3,080 matches
-
conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele uneltiri ale bizantinilor și obișnuitele certuri între duci, în regatul regelui Adaloald ar fi putut exista o perioadă de pace și belșug. În schimb, s-a dovedit a fi o vară sângeroasă. Cu câteva zile înainte ca soarele să fi intrat în Leu, am avut cel dintâi semn prevestitor de nenorociri. Posibil să fi fost o întâmplare, dar, în anii care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părut extraordinar. Fereastra era închisă cu un oblon care se manevra dinăuntru. Ne-am dezbrăcat și ne-am pus la uscat hainele leoarcă, agățându-le în cârligele bătute în pereți de cei care aduceau mâncarea în coșuri. Lemne erau din belșug, ceea ce ne-a căzut bine. Și, fiindcă fumul ieșea mai greu prin gaura de sub acoperiș, am dat jos oblonul de la fereastră. Am îmbucat în tăcere puținul ce ne mai rămăsese: două azime, o bucată de caș și oleacă de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să urmăm căi necunoscute care aveau să ne ducă, probabil, spre pieire. Am ajuns în preajma prăvăliei lui Iov înainte de ceasul fixat, drept care ne-am mai învârtit prin târg, nu înainte de a arunca un ochi spre palatul exarhului, mirându-ne de belșugul și de felurimea mărfurilor. În timp ce mă simțeam în al nouălea cer, Gundo se plângea necontenit din pricina aglomerației, a mirosurilor și a zarvei. Ne-am cumpărat de-ale gurii cât să umplem desagii goi și am vizitat, ca niște adevărați pelerini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
discipoli. Longobarzii considerau arta bizantină ca fiind coruptă, și, la rândul lor, artiștii refuzau să se plece în fața gustului unor oameni pe care-i numeau barbari. Mai mult decât atât, longobarzii obișnuiau să spună: dacă avem lemn și paie din belșug, de ce mai dăm banii pe țiglă și cărămizi? Sau: dacă e nevoie de piatră, ea poate fi adusă pe alese, gata tăiată și sculptată, de la ruinele romane, și-atunci de ce să mai plătim celor de la cariere? Și tot așa: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vreme. După care, continuând să mestece, i-a alungat printr-un gest pe novicele care-o slujeau și pe portăreasa care mă însoțise. A pus trei lingurițe de miere într-o cupă de argint, a turnat peste ea vin din belșug și puțină apă, a amestecat totul cu un bețișor de os și a băut cu sete. Primele cuvinte pe care mi le-a adresat au fost următoarele: - Cu ce-ai păcătuit atât de grav, de-ai stârnit morala adormită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în slăvi ultimele isprăvi ale lui Heraclie în contra perșilor, în timp ce el părea absent, absorbit de alte gânduri. Am pierdut o mare parte din spectacol, uitându-mă la familia împăratului. Eram captivat mai ales de Heraclie. Nu atât datorită mătăsurilor și belșugului de aur și argint în care era ferecat, ci forței pe care o emana chipul său ars de soare. Chiar și fiii lui aveau un aer mândru, deși felurit: Constantin era subțiratic și palid, Heraclius, un mânz oacheș, iar Atalaric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
omiliile sale în biserica San Michele. Adeodato citea bucăți din Scriptură și le explica fără să recurgă la complicate comentarii teologice. Ca și cum ar fi povestit saga unui erou, a cavalerilor și a oamenilor credincioși lor. Punea suflet și povestea cu belșug de amănunte. Era bine-venit și în biserica ariană Sant’Eusebio, mai ales după ce, în timpul unei omilii de la San Michele, fusese învinuit că nu se străduia să aplice decretele lui Teodosie împotriva cultului arborilor. Cu acea ocazie se mărginise să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dintre îndatoririle lui. Unul mai în vârstă chiar mi-a spus într-o zi: - Stiliano, regele pare să se ferească de treburrile tronului. A făcut mult bine nației noastre, ne-a dat noi ținuturi și un răstimp de pace și belșug care nu s-au pomenit înainte. Nu-ți face griji dacă acum dorește puțină tihnă, noi ne vom strădui să i-o asigurăm. Dar, același bătrân, la numai zece zile, m-a întrebat: - Dacă Rotari a fost în stare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care mă încântă sunt scuterele, din păcate trei minute de viteză nebună mă costă masa pe cel puțin trei zile, și-aș face orice pentru cele trei minute, chiar și curte unei fete ce pare să dispună de bani din belșug, dar băieții o cam neglijează, am ajuns mai rău ca un jucător înrăit care nu se ridică ore întregi de la masa de joc, aș goni ore întregi cu viteză pe deasupra mării într-o astfel de jucărie scumpă zile întregi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
