16,324 matches
-
golurile din jurul nostru, mai ales lipsa biroului Carlton House, aveau pentru noi valoarea unor cicatrice vizibile. Cât de adânci erau cicatricele invizibile abia acum începeam să ne dăm seama. Ne oblojeam unul altuia rănile. Antonia, care arăta acum mult mai bătrână și pe a cărei față se așternuse o expresie de iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a susținut privirea. De la ultima noastră întâlnire parcursese un drum lung. Avea și acum aerul unei actrițe. Dar al unei mari actrițe. M-am apropiat de fereastră și am privit magnolia. Soarele palid scotea la iveală mușchiul de pe trunchiul ei bătrân. Părea fără viață. De ce nu mi-ai spus? am întrbat. — Așa cum ți-am spus, credeam că știi. Credeam că preferi calea blândă și implicită. — Și acum, de ce deodată ai ales calea dură și explicită? — Anderson m-a trezit, răspunse Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cum e să te pună cineva la punct. Bătu cu palmele În masă și Își drese vocea. Ce crezi că făcea Maier cu cei care nu reușeau să sară calul cu mânere? I-am răspuns că excesul de zel al bătrânului nostru profesor de atletică n-avea nimic de-a face cu discuția. Și-apoi, chiar conta activitatea căreia ne dedicam? — Dar tot jucați voi niște roluri. Da, presupun că da. Totuși, Într-o zi sau, mai degrabă, Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asigură că incizia reușise, doctorul scoase cleștele și repetă procedura pe celălalt testicul. În tot acest timp, asistentul continua să tragă Înainte și-napoi. Degetul său mic și grăsuț era Îndreptat În sus, destul de obscen, după părerea mea, ca doamnele bătrâne care Își ridică degetul când apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop de la brâu, mi-am dat seama că nu folosise un clește, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noi. Numai Knisch poate fi. Unul din băieți trebuie să fi fost acea umbră care se strecurase prin crăpătura din grămada de scânduri. — În cazul acesta, am răspuns, poate știi și de ce am venit? — Antenele radio nu sunt pentru femeie bătrână. Colega mea apucă frânele cu grijă. Cu ce pot ajuta, Sascha? — În primul rând, aș vrea să-mi iau câteva zile libere. — Se admite. Ridicând o mână, ca și când ar fi vrut să mă binecuvânteze, Else alungă o muscă. Ia loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scrisorile din ziua respectivă cu un gest delicat, de parcă ar fi fost trimise dintr-un imperiu Îndepărtat și s-ar fi dezintegrat după atâția ani cât le-a luat să ajungă la destinație. Pe vremea aceea Dorei i se părea bătrân, dar acum Își dădea seama că n-avea cum să fie cu mult peste 30 de ani. Unchiul Fritz avea favoriți deși, care Îi lăsau doar gura liberă; nasul Îi era de obicei julit, de parcă ar fi fost folosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu siguranță de preferat asociațiilor de educație fizică, cele care acceptau doar un anumit tip de clienți. Cel puțin la Întrunirile organizate de apostolul goliciunii socialiste luau parte toate sexele și categoriile sociale. Nimeni nu era prea tânăr sau prea bătrân, prea ciufulit sau prea urât ca să i se interzică participarea. Indiferent de profesie, aspect fizic sau vârstă; venit, convingeri politice sau religie: toată lumea era binevenită. Cu puțin soare și cu un pic de disciplină se scăpa de inhibiții. Oamenii uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pierde la mah-jong, nu face din asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează, cârpește - calcă mai bine chiar și decât o șvarțe 1, în ochii căreia ea e singura femeie cumsecade dintre toate prietenele ei care și-o împart pe bătrâna doamnă de culoare cu zâmbet copilăros. „Numai eu sunt cumsecade cu ea. Sunt singura care la prânz îi dă o conservă întreagă de ton și nu-i vorba de drek3, să știi. E vorba de Chicken of the Sea, Alex.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lucru? Eventual, de două? Ce știi, măi, despre istoria poporului evreu, de-ți permiți să spui că religia, care de două mii de ani se dovedește a fi destul de bună pentru niște oameni cu mult mai deștepți și cu mult mai bătrâni decât tine - de-ți permiți să spui că toate suferințele și durerile acestui neam sunt minciună! — Nu există nici un Dumnezeu și nici n-a existat vreodată, îmi pare rău, dar în vocabularul meu asta se cheamă minciună! — Și-atunci, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
picioarele ei. Aveam doar vreo opt-nouă ani pe-atunci, însă tipa avea niște picioare atât de faine, de nu-mi puteam lua ochii de la ele, erau genul de picioare pe care, câteodată, ai surpriza să le vezi cărând vreo fată bătrână cu fața lividă, ciupită de vărsat... Cu așa craci - ei bine, e clar că i-o ștupuia 1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea el, ca să vadă și ea cum e „o mâncare evreiască adevărată“. De câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
