1,996 matches
-
vor mai putea oprima populația, nici conduce orașele unde se vor afla în garnizoane. Această politică este mai bună, dar ea nu putea fi cunoscută pe timpul lui Machiavelli; suveranii nu întrețineau armate mari; trupele erau, în majoritate, o adunătură de bandiți care în mod obișnuit nu trăiau decît din violențe și tîlhării. Nu se cunoșteau pe atunci trupele ținute continuu sub drapel, pe timp de pace, stagiile, cazărmile și multe alte reglementări care asigură un stat pe timp de pace, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dimineața, spuse ea. Mergem după leul ăla? — De-ndată ce-ți termini micul dejun, spuse Wilson. Cum te simți? — Minunat. Sunt foarte nerăbdătoare. — Mă duc să văd dacă-i totul pregătit. Când Wilson se Îndepărta, răgetul se auzi din nou. — Bandit gălăgios, zise Wilson. O să avem noi grijă de tine. — Ce-i cu tine, Francis? Îl Întrebă soția sa. — Nimic. — Ba da, ai tu ceva. De ce ești supărat? — Nu sunt. — Spune-mi, Îi zise ea privindu-l atent. Nu te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i tu, Îi spuse domnului Frazer. N-am Încredere În traducătoru’ ăsta nenorocit. — Sunt un tip de Încredere, spuse traducătorul. — Ascultă, amigo, spuse domnul Frazer. Polițistul spune că nu suntem În Chicago, ci În Hailey, Montana. Tu nu ești un bandit și ce se-ntâmplă n-are nici o legătură cu ce vezi În filme. — Îl cred, spuse Cayetano Încet. Ya lo creo. — Poți să-ți denunți atacatorul fără să-ți pierzi onoarea. Toți fac asta aici, așa spune. Spune că ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de legendă. În Per qualque dollaro in pi, prima dată cînd vorbește, numără, pînă la cinci, la a doua intervenție spune nu, și la a treia are exact trei replici, o frază mică și două propoziții. Interpretează strălucitor rolul unui bandit handicapat fizic, nevricos. Joacă foarte fin, foarte puțin, are rictus, cocoașă, ochi albaștri, și totuși e Împușcat de Lee Van Cleef. Un alt actor mirific. Să notez și ce se mai pregătește la Hollywood. Două filme cu gîndaci. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face, n-ar reuși să-i imprime intensitatea palpabilă, marca Robert, pe care o insuflă Satanei. CÎt despre Rourke, Înainte de a fi marcat și el de film, de droguri, de whisky, a jucat În Johnny Handsome (1988). Interpreta rolul unui bandit blînd și de-o urîțenie dincolo de desfigurare de unde și porecla , căruia i se face o operație estetică, operația reușește și monstrul, ce fusese identic cu broscoiul din povestea cu fata de-mpărat ce scapă mingea de aur În fîntînă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu idei puține și sponsori mulți, ceva În sfîrșit indestructibil, și anume un robocop, care reprezintă un polițist onest ucis de curînd În mod sălbatic și căruia i se grefează o carcasă blindată mai Întîi spre nedumerirea, apoi spre turbarea bandiților puși În situația jenantă de a nu-l mai putea Împușca nicăieri. Robocopul se apucă imediat de lucru făcînd ravagii printre delincvenții din Detroit, care-ncep să se consume nervos, beau cafea, devin bîlbîiți, cad de la etaj, trag miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de praf și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop se umanizează, Începe să viseze, Își aduce aminte de nevastă și copil, devine agitat și chiar rage ca Rambo atunci cînd șeful bandiților Îi Înfige o rangă ruginită În inimă. Dar nu Îi dăunează, Îl repară paramedicii de la service și revine În arenă mai cromat și mai decis ca oricînd. Singurul adversar pe măsura vedetei este un alt robot, mai bine dezvoltat tehnologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-un ceas bun... Înțelepciunea strămoșilor noștri să vă lumineze calea, spre Înălțarea Națiunii noastre...” Vă las să cugetați singuri asupra tîlcurilor, dacă mai aveți cu ce, Îmi e destul pentru luna asta, curiozitățile ajung guvernanți, vinovații, nevinovați, nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția e printre noi, dar ține cu ei, atenție la ticăitul minții, Întoarceți