calul de bătaie al tuturor relelor și nu numai. Se râde și de proști, și de agramați, și de jnapani, care-i umple insectarul cu personaje tipice și atipice zilelor noastre. Nimic nu-i scapă și realitatea îi subvenționează un belșug de subiecte, subvenții nerambursabile, nu de la UE, acelea ajung în alte mâini - ci curat naționale și curat murdare. I.M. duce o luptă aprigă, neostoită, pornită dintr-o necesitate sufletească de a nu rămâne indiferent la dramaticele timpuri prin care trece
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
meu nud cu titlul „Câștigătoarea con‑ cursului Cea mai Țepară Ziaristă din această săptămână este...“. N‑am mai așteptat să apară numele și l‑am abandonat subit pe Priză, lăsându‑l În seama altor suflete generoase care se găseau din belșug În acel bar, și m‑am urcat În primul taxi - singura mea șansă de a scăpa la acea oră din noapte de colții maida‑ nezilor de la mătușă‑mea de la bloc, cheltuindu‑mi astfel și restul salariului pe luna aceea. * * * Venisem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să fac tot ce Îmi stătea În putință să strâng date pentru articolul despre damele de companie, nu atât pentru că eram șomeră, cât ca să Îmi păstrez Într-o oarecare măsură sănĂtatea mentală după plecarea lui Ștefan. mi-am turnat din belșug apă rece pe ochi ca să se dezumfle. mi-am pregătit o cafea tare și mi-am pus rochia albă cu bordură de trandafiri albaștri, cea mai frumoasă din garderoba mea, cumpărată din toți banii mei din ultimul premiu literar, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
te linge pe bot prea tare că s-ar putea prea bine să nu găsesc nici o posibilitate de a-ți scrie „vino”. Acum, că am terminat cu taclaua, îți trimit orarul de serviciu. Închei epistola mea urându-ți numai sănătate, belșug, voie bună, multă licoare etc. J ca supus ..........(semnatura) Anexa nr. 3 Ultimul dispărut - profesorul Panaite Forțu Dumnezeu să-l ierte ! Odihnă veșnică FORȚEI călăuzitoare a multor generații de elevi ! Gânduri ale foștilor săi elevi D-zeu să-i dea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mult acest subiect. De aceea închei, urând celor prezenți aici, dar și celor care nu au putut veni, dar care cu inima și sufletul sunt alături de Liceul pe care l-au absolvit sau slujit, multă sănătate lor și familiilor lor, belșug și prosperitate. Urez Liceului nostru ani mulți de viață, cu elevi dornici de învățătură și profesori pe măsura cerințelor societății. 20.09.2003 M. Toma, Prorector, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” IV.6.2. Gânduri pentru un liceu de frunte: „Calistrat
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de hașișin, complicat și indescriptibil ca o planetă străină. Iată acea stâncă urieșească, scăldându-și picioarele-n mare, iată ciucurii de palate, pagode, temple, statui năpădind-o până în vârf, copleșind-o ca merele care rup ramul într-un an de belșug, iată sfințenia și cântările ce-o învăluie, iată piatra albastră și caolinul, iată marmura și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
dau o fugă pe la prăvălii și cumpăr pe datorie. Tokichiro Își plesni coapsa: — Gonzo, contez pe tine. Luă un evantai și Începu să-și facă vânt, cu mișcări ample. Sufla o briză de toamnă, iar frunzele de paulownia cădeau din belșug; zburau și mulți țânțari. — Cine sunt invitații? — Maiștrii de construcții. Probabil vor veni cu toții În grup. Tokichiro făcu o baie În copaia din grădină. Chiar atunci, de la intrare strigă cineva. — Cine e? Întrebă servitoarea. Musafirul Își scoase pălăria și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aceia dintre voi cărora nu le place sake-ul, avem mâncare și dulciuri. Muncitorii erau uimiți. Deodată, Începură să-și facă griji că nu puteau termina