2,202 matches
-
am zis blând. Cred că mă așteptam să te simți vinovat. Adică să cad în genunchi în fața ta vrei să spui. A, nu, eu mereu citesc Herald. Nu mă regăsesc în stilul ăsta de viață. Sunt prea sensibil pentru un bancher. Am jobul ăsta numai ca să strâng destui bani ca să mă pot pensiona și să mă desăvârșesc prin a scrie un roman profund și plin de tâlc despre starea lumii... Am izbucnit în râs. — În regulă, am recunoscut, am înțeles mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
unghiile la picioare. Mi-am spus că motivul pentru care nu i-am povestit este că mai mult ca sigur n-o să iasă nimic, dar, de fapt, îmi era rușine de faptul că o să ies cu un om de afaceri, bancher la costum. Totul părea foarte... adult, oarecum. Oricum, prânzul cu Duggie a fost un real succes. Ne-am văzut, așa cum a vrut, în galeria lui, pe care o avea în coproprietate cu fostul lui iubit, Willie. Gusturile lor se băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îndrepta spre ceva bun. —Uite, am continuat, am sunat ca să ne împăcăm. Ce înseamnă o ceartă-două între prieteni? Vocea lui Tom s-a înmuiat puțin. — Mă bucur că ai sunat, Sammy. Cum merg lucrurile? — Eh, mi-o trag cu un bancher de investiții pe care-l cheamă Sebastian și locuiește în South Kensington, pentru început, am spus nepăsătoare. Pe vremuri - al naibii, adică acum vreo trei săptămâni - Tom ar fi început imediat să mă descoasă pentru detalii. Acum însă îmi dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
blondă a părului lui Simon. Am zărit pe cineva care semăna cu el dispărând la stânga înspre Broadgate. Nu era timp de pierdut; m-am cufundat în mulțime, sperând că urmăresc persoana potrivită. Am dat colțul pe strada Liverpool, hoarda de bancheri, de agențiide asigurări și de secretare prin care îmi croiam calea mă fereau de priviri, deși cel care părea a fi Simon nu se uita niciodată în urmă. Nu mă așteptam să fie el. Privirea pe care a aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
țintă, promițând Dumnezeu știe ce pentru o scurtă menționare a numelui ei în direct sau măcar pentru ceva scris despre ea. Am reușit să-i distrag cu succes atenția lui Janey cu faptul că momentan aveam o relație cu un bancher. Nu pot să cred! mi-a spus, toate gândurile despre Helen fiind uitate. Uitându-se la mine, și-a aranjat două eșarfe subțiri ca de voal, care atârnau libere și alunecau. Felul lui Janey de a se îmbrăca nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
funcționarii stau la birourile lor și nu fac nimic, o să fim sigur În pierdere În acest război al nervilor. E mai bine să fii mai retras. În acest soi de afaceri noi sîntem pe locul al șaselea, dar chiar și bancherii au Încredere În noi. — Îmi dau seama. Dar acum mă interesează În special documentele... — Documentele? — Da, cele pe care domnul Nemuro urma să i le dea În dimineața aceea unui tînăr funcționar În stația S. — Aha, Tashiro presupun. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
forme de monoteism; în mai puțin de un secol, trupele succesorilor Profetului fondează chiar un nou imperiu, dar inconsistent, volatil, aproape nomad. Pentru a-și finanța armatele, primii califi, instalați la Damasc, apoi la Bagdad, recurg pentru prima dată la bancheri, toți evrei, singurii autorizați de religia lor să facă comerț cu bani. Trupele Islamului cuceresc rapid Orientul Mijlociu, Mesopotamia, Egiptul, Africa de Nord și Spania; populațiile sunt uneori convertite cu forța, înainte ca acești noi cuceritori să fie opriți la Poitiers, în 732
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
capitalele la Bagdad și Córdoba. Găsim aici toate produsele, toate religiile și toate științele, într-o coexistență impregnată de neîncredere, marcată de hărțuieli. Drumurile devin mai sigure. Piețele Europei și ale Asiei se trezesc din nou la viață. Astfel, negustorii, bancherii, cărturarii, muzicienii, poeții și soldații circulă dintr-un oraș în altul, dintr-un târg în altul. Târguri, orașe și națiuni în secolul al IX-lea, mai la nord, în vechiul Imperiu Roman de Apus, apar primele orașe-târguri ale creștinătății, relee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vase impunătoare înzestrate cu cârme și busole. La mijlocul secolului al XII-lea, Islamul european continuă să fie prima putere din bazinul mediteranean. La Córdoba, capitala unui imperiu musulman ce se întinde din Andaluzia până în Libia, prosperă o excepțională elită creatoare: bancheri, poeți, savanți, negustori, de la Omar Khayyam la Ibn Gabirol, de la Maimonide la Averroes. în Mediterana, flotele și armatele musulmane încep să înfrunte noile forțe ale principilor creștini plecați în cruciadă pentru a recuceri Locurile Sfinte și pentru a deschide o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
