3,263 matches
-
ERA DESTINATĂ. NU SIMȚEA DELOC NEVOIA DE ODIHNĂ. AVEA CONVINGEREA CĂ NU TREBUIA SĂ IROSEASCĂ ACEASTĂ NOAPTE. TOTUȘI ERA OBLIGAT SĂ ASCULTE DE PORUNCA DICTATORULUI ȘI SĂ RĂMÂNĂ PE TERITORIUL PĂZIT. PĂRĂSIREA LUI, INDIFERENT PENTRU CE MOTIV, AR FI STÂRNIT BĂNUIELI. SE DEZBRĂCĂ NEHOTĂRÂT ȘI SCOASE O PERECHE DE PANTALONI DE PIJAMA DINTR-UN SERTAR, DAR NU ÎI PUSE PE EL. I SE PĂREA CĂ, DACĂ I-AR ÎMBRĂCA, AR ÎNSEMNA CĂ S-A HOTĂRÂT SĂ SE CULCE. ORI SOMNUL ECHIVALA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CEA MAI ÎN VÂRSTĂ DINTRE ELE. AM ÎNCERCAT TOATE METODELE DE CONVINGERE; CHIAR ȘI CELE MAI PERSUASIVE MIJLOACE PE CARE LE-AM FOLOSIT AU FĂCUT-O DOAR SĂ RÂDĂ. MARIN DĂDU DIN CAP CALM, DAR NU SE ÎNDOI DE EȘEC. BĂNUIALA LUI DE CU O SEARĂ ÎN URMĂ SE ADEVERISE: DROGURI. CEL MAI PROBABIL INTRODUSESE SUBSTANȚA ÎNTR-UN DINTE FALS ȘI NU TREBUISE DECÂT SĂ MUȘTE O DATĂ, TARE. CUNOȘTEA ACEST DROG CARE TE FĂCEA SĂ RÂZI. ÎȚI ÎNDEPĂRTA ORICE TEAMĂ. AMENINȚAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Romanați, nu se anunța nici un caz de îmbolnăvire de holeră, domnind o sănătate perfectă; în sfârșit, peste o lună, la 19/31 octombrie, ziarul făcea cunoscut că, potrivit raportului primit de la ocârmuirea jud. Ialomița și după inspecția doctorului Nicolae Gussi, bănuielile că ar bântui holera în acest județ s-au dovedit neîntemeiate 188. În numărul din 23 octombrie/4 noiembrie, protomedicul C. Estiotu, prin raportul cu nr. 35, aducea la cunoștința Vorniciei că, mergând la satul Prișneni din jud. Mehedinți, a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
atâta dispreț. Poate mă plătește cineva și pentru acest joc dublu și pentru mișcările în avans ale rolului meu, de unde știi ? Cine îți dă dreptul să mă disprețuiești ? În timp ce urla, aprinsese, brusc, lampa de deasupra biroului, spre a-și verifica bănuielile. Se ridicase în picioare, tremura, lovind cu pumnii mici în cristalul de pe masă. Se înroșise, umerii i se bâțâiau. Ochii măriți o priveau cu furie. Dădea din mâini, agitat. Trupul convulsionat intrase într-o criză frenetică. Strănuta, da, începuse din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pași. Evident, fuseseră arestați și ceilalți ; deloc sigur, însă, că înaintea ei. Mai curând, în același timp sau după. Nu întârziase decât cinci minute ! Prea puțin ca să-i poată ridica pe toți. Nu-i mai revăzuse, e drept. O anumită bănuială putea să rămână asupra ei ; la fel ca și asupra oricăruia. Ciudată asemenea neatenție, ușurința cu care putea fi sau se lăsa prins copoiul asupra minciunii. Eroare anume strecurată, poate ? Informațiile de care era atât de mândru n-ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a comunicat o mare taină oficială... Așa că de acuma n-am nici o grijă, sunt liniștit! Pe Bologa vioiciunea și seninătatea căpitanului îl supărau. Cu glas de imputare, îl întrerupse: ― O taină oficială ce importanță are pentru noi? Și încrederea, și bănuiala sunt deopotrivă de chinuitoare! ― Nu, nu! strigă căpitanul cu căldură. Să nu exagerăm! Oameni de treabă sunt pretutindeni și în toate neamurile. De ce să exagerăm?... Ei bine, colonelul e un om, indiferent de situația lui, asta trebuie s-o recunoaștem
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit... Bologa pășea grăbit spre bateria lui, când, deodată, răsună din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. 11 Câmpul de luptă, pustiu și tăcut, se legăna în ceața înserării. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hârtie de împachetat, boțită și pătată, înțepată cu copaci răzleți, desfrunziți și sfâșiați de obuze. Pozițiile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrerupse Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul să calce în picioare sufletul omului, iar dacă totuși încearcă... Bologa sfârși brusc, cu un gest vag, care spunea orice și nimic. Varga, surprins, îngăimă cu ochii mari: ― Atunci bănuielile mele... Atunci umbli cu gânduri de dezertare? ― Gînduri? murmură Apostol cu un surâs straniu. Gândurile sunt schimbătoare, Varga! Am însă o credință vie în suflet... asta, da! Și dacă ea îmi va porunci să trec... să... dezertez la inamic, adică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la o distanță potrivită, și murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i bănuială și zise cu o amărăciune sinceră: ― Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul să se ferească și de umbra lui, Apostole! ― Dar atunci eu, care am fost adus aici să-i ucid din depărtare, eu ce trebuie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
