3,424 matches
-
Scriitorul se repezi asupra Magicianului, cu pumnii ridicați, ca și cum ar fi vrut să-l înfigă, dintr-o singură lovitură, în asfaltul podului... Exact la momentul potrivit, cu o fracțiune de secundă înainte ca pumnii Scriitorului să lovească, Magicianul scoase o batistă roșie din buzunarul de la piept, efectuă o mișcare de toreador cu state vechi de serviciu, iar Scriitorul trecu pe lângă el și se prăbuși în genunchi. Scuipă într-o parte, se ridică cu greutate și se repezi din nou. Indiferent, Magicianul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
te voi ajunge! Te voi ajunge și te voi întrece! Cine va trece primul linia de sosire, Lucia? Eu! Cine va lua premiul cel mare, Lucia? Eu, eu, eu!!! Femeia icni și izbucni în plâns. Magicianul, galant, îi oferi o batistă. Peste cinci minute, Lucia era într-un taxi, iar după alte zece încuia pe dinăuntru ușa apartamentului și se arunca pe patul din dormitor, plângând în hohote. * Privind în urma femeii, Magicianul fluieră laudativ în timp ce aceasta se apleca pentru a urca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
moment dat observă că pe fruntea lui apăruseră broboane de transpirație în timpul slujbei de binecuvântare și chipul lui surâdea. Li s-au pus și verighetele pe degete. Frusina se gândea că poate mai trăiește, nu știa de ce simte așa ceva. Scoase batista, îl șterse pe frunte și îl sărută. La atingerea pielii tresări pentru că își dădu seama că este tot rece, a unui mort. Tot timpul slujbei stătu de vorbă cu el, în gând. Avea atâtea să-i spună! Când au ieșit
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
IX Decizia opera de a-l angaja pe arhitectul Baccio d' Agnolo să contruiască un nou oratoriu pentru Madonna de' Ricci. [ASF, NA, 7981, Ser Francesco da Romena, nr. 195 (2 septembrie 1507)]. Die secundă settembris 1507 Spettabiles viri Presbiter Batistă, rector ecclesie Sancte Mărie Alberighi de Florentia, et Iohannes Pieri de Landis, G[i]orgius Pieri de Riccis, Bernardus de Donatis, Bartolomeus de Pandolfinis, Ieronimus ser Pauli de Benivenis, et Franciscus Filippi del Pugl[i]ese, omnes operării opere Sancte
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
diem, et casu quod dicti operării firmarent dictă muramenta [non] fienda ut supra, quod ditti magiștri Bartolomeus seu Antonius predicti non habeant dictum salarium dictorum trium florenorum în mense dicto tempore. În a doua zi din septembrie, 1507 Onorabilii, Preotul Batistă, rector al bisericii Santa Maria Alberighi din Florența, si Iohannes Pieri de Landis, Giorgius Pieri de Riccis, Bernardus de Donatis, Bartolomeus de Pandolfinis, Ieronimus ser Pauli de Benivenis, si Franciscus Filippi del Pugliese, cu toții operai la operă sus numitei Santa
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
vină și să crezi,una ca asta, că, atunci, după ce am scăpat din mâinile dumitale, mi-am luat ochiul de geam, plesnit, cum era, că după cel plătisem, tot devenise proprietatea mea, iar capătul de deget l-am Înfășurat În batistă și m-am dus acasă, și acolo, mai Întâi, l-am spălat, bine de tot, l-am spălat, apoi, l-am cufundat În borcanul cu formol, În care este și acum, la un loc de cinste, Între alte trofee, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de șarpe, și toate ospătărițele iau sărit, În ajutor, cu fețe de mese și cu altfel de cârpe, spre a-l bandaja. Pe când, Valică, om cu scaun la cap, a scos capătul degetului din gură, l-a Înfășurat Într-o batistă, apoi, șia luat ochiul de geam și l-a Îmbiat, pe cumătru: hai, mă, că o să găsim noi o bere ca lumea și-n altă parte. Careva a sărit: lasă ochiul de geam. Nu, a replicat Valică, nu, pentru că, din moment ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
iese cartea. O să-ți furnizez datele și o facem. Bine. O facem. Rămân pe o bancă, afară, la aer curat, pe când, el, intră de unde ieșise. Nu durează mult și mai apare unul din cinci. Vine lângă mine, ștergându-se cu batista, pe față și pe după ceafă. Ce le-ai spus? Nici cât le-ai spus mata. De ce? Că nu m-a lăsat. N-ar fi legal, a motivat polițaiul. Pentru că nu ești vecin direct cu ei. Bine. Ce să fac? Du