voie să mâncăm carne de porc pe Pell Street, dar nu și acasă, fiindcă... sincer să fiu, încă nu mi-e clară toată povestea, dar la data aceea cred că, în mare măsură, are de-a face cu faptul că bătrânul proprietar al localului, pe care, între noi, l-am poreclit „Shmendrick“ nu e o persoană de a cărei părere e cazul să ne temem. Mda, pare-mi-se că chinezii sunt singurii oameni de pe lumea asta de care evreii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu s-a mai urcat niciodată la volanul unei mașini. Sau, povestea cu peștișorul auriu pe care a vrut să-l prindă în iazul de la Saratoga Springs, statul New York, unde, la vârsta de zece ani, mersese în vizită la o bătrână mătușă bolnavă și, neatentă, s-a dus ca bolovanul la fundul apei murdare, iar de-atunci nici că a mai intrat vreodată în apă, nici măcar la țărmul oceanului, când nivelul apei scade și salvamarul se află la datorie. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
persoană care a ejaculat vreodată în buzunarul unei mănuși de baseball la varieteul Empire din Newark. Probabil. La Empire sunt la putere pălăriile. Cu vreo câteva rânduri mai în față, un tovarăș de suferință cu vreo cincizeci de ani mai bătrân ca mine își varsă lapții-n plărie. În pălărie, doctore. Oi, mă ia cu greață. Îmi vine să plâng. Nu în pălărie, măi, șvanț, că pe urmă o să-ți pui chestia aia pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ia la muie, așa cum i-a luat-o lui Smolka, chiar în patul lui? Iată o chestiune interesantă, ca o mostră de ironie a soartei. Cu cine dau eu nas în nas, primăvara trecută, pe Worth Street, dacă nu cu bătrânul practicant al labei colective, cu domnul Mandel însuși; căra o valiză plină cu mostre de brâie, bretele și suspensoare. Și știi ceva? Faptul că mai trăia și era bine mersi m-a lăsat paf. Încă nu mi-am revenit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Dar ai zis că nu vrei. Dar dacă aș vrea! De îndată ce intru în casă mă apuc (pe furiș și, oarecum,spre surprinderea mea) să adulmec aerul: oare ce miros o să mă-ntâmpine? De piure de cartofi? De rochie de femeie bătrână? De ciment proaspăt? Adulmec și adulmec, încercând să surprind parfumul. Aha! asta să fie, să fie mirosul de creștin, sau numai câinele? Cum văd, gust sau ating ceva, îmi zic „Goiș!“ În prima dimineață, prefer să arunc un centimetru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură buluc pe culoar: femei Între două vârste strângând În brațe șaluri, covoare și caiete de schițe, un cleric bătrân plângându-se că pierduse Wide World Magazine - „Citesc Întotdeauna Wide World când călătoresc“ - și În spate, transpirând, fericit de-atâtea greutăți, Însoțitorul lor, cu ecusonul unei agenții În piept. „Voilá“, făcu conductorul și păru a arăta cu un gest că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de inele și Încleștate În jurul paharului cu lapte cald. „Nu scot niciodată pielița“, se plânse Jacob Myatt, permițându-i fiului său să ia lingurița și să o Îndepărteze, ca să lase laptele curat. Erau multe lucruri pe care i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trotuarului estic, luminat de felinare, vânzătoare ce se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Eu mă duc doar până la Viena, spuse domnișoara Warren. El spuse rar: — Ce v-a făcut să credeți...? Se gândi dacă făcuse bine sau nu să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nevoie de a-l răsplăti sau de a-i refuza cadourile. A fi minunată sau spirituală erau lucruri mai de preț decât oricare din cele pe care i le oferea el, pentru că dacă o fată e iubită, chiar și femeile bătrâne, cu experiența lor, ar trebui să-i recunoască dreptul de a primi fără să dea nimic În schimb. Dar el nu o contrazise În nici un fel. Explicația lui era aproape insultătoare În simplitatea ei: — Mi-e atât de ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unui bărbat s-o ducă În dormitor, câtă vreme se Întoarce la mine? Dar ultima concluzie o făcu să tresară de o durere mentală, căci, se Întrebă ea, oare se va Întoarce vreodată Janet la o femeie Îndrăgostită urâtă și bătrână? Îi va povesti și lui despre mine, se gândi Mabel Warren, despre cei doi ani În care a trăit cu mine, despre momentele În care am fost fericite, despre scenele pe care le-am făcut eu, chiar despre poeziile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dacă merge, se gândi ea, mă duc și eu, mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce te va mai crâmpoți el! O amenință cu degetul, În joacă: — Tu și cu mine, Anna. Ne vom distra bine curând. Eh? Trase cu coada ochiului și văzu ușurat că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton! El sări În picioare, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
știa de ce se află acolo, era speriată și Începea s-o cuprindă disperarea. Visă la Început că era copilă și totul era foarte simplu și foarte sigur și totul avea o explicație și o morală. Apoi visă că era foarte bătrână și, privind În urmă la viața ei, Înțelese totul, ce era bine și ce era rău, de ce se Întâmplase asta și aia, și totul era foarte simplu și avea o morală. Dar acest al doilea vis nu era ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]