A, da... așa-i... Atunci, bine... Atunci așteaptă puțin, făcu Apostol, plictisit numai pentru că trebuia să se despartă de Ilona. Intră în cancelarie, spuse că pleacă la cartier, apoi se duse dincolo unde Ilona îl aștepta tremurând, plânsă, cu o bănuială rea în inimă. ― De ce te cheamă? șopti ea atât de încet, parcă odaia ar fi fost plină de vrăjmași la pândă. ― Ei, cine știe ce fleacuri, mormăi Apostol cu glas indiferent, gătindu-se de drum. Apoi, după ce își puse casca, merse lângă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chiar. Ca să devină geniu, talentului îi sunt necesari cam 50 de ani de copilărie. Durata poate fi cucerită luptând, ori îndurând. Nimerite în politică, geniile se caricaturizează aproape instantaneu. Geniile nu și-au dezvoltat ghimpi de apărare precum trandafirul. Am bănuiala că geniile apar prin reîncarnare. Obsesia podiumului poate transforma nebunii în genii. Dar, mai ales, invers. Ce creator de artă nu și-ar dori o eternizare ca cea în chihlimbar? Când insulți un geniu, prestigiul tău crește. Iar al lui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei drum. Mint și îndrăgostiții. Dar în șoaptă. Tinerii privesc cu superioritatea statutului lor de îndrăgostiți. Iubirea este o pălălaie care îți frige inima, ori îți arde casa. FERICIRE Rezistă la intemperii fericirea cu formula chimică cea mai simplă. Am bănuiala că fericirea nu se află pe Pământ. Și nici sub el. Se pare că din Palatul Fericirii nu s-a dat, deocamdată, în exploatare decât sala de așteptare. Fericirea depinde, în primul rând, de etajul aspirațiilor. De regulă, fericirea este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un dar grecesc. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescență ajung doar câteva. Arta nu poate face rotunde capetele pe care moașa le-a lăsat pătrate. Pășesc pe marginea mării ca pe streașina cosmosului. A cerut să fie incinerat. Ca să existe bănuiala că a fost și el o torță. De la Hamlet încoace, toți groparii se consideră filozofi. Numai când dau sfaturi, înțeleg ce lucru mare e să fii filozof. Noaptea de Crăciun - o dovadă că sublimul în relațiile umane este posibil. Nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
El nu a izbutit să creeze un om nou, așa cum mass-media actuală este pe punctul de a reuși. Trupul a optat pentru civilizație, sufletul - pentru cultură. Mă tem că Internetul nu este decât o mită culturală a tehnicii moderne. Există bănuiala că absența culturii l - ar face pe om mai insensibil. Deci mai fericit. Deocamdată, mulți oameni nu ajung nici prin suburbiile culturii. Utopicii au crezut că pot logodi cultura cu masele. Nici lectura și nici călătoriile nu reușesc să frăgezească
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
indigouri ca și de infinita Mare Neagră care în acele zile, era nesfârșit de albastră. Aruncând privirea la gâtul lor le-a văzut tensiometrele și a realizat încordat: - Trebuie să fiți cadrele medicale din tabără! Și ele i-au confirmat bănuiala, - Da... pe la ora două cu îngrijitoarele și supraveghetoarele urmează să servim masa copiilor! Lui îi era deja rău când se gândea la acele făpturi, paloarea feței n-o putea ascunde nici bronzul soarelui. Acum fetele erau îngrijorate de starea lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu ea... Când nu mai era bună chiar de nimic (și după ce-mi luam bătaia de rigoare de la ai mei, uimiți cât eram de stricător), mă apucam să demontez carcasa 43 de tablă "ca să văd ce e-n ea". Bănuiala mea este că, de fapt, aici vroisem să ajung de la bun început. Procedam barbar, prin încercare și eroare. Sigur, vedeam micile agrafe de tablă prin care cele două jumătăți erau îmbinate, dar nu mă ducea capul să le desfac câte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
