de către profesor. Imaginez pentru o clipă aceeași situație la noi. Nu, nu aceeași situație, ar fi imposibil un singur elev dormind ar suscita bășcălia întregului colectiv și dezaprobarea (dacă nu indignarea) profesorului, care bănuiesc că l-ar da, în multe cazuri, fără remușcări, afară. La firmă, deznodământul nu ar fi diferit. A dormi în aceste situații este văzut, în cultura noastră, drept un semn al lipsei crase de respect, pe scurt, al unei intolerabile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Generalizând, putem afirma că cele mai multe dintre ideogramele fie referitoare la femei, fie având în componența lor elemente feminine, conotează feminitatea în mod negativ, de la kanji care desemnează împărăteasa/regina 后printr-un anus, întrucât consoarta imperială trebuia să stea tot timpul deși, bănuiesc, doar metaforic în spatele bărbatului (mergând pe aceeași linie, un alt kanji folosit pentru soție 奥 înseamnă interior, adânc, femeia căsătorită fiind condamnată la întunericul casei) și până la infama ideogramă care reunește trei femei spre a trimite la zgomot, sunet strident
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru că traducerea nu poate evident să redea toate nuanțele japonezei) prin verbul "a părea". Să luăm două propoziții: "el pare un elev bun" și "prăjitura pare delicioasă". Detectați vreo deosebire între cele două moduri de folosire a verbului "a părea"? Bănuiesc că nu, de vreme ce în amândouă este vorba despre o supoziție făcută de vorbitor cu privire la o stare de fapt. Ei bine, aici intervine geniul meticulos al limbii japoneze, care reușește să diferențieze între o supoziție bazată pe date obiective, în general
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o să te ascult cu toată ființa mea. -Mor de necaz că nu mai pot să merg la țintirim la tata, îi spuse pentru început Norocel. -De ce? îl întrebă zâna puțin mai liniștită, deși motivul încă nu-l aflase și bănuia că nu este atât de greu de înlăturat. Dar era mai bine să-l lase pe băiat să-și spună păsul pentru a afla poate și alte neajunsuri. -Până să ajung la țintirim, drumul e lung, anevoios și plin de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe lângă prietenul tatălui meu. Acu’ să vă mărturisesc ceva: cea care m-a adus pe lume, dacă l-ar fi cunoscut mai bine, s-ar fi gândit de o mie de ori până să mă trimită În slujba lui. Dar bănuiesc că titlul de căpitan, așa fals cum era, punea personajul Într-o lumină bună. Ca să nu mai zic că biata maică-mea n-o ducea bine cu sănătatea și mai avea două fete de crescut. În felul ăsta scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]