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în Cipru și ce bine s-a distrat ea acolo... - Nici măcar nu e funny, zic eu trist. Doamne, să dai cu piciorul fericirii - din ce, din curiozitate? Să intri în rândul lumii? - Știu. Plânge Miruna de i se rup batistele... - Și își caută soț. - Viața merge înainte. Daniel nici nu s-a mai întors la ea, a băgat divorț prin avocat. Cum a debarcat, s-a însurat cu alta... - Păi vezi? Miruna de ce nu se mărită „imediat”? - Acum cică vrea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
putea să aprindă pămîntul! Doar doi bărbați ar fi fost În stare, erau capii lumii; avea fiecare cîte o valijoară cu butoane. Antonia, cu poșetuța ei, nu era capabilă de așa ceva, nu avea Înăuntru decît o cheie, cîțiva bănuți, o batistă parfumată și o pudrieră. Bătrînă, bătrînă, dar cochetă; și ăsta era un păcat; unul mic, Încerca să-și mai ascundă ridurile. Și să miroasă frumos, se stropea cu apă de colonie, cînd pleca de acasă. Și cine știe ce vedea Antonia În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu poate prelungi viața dacă... - Dacă nu mai are ce, interveni doamna Dobrescu, concluzionând. La băiatul meu..., care este situația? Nu mă mai chinuiți, că bănuiala mea este... - Este aproape reală, sincer vă spun! rosti Eugen aproape înăbușit, ștergânduși cu batista sudoarea de pe frunte și de pe ceafă. Băiatul dumneavoastră, pe care l-am cunoscut Tainicele cărări ale iubirii azi, a avut o..., cum să-i spun? A avut o criză, un atac de panică...De panică? Cum vine asta? exclamă biata
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă, făcând semn cu bărbia către mama ei. - Nu, nu este nevoie! șopti aceasta, ținându-și batista la ochi. Iuli, mai spune tu domnului... Știi tot atât cât știu eu... - Da, mami! Stai liniștită, te rog! Întinde-te pe pat, o îndemnă ea apropiindu-se și, apucând-o protector de un braț, o ajută să se ridice
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întâmplat în ultima seară. La un restaurant a fost începutul nenorocirii sale... Marian Malciu Eugen s-a ridicat și i-a oferit paharul cu apă. Vocea fetei se frânsese și ochii începuseră să joace în lacrimi. S-a șters cu batista și a sorbit puțină apă. Mulțumesc, Eugen! Să mă scuzi, te rog! Se mai întâmplă. Timpul nu a lucrat suficient de mult cu sufletele noastre, se explică ea, puțin jenată, fără să-l privească. - Este normal să se întâmple așa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Doamne, te rog din toată ființa mea, fă-l să vadă, Dumnezeule! Trebuia să vadă ceva până acum. Sunt eu prea grăbită? Am lucrat perfect...”. Iuliana se făcuse mică înapoia tuturor, voit, din cauza emoțiilor puternice ce o marcau. Își dusese batista la gură să înăbușe orice pornire necontrolată. Rostea fără întrerupere o rugăciune pentru fratele său, simțind că se sufocă. Aproape că îi venea să fugă din sală. Se temea de un atac de panică. Și ea și Laura au răsuflat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
putut de repede câteva feșe mici sterilizate din dulăpiorul cu medicamente. Era înduioșată și abia reușea să-și stăpânească lacrimile ce o încercau, spre deosebire de Iulia, care le lăsa să se rostogolească până la colțurile gurii și abia atunci le ștergea cu batista. Ea privea cu duioșie ce se întâmplă în fața ei și nu-și putea reprima un gând ce o mai încercase în ultimele două zile: ,,Frate drag, tragedia vieții tale a fost ca o trambulină ce ne-a propulsat pe fiecare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a spart !), o linguriță din argint (X ar putea jura că proprietarul ei a ieșit la un moment dat din apartament cu ceașca de cafea într-o mînă și cu lingurița în cealaltă înainte de a o scăpa pe jos), o batistă brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva de jos, dintr-un apartament de la parter. Un fel de bîzîit care se repetă, un semnal sîcîitor care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