proiectul până În a treia zi. Dar Tokichiro se chercheli primul. — Hei! Este sake din belșug. Și e al castelului, așa că, oricât de mult am bea, În magazie tot mai rămâne. Dacă bem, putem dansa, cânta sau doar dormi, până la bătaia tobei. Curând, muncitorii Încetară să se mai plângă. Nu numai că erau scutiți de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hayashi? — Da, stăpâne. — Ești un om bătrân, așa că probabil ți-e greu să stai mult timp nemișcat. Aici discuțiile s-au sfârșit, iar orele sunt Înaintate. Du-te acasă și culcă-te. — E prea mult... murmură Hayashi, vărsând lacrimi din belșug. Plângea crezând că erau ultimele zile ale clanului. În același timp, regreta că era considerat un bătrân bun de nimic. Dacă sunteți atât de hotărât, nu mai spun nimic altceva despre intenția dumneavoastră de a lupta. — Nici nu spune! — Păreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se mărită cu o rudă a soției lui Hideyoshi, la castel. — Au crescut cu toții, Îi spuse Hideyoshi mamei sale, privind-o mulțumit. Aceea era fericirea lui și marele său stimulent pentru viitor. Era sfârșit de primăvară. De pe streșini, cădeau, din belșug, flori de cireș, peste brațul fotoliului unde dormita Nobunaga. — A... așa e. Amintindu-și ceva, Nobunaga scrise repede un bilet și Îl puse pe un mesager să-l ducă la Sunomata. Cum Hideyoshi devenise stăpânul unui castel, nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. — Sunt gustoase? Întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai culese una. Dintr-o dată, arătând Îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, În campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită de aceea a Castelului Miki. Păduchii au provizii din belșug, așa că, dacă nu-i ardem, nu se vor da bătuți niciodată. — Ajunge. Încep să am și eu mâncărimi. — N-ați mai făcut baie de peste zece zile, nu-i așa, stăpâne? Sunt sigur că „inamicul“ v-a ocupat tot teritoriul, roiuri-roiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ar trebui să vă Îngrijiți mai bine sănătatea. Cele cinci organe interne - ficatul, inima, splina, plămânii și rinichii - se manifestă În cele cinci aspirații, cele cinci energii și cele cinci sunete. De exemplu, dacă este bolnav ficatul, vărsați lacrimi din belșug; dacă inima e vătămată, sunteți asediat de temeri, oricât de curajos ați fi În mod normal; dacă suferă splina, vă Înfuriați ușor; dacă plămânii funcționează incorect, mintea vă e tulburată și nu aveți forța psihică de a Înțelege de ce. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să decidem și să alegem ce este bine pentru noi și ce nu. Geniul este acolo unde imaginația prinde aripi, unde ea face salturi în trecut și în viitor pentru a-și întregi cunoașterea. Iar această căutare se transformă în belșug al minții, al sufletului și al trupului. Putem deveni mai inteligenți, coeficientul de inteligență poate fi mărit, acest lucru nu mai este de multă vreme un secret. Cercetătorii de la Universitatea California au crescut coeficientul de inteligență al unor subiecți cu
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2927]
-
care cînd blînzi sînt foarte Gîndesc ticăloșii? De ești acestfel, să iei seama! Și eu sînt astfel! 325 Unul din noi stăpîn trebuie să fie. Încearcă-ți Artele. Și le cerca-voi pe-ale mele, Căci eu presimt că ai Belșug pe care il pretind al meu". Urizen statu înfricoșat, dar nu-Îndelung; Curînd strigắ: "Supune-te glasului meu, tinere Demon; sînt Dumnezeu în Veci de Veci. Ești tu un vizionar al lui Iisus, a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui! loviți, O, ciocăne înghețate! Lovește, Spectre-al lui Urthona! batjocorește dúșmanul care în jos ne-a tras 425 Din ceruri ale bucuriei în acest adînc. Acuma mînie-te, insă te mînii-n van!" Astfel cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului puternic răsunau. Belșugul Sărbătorii se revarsă, și-Încoronați cu trandafiri și cu-ncercuitoarea vită Mireasă și cu Mirele Enormi șezură; alăturea de ei Urizen, Cu stinsa strălucire-oftă, uitînd de vinul care curge 430 Și de Ahania, Neprihănita să Mireasă; dar ea era departe. Dar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]