salariilor, să dispună de o armată, să finanțeze niște exploratori, să controleze evoluția ideologiei care-i asigură puterea. Fiecare „inimă” preia atunci controlul intern și extern al resurselor energetice celor mai eficiente și al mijloacelor de comunicare celor mai rapide. Bancheri, artiști, intelectuali și inventatori vin să-și aducă banii, să-și construiască palate sau morminte, să picteze portretele noilor stăpâni ai lumii, să le conducă armatele. în jurul acestei „inimi” se află un anumit mediu, format din vechi și viitori rivali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
obiect produs în serie. Trecând de la o formă la alta, se industrializează și producția de bunuri agricole, apoi a celor artizanale; dispare sclavia și se dezvoltă munca salariată; se automatizează producțiile de energie și de informație; se deplasează ingineri, negustori, bancheri, armatori, militari, artiști, intelectuali; se extinde câmpul libertății individuale, al pieței și al democrației; țăranii, meșteșugarii și lucrătorii independenți sunt transformați în salariați cu statut precar; avuțiile se concentrează în mâinile unui număr restrâns de indivizi; apar libertăți mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mână de fier de niște principi negustori și militari în egală măsură. Dogele îducele), șef al executivului, teoretic ales pe viață, poate fi constrâns să demisioneze sub presiunea oligarhilor. Pentru nevoile proprii, orașul înființează ateliere și instituții financiare necesare armatorilor, bancherilor și negustorilor care sosesc aici din lumea întreagă. încă și mai mult decât la Bruges, aici domnește o formidabilă libertate intelectuală, artistică și umană, aptă să favorizeze toate aventurile. Ducând un război niciodată câștigat și niciodată pierdut împotriva Imperiului Roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nou continent plin de promisiuni, el ar putea ajuta Spania să devină prima putere mondială, iar Sevilia - „inima” Ordinii economice. însă portul castilian îcu Cádiz situat în aval) este lipsit de o bază agricolă suficientă, nu are încredere în propriii bancheri și resimte lipsa experienței unor armatori de anvergură; orașul are prea mare încredere în militari. Regii catolici și curtea lor nu se gândesc decât să consume în tihnă ceea ce fură de la indigenii pe care-i extermină în America. Ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
este nevoit să facă față revendicărilor de independență ale Țărilor de Jos, susținute de Anglia, acestea fiind deja protestante. El încearcă zadarnic să interzică accesul străinilor în Anvers; aceștia vin totuși în număr mare, accelerând progresul și dinamismul orașului. Principalii bancheri gremani - Höschsteller, Fugger, Welser - se instalează și ei aici. La bordul navelor vin și bani din America; pe baza acestor fonduri se întemeiază comerțul orașului. în 1550, când ajunge la apogeu, Anvers numără 100 000 de locuitori: mărimea „inimilor” este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
spanioli capătă solde tot mai mari, fără ca Spania să producă textilele, bijuteriile și armele pe care aceștia și le doresc - așadar ele trebuie importate din Țările de Jos și din Italia. Se declanșează inflația, Castilia se îndatorează, moneda se depreciază, bancherii părăsesc piețele financiare de la Madrid și Sevilia, care dau faliment în 1557; apoi este rândul celei de la Lisabona, în 1560. Anvers este antrenat și el în crahul spaniol. Atlanticul nu mai este îndeajuns de sigur pentru tranzitarea comerțului mondial. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
este o sursă de necazuri. Pentru exercitarea ei, aceștia au găsit două familii, Visconti și Sforza, iar acum se concentrează asupra comerțului și a finanțelor. în secolul al XIV-lea - adică de îndată ce Biserica le permite -, unii dintre acești lombarzi devin bancheri și împrumută bani cu dobândă; printre ei se află și numeroși evrei convertiți. Mai întâi, acești bancheri îi finanțează cu aur și argint pe principalii principi din Europa, apoi susțin financiar cea mai mare parte a comerțului și industriei textile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acum se concentrează asupra comerțului și a finanțelor. în secolul al XIV-lea - adică de îndată ce Biserica le permite -, unii dintre acești lombarzi devin bancheri și împrumută bani cu dobândă; printre ei se află și numeroși evrei convertiți. Mai întâi, acești bancheri îi finanțează cu aur și argint pe principalii principi din Europa, apoi susțin financiar cea mai mare parte a comerțului și industriei textile florentine. Puterea lor este întemeiată pe o formidabilă capacitate de organizare contabilă. De fapt, contabilitatea este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