ceasurile, cu forță, mintea rămîne Înapoi, e prăpăd! Consemnări sporadice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i tragă-n țeapă pe hoți, adică pe mai toată lumea, lucru nemaivăzut, bagă groaza În populație și, prin intermediul groazei, populația ajunge la adorație, stabilind un record mondial de viteză la 550 de ani legendă. Să vină să-i tragă pe bandiți În țepușă, se ciripește de două epoci Încoace. Deducem din această Îndîrjire aviară o involuntară recunoaștere a viciilor naționale, ce nu pot fi curmate decît de un străin, mai bun specialist În asigurarea ordinii sociale. Sau nocturne, de exemplu noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe cazul Wurie, cu propriile-mi Înflorituri imaginare, bineînțeles. În scenariul meu crima e mușamalizată de un polițai rasist care are un motiv... să nu rezolve crima. — Cum se termină... Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfîrșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfîrșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură cînd documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întîi i-am bănuit... pe unii. Dar știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
iubit odată0000000cu siguranță că toată lumea o face0000000 Nu. Noi nu sîntem așa. Ne gîndim la altcineva. 000000Rhona000000Rhona00000Rhona000000 Rhona. Trebuie să ne gîndim la Rhona. Gașca urii mi-a adus aminte, mereu gașca urii. Au fost minerii din sat și apoi bandiții lui Gorman și ai lui Setterington. Între ei și altă gașcă. Cine? Nu nu ne face deloc bine să ne gîndim la asta. 0000000000000000000000000de ce nu 00000000000000000000000 000000000000000000000000000de ce nu000000000000000000000 pentru că s-a dus și a rămas În trecutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
folosit de ea. Ăsta era principiul. Fute-o, merge oricine. Noi am vrut să rănim. Gagicuța aia Estelle Davidson s-a uitat la noi toată noaptea, ne văzuse În toaleta femeilor. Ne arătase lui Gorman și lui Setterington și celorlați bandiți prezenți. Atunci am fost nevoiți să plecăm. Am fost nevoiți să plecăm și să-i așteptăm. Ei au pus primii laba pe el. Eu l-am terminat, dar ei au pus primii laba pe el. Nu știu de ce, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aveam nevoie de acea A. ce nu se ferea de nimeni, nu Încerca să trișeze, nu accepta să fie luată drept altcineva; pățesc la fel ca În filmul acela japonez, unde se dau mai multe variante despre aceeași Întâmplare: un bandit de codru Îl ucide pe prințul ce tocmai trecea pe acolo Împreună cu soția sa; ea va da o primă Înfățișare, o primă povestire; apoi va povesti hoțul, apoi soțul resuscitat prin hipnoză și toate variantele sunt contradictorii; se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fiindcă-l văzuse în tovărășia noului prefect. Îl și rugă îndată să-i mijlocească o întrevedere cu prefectul, căruia voia să-i ceară un detașament de soldați, dacă se poate și tunuri, ca să-și recucerească averea și să pedepsească pe bandiții care I-au izgonit și I-au prădat. Apoi, după ce își zugrăvi în toate amănuntele suferințele fără margini, spuse lui Grigore, fără nici un înconjur, că pe aici se zvonește că Miron Iuga ar fi fost măcelărit de țărani, adăugând totuși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu compromite opera de liniștire pornită sub auspicii suficient de favorabile... Maiorul, care se depărtase să mai dea ordine, se înapoie mai furios: ― Tâlharii ăștia nu pricep de vorbă, domnule prefect!... dacă continuăm așa, riscăm să fim atacați, domnule prefect!... Bandiții își închipuiesc că ni-e frică de ei, domnule prefect! De la locotenentul plutonului trimis spre Gliganu a primit un raport că trebuie să rămâie pe loc, situația fiind prea tulbure. În același timp li s-a atras atenția asupra unui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fraților! Ici-colo câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la primul-procuror. Nu vezi că au început să ne bombardeze? Apoi continuă cu glas de comandă: ― Trompet, sună!... Trompet! În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai dat, ticălosule?... De ce-ai dat?... De ce... Serafim Mogoș răbda lovitura fără a se clinti și fără a scoate un glas, cu aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și pe urmă în lanțuri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse că a fost împușcat de boierul cel bătrân și că acuma zace acasă. Fu adus degrabă pe sus. Toată fața îi era o rană neagră. Rămase întins pe pământ