X ar putea jura că proprietarul ei a ieșit la un moment dat din apartament cu ceașca de cafea într-o mînă și cu lingurița în cealaltă înainte de a o scăpa pe jos), o batistă brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva de jos, dintr-un apartament de la parter. Un fel de bîzîit care se repetă, un semnal sîcîitor care zgîrie auzul („și creierul” adaugă Vocea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se epuizează excitanții. (Bine, domnișoară ri, și ce vreți să fac eu acum, la ora trei dimineața, înafară de faptul că vă șterg din cînd în cînd lacrimile și că vă mai pun și să vă suflați tare nasul în batistele mele de hîrtie ?) nu știu, dar este injust, este un mare blestem, mă simt brusc golită și mă gîndesc că ar fi mai bine să nu ne mai vedem. să oprim totul aici, decît să continuăm și apoi să vină
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu nesaț cîte un gît, continuînd să conducă mașina cu mîna stîngă. Ceea ce avea el în gît sau în piept sau în plămîni părea însă imposibil de oprit sau de calmat, omul continuă să tușească și să scuipe într-o batistă de hîrtie întinsă de prietenul meu. Pe podul austerlitz accesul de tuse deveni atît de teribil încît insul a frînat, a deschis portiera, a ieșit din mașină și a început să vomite. Cinci minute mai tîrziu, cînd am coborît eu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prin diversele alveole ale gurii mele. mă aplec discret, îmi introduc două degete în gură și extrag dintr-o carie un fel de smoc de carne fibroasă, extrem de lung, aproape interminabil. Cum nu știu ce să fac cu el îmi scot o batistă și îl ascund în ea, apoi îmi repun batista în buzunar. reiau apoi baletul conveniențelor sociale, salut oameni, strîng mîini, zîmbesc misterios (ca să nu fiu obligat să vorbesc prea mult). Iar la prima ocazie mă aplec din nou, la adăpostul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îmi introduc două degete în gură și extrag dintr-o carie un fel de smoc de carne fibroasă, extrem de lung, aproape interminabil. Cum nu știu ce să fac cu el îmi scot o batistă și îl ascund în ea, apoi îmi repun batista în buzunar. reiau apoi baletul conveniențelor sociale, salut oameni, strîng mîini, zîmbesc misterios (ca să nu fiu obligat să vorbesc prea mult). Iar la prima ocazie mă aplec din nou, la adăpostul unei speteze de scaun sau pur și simplu sub
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
afișeze o față zîmbitoare cînd merge pe stradă. să nu pară prea curios. Cînd ceva îi atrage atenția să nu se uite cu insistență ca un bădăran. Cînd tușește să ducă mîna la gură. Cînd strănută să-și scoată repede batista din buzunar, dacă se poate înainte de a stropi cu microbi în jur. Cînd se așază pe o bancă să ocupe un spa țiu decent, nu chiar pe mijlocul ei, pentru a nu da impresia că vrea să o ocupe toată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sertare. În fața ei se vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe o carte deschisă, pus probabil ca să nu se închidă volumul legat prea dur. Covorul era semănat cu note muzicale, răsfirate nebunește, spre a găsi în pripă ceva. În cutia în care trebuia să caute degetarul, erau aruncate laolaltă ace, batiste subțiri, cărți de vizită, bucăți de ciocolată mușcate cu dinții. Felix se simți mai aproape de Otilia aici în odaie, decât lângă fata însăși. Otilia îi dădea din când în când mici însărcinări, când pleca în oraș, pe care începuse a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mea! strigă aproape Simion, cu un glas nebănuitși, fără să se miște din loc, se făcu roșu la față. - Acum iar se irită, observă Aglae cu nuanța indiferentăcu care prevestești o ploaie. Olimpia tremură puțin buzele, scotoci în corsaj o batistă și izbucni deodată într-un plâns zgomotos. - Doamne, Doamne, zise Pascalopol cu multă delicatețe, nu sunteți cuminți deloc. Stănică, luând o atitudine nobilă, se ridică în picioare: - Domnule Tulea, câtă vreme șade sub același acoperă-mînt cu mine, Olimpia e sub
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]