profit, care se propagă apoi grație cărților genovezului Luca Pacioli, o adevărată revoluție în ordinea economică și în filosofie. Căci contabilitatea este și arta de a cântări „pro și contra”, ca în filosofie, iar rațiunea progresează la Genova în jurul figurii bancherului care-și asumă riscuri, speculează asupra viitorului și, prin urmare, este tentat să-l prevadă. La Genova, ca și în alte locuri, această clasă creativă este foarte influențată acum de scrierile unor evrei exilați din Spania, cum ar fi Isaac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dată în Franța, conceptul de suveranitate și care se face avocatul toleranței religioase. Trecută, la începutul secolului al XVI-lea, sub dominație spaniolă, Genova devine astfel, pe la 1560, prima piață financiară a Europei, „inima” capitalismului epocii. Stăpâni ai pieței aurului, bancherii genovezi fixează cursurile de schimb ale tuturor devizelor și finanțează operațiunile regilor Spaniei și Franței, ale principilor italieni, germani și polonezi. Așa cum nici un oraș nu poate deveni o „inimă” fără a controla și agricultura, și industria, ținuturile din vecinătatea Genovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aduce la putere o nouă clasă creativă, dirijistă și liberă în același timp, localizată într-un port modern, ce dispune de o importantă zonă agricolă, de o industrie navală, de o marină militară și comercială, fiind un spațiu primitor pentru bancheri, armatori, negustori, inventatori și aventurieri. Această logică extinde puțin câte puțin drepturile salariaților și determină dispariția muncii forțate. Ea preia controlul planetar al surselor de materii prime și al piețelor. Astfel, pentru aproape patru secole, Atlanticul devine cea dintâi mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de Jos prima cvasidemocrație, un secol al triumfului, iar pentru rivalii lor, o perioadă de eșecuri. Cu cei aproximativ 300 000 de locuitori ai săi, Amsterdamul conduce cu o mână de maestru politica Europei. Flota sa maritimă controlează toate mările; bancherii săi dețin autoritatea asupra cursurilor de schimb; negustorii săi fixează prețurile tuturor produselor. Țara cea mai populată din Europa, Franța, suferă eșec după eșec, în ciuda aparentei sale puteri: eșec militar pe mare, eșec diplomatic în Indiile Occidentale, în Louisiana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ruina și mai rapid industria textilă indiană și pentru a impune acolo, în numele libertății comerțului și al democrației, ceea ce este în avantajul industriei britanice. Ca și celelalte „inimi” precedente, Londra devine locul de întâlnire al tuturor inventatorilor, creatorilor, industriașilor, exploratorilor, bancherilor, intelectualilor, artiștilor din toată lumea, de la Dickens la Marx și de la Darwin la Turner. Numai că Londra obosește de pe urma propriei dominații; mai întâi, țara începe să se teamă de vitezele terestre mari: în 1865, legea numită Locomotive Act reduce viteza autorizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mică din lume, pe când, până în 1980, aceasta era de 10%. Datoriile familiilor americane către emițătorii de carduri depășesc în 2006 venitul pe mai mulți ani. Concurența dintre băncile ce acordă împrumuturi este necruțătoare: dacă în urmă cu douăzeci de ani bancherii protestau atunci când 30% din venitul unei familii erau luate în calcul pentru rambursarea datoriilor, în 2006 ei consideră că un nivel de 50% este perfect tolerabil. Pe de altă parte, o adevărată prăpastie se adâncește mereu între cei mai bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și ea din ce în ce mai scurtă. Acționarii marilor societăți vor deveni tot mai volatili, mai capricioși, mai incorecți și mai indiferenți față de exigențele pe termen lung ale întreprinderilor în care investesc, fiind preocupați doar de avantajele imediate pe care le pot obține. Bancherii vor cere ca întreprinderile să le furnizeze situații contabile la intervale de timp tot mai scurte. Cadrele de conducere vor fi tot mai frecvent apreciate conform unor criterii pe termen scurt și nu vor rămâne pe post decât atâta vreme cât vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Stăpânii hiperimperiului vor fi vedetele „circurilor” și ale „companiilor teatrale”; deținători ai capitalului „întreprinderilor-circuri” și ai unui element activ nomad, strategi financiari sau ai întreprinderilor, patroni ai companiilor de asigurări și de divertisment, arhitecți ai programelor de calculator, creatori, juriști, bancheri, autori, designeri, artiști, producători de obiecte nomade - pe toți îi voi numi aici hipernomazi. Vor fi câteva zeci de milioane, atât femei, cât și bărbați, mulți dintre ei angajați ai propriilor întreprinderi, circulând din „teatru” în „circ”, competitori necruțători, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]