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fapta aceea... Maiorul Tănăsescu gâfâia. Începuse să se îngrașe în vremea din urmă, avea puțină burtă, iar un doctor îi spusese de curând că are grăsime și la inimă. În orice caz obosea repede. Ca să nu-și pericliteze sănătatea cu bandiții, ordonă să se aplice fiecăruia din cei cinci câte o sută la spate. Ordinul tocmai se executa, indivizii se întreceau în urlete la fiece lovitură, când trăsura prefectului opri în uliță. În vreme ce bătaia continua, caporalul numărând cu glas tare loviturile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câțiva soldați zeloși. ― Ce porunci?... Ce zice?... făcu maiorul uluit de atâta îndrăzneală, după ce de azi-dimineață se silește să-l înmoaie. ― E nebun, domnule maior, trăiți! zise plutonierul Boiangiu. ― Nebun?... Las'că cunosc eu nebuniile astea! strigă Tănăsescu. De altfel banditul ăsta a fost ieri în fruntea rebelilor și a îndemnat pe soldați la nesupunere... L-am auzit eu cu urechile mele!... Caporal, ia să-i numeri câte i se cuvine! În vreme ce soldații îl băteau, Anton urla cu mare bucurie, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămâne în urma ei. Zgomotele acestea nu o precedau, erau grozăvia însăși. De altfel, așa a început totul. Eram mulți, îngrămădiți pe priciuri, într-o celulă de la subsol. Deodată unul dintre deținuți a sărit în picioare și a răcnit spre ceilalți : «Bandiților, trădătorilor !». De fapt, nu către toți, o parte erau deja înțeleși între ei. Îți imaginezi, până atunci fuseserăm camarazi, ne împărțeam bucata de pâine, gândurile, singurul bun pe care îl mai aveam. Dintr-odată s-au năpustit asupra noastră, lovindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și maxilarele sleite puteau articula, își recita în fața celorlalți demascarea. Spune, banditule, criminalule, noi știm tot, dar vrem să auzim din gura ta spurcată, nu poți să ne minți, spune ce n-ai spus la anchetă, da, sunt vinovat de crime împotriva clasei muncitoare, mulțumesc celor care m-au ajutat să-mi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre picioarele mele, care sunt lăsate libere, neînfășurate. — Nu, domnule, îi răspund. Sunt manciuriană. — Câți ani ai? Cincisprezece? — Șaptesprezece. El dă din cap. Ochii lui continuă să se plimbe în sus și în jos, examinându-mă. — Drumul e plin de bandiți, îmi zice. O fată frumoasă ca tine n-ar trebui să meargă pe jos. Dar tata trebuie să ajungă acasă. Îmi curg lacrimile. Taotai-ul îmi ia mâna și îmi pune în palmă tael-ii de argint: — Respectele mele tatălui tău. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda cât o fereastră era prea mare și prea grea pentru ele. Potrivit iscoadelor, trecătorile mișunau de bandiți. Mă îngrijoram în legătură cu ceea ce ar fi putut să aducă viitorul în ora următoare. Sub acoperirea ploii putea să atace oricine. Deoarece astrologul imperial avea calculate toate datele, nici nu se punea problema să ne oprim, oricât de tare se udau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
călugări nu aveau expresiile liniștite pe care sunt obișnuită să le văd la budiști. Ochii lor priveau într-o parte, și apoi, din nou, la mai-marele lor, de parcă așteptau un semnal. În timpul mesei, l-am întrebat pe mai-marele călugărilor despre bandiții din zonă, și mi-a răspuns că nu a auzit niciodată de așa ceva. Spunea oare adevărul? Iscoadele noastre ne anunțaseră că există bandiți în această regiune. Mai-marele călugărilor trebuie să fi petrecut mulți ani trăind aici - cum ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]