al lor. Se așezară să mănânce. Somn nu le era. Auta însă nu se atinse de mâncare. Arăta îngrijorat. Fața lui părea mai aspră. În ochi se zăreau totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu să-i pară rău de bănuielile sale. Nu era om ticălos robul acesta, își spuse rușinat. Auta părea că se gândește la lucruri depărtate. Iahuben nu mai vru să-l tulbure și, mestecând alene curmale dulci, se gândea și el la felurite lucruri. Altceva nu avea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că nici nu e stea. - Dar ce poate să fie, stăpâne, dacă nu e stea? întrebă Auta speriat. - Nu știu încă ce poate fi... poate un anumit nor! Nu, nu mă întreba azi. Azi încă nu-ți pot spune decât bănuieli, și cu bănuielile nimeni nu e în stare să facă nimic. Bănuielile te duc spre adevăr, dar nu toate, una singură ți-l arată. - Și dacă bănuiala care trebuie să vină nu va veni, stăpîne? îl întrebă sclavul și îndată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
e stea. - Dar ce poate să fie, stăpâne, dacă nu e stea? întrebă Auta speriat. - Nu știu încă ce poate fi... poate un anumit nor! Nu, nu mă întreba azi. Azi încă nu-ți pot spune decât bănuieli, și cu bănuielile nimeni nu e în stare să facă nimic. Bănuielile te duc spre adevăr, dar nu toate, una singură ți-l arată. - Și dacă bănuiala care trebuie să vină nu va veni, stăpîne? îl întrebă sclavul și îndată tresări de spaimă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu e stea? întrebă Auta speriat. - Nu știu încă ce poate fi... poate un anumit nor! Nu, nu mă întreba azi. Azi încă nu-ți pot spune decât bănuieli, și cu bănuielile nimeni nu e în stare să facă nimic. Bănuielile te duc spre adevăr, dar nu toate, una singură ți-l arată. - Și dacă bănuiala care trebuie să vină nu va veni, stăpîne? îl întrebă sclavul și îndată tresări de spaimă dîndu-și seama ce lucru cumplit a spus, putîndu-l jigni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nor! Nu, nu mă întreba azi. Azi încă nu-ți pot spune decât bănuieli, și cu bănuielile nimeni nu e în stare să facă nimic. Bănuielile te duc spre adevăr, dar nu toate, una singură ți-l arată. - Și dacă bănuiala care trebuie să vină nu va veni, stăpîne? îl întrebă sclavul și îndată tresări de spaimă dîndu-și seama ce lucru cumplit a spus, putîndu-l jigni pe atotputernicul său stăpân. Dar atotputernicul stăpân păru că n-a luat în seamă decât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căznindu-se, le putu spune și Auta. După aceea arătă cu mâna sa subțire turnul și numaidecât mută cu greutate mâna spre cer și o coborî iarăși spre turn, apoi arătă spre sine. Sclavul rămase mai multe clipe nedumerit, apoi bănuiala fulgerată prin mintea lui în ajun se trezi. Și dacă bănuielile cumplite îl speriaseră în ajun, acum, când crezu că pricepe din mișcarea mâinii străinului înțelesul îngrozitor și minunat al venirii turnului din cer, simți amețeală în ochi și fiori
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mâna sa subțire turnul și numaidecât mută cu greutate mâna spre cer și o coborî iarăși spre turn, apoi arătă spre sine. Sclavul rămase mai multe clipe nedumerit, apoi bănuiala fulgerată prin mintea lui în ajun se trezi. Și dacă bănuielile cumplite îl speriaseră în ajun, acum, când crezu că pricepe din mișcarea mâinii străinului înțelesul îngrozitor și minunat al venirii turnului din cer, simți amețeală în ochi și fiori reci îi străbătură spinarea. Numaidecât după aceea simți în cap o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajuns iar grei. E ușor de înțeles! - Chiar așa de ușor nu e, spuse Hor. E ușor când afli de-a gata. Cine a aflat întîia oară a cheltuit poate o viață întreagă și s-a mai folosit și de bănuielile înaintașilor. - Lasă, mai sunt lucruri de cercetat, spuse cârmaciul iar. Iată, nu știm încă dacă ne putem amesteca fără grijă cu voi. Trupul nostru e mai rece, chiar dacă sângele și alte părți din trup sunt la fel. - Nu-i acesta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
văzduh, până se risipi de vânt. După ce mai trimise în aer câteva asemenea văpăi, Uh își rugă prietenii să pornească în vale. Toți își urmară drumul în tăcere, chiar și femeile. Fiecare își mesteca gândurile în sine, fiecare își avea bănuielile sale. Auta socotea că vor fi venit soldați din Ta Kemet după robi, căci de la Marea Dulce în jos, spre miazănoapte se înșirau de-a lungul lui Hapi satele neamului negru luo, neam liniștit de pescari și vânători sau crescători
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]