2,213 matches
-
lor zboară pe “aripi aurite” către patria pierdută (Va’ pensiero). Zaccaria le va prezice că ei vor scăpa de captivitate și cu ajutorul lui Dumnezeu vor râde Babilonul de pe fața pământului (Oh chi piange? di femmine imbelli). Actul IV (Idolul sfărâmat) Bel è confuso: i suoi idoli sono rotti în pezzi. Jeremiah XLVIII Tabloul 1. Palatul Babilonului. În apartamentul său regal, Nabucco se trezește dintr-un somn agitat pentru a auzi de afară voci care pomenesc numele Fenenei. El se duce la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
starea lui Carlo s-ar ameliora dacă Elisabeta ar accepta să-l revadă. Carlo, ch'è sol îl nostro amore, Carlo, ch'è sol îl nostro amore, vive nel duol șu questo suol, e nessun să quanto dolore del suo bel cor fă vizzo îl fior. În voi la speme è di chi geme; s'abbia la pace ed îl vigor. Dato gli sia che vi riveda; se tornerà, salvo sarà. Romanța Oh mă chère compagne (Non pianger, mia compagna) - din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dolce Aida, Tornar di lauri cinto Dirti: per te ho pugnato, Per te ho vinto! Celeste Aida, forma divină, Mistico serto di luce e fior, Del mio pensiero tu șei regina, Tu di mia vită șei lo splendor. Îl tuo bel cielo vorrei ridarti, Le dolci brezze del patrio suol : Un regal serto sul crin posarti, Ergerti un trono vicino al sol, 411 Aria Ritorna vincitor! din actul I, scena 1 Rol : Aida, fiica regelui Etiopiei Voce : soprana Fach : soprana dramatică
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
rimettervi uno stinco? Non può. Nè un piede? No. N'è un dito? No. Nè un cappello? No! L'onor non è chirurgo. Che è dunque? Una parolă. Che c'è în questa parolă? C'è dell'aria che vola. Bel construtto! 447 L'onore lo può sentir chi è morto? No. Vive sol col vivi? Neppure : Perchè a torțo lo gonfian le lusinghe, Lo corrompe l'orgoglio, L'ammorban le calunnie; E per me non ne voglio, no! Mă, per
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sur l'unicité et l'étrangeté de son style. Leș notions de poésie et de style șont fondées sur le concept d'" éloignement "5 ou d'écart. La " figure " même, au sens restreint, repose sur un " écart " : [...] l'écart est bel et bien au cœur de la figure. Le langage figuré ne dit pas simplement le littéral plus la connotation d'une affectation syntaxique ou stylistique [...]. On n'entend pas leș figures [...] du poète comme : un sens plat + une performance, une démonstration
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vertical de signification. " V. George Steiner, Après Babel. Une poétique du dire et de la traduction, Albin Michel, Paris, 1998, p. 45. 72 Claude Tatilon, " Traduction : une perspective fonctionnaliste ", în op. cît., p. 117. V. Idem, p. 110 : " [...] la traduction est bel et bien une opération mimétique consistant à transmettre, sinon un sens, du moins une information [...] que le traducteur modifie peu ou prou certes, et souvent à son insu, mais qu'il ne crée pas. " C'est nous qui soulignons. 73
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
réflexions confiant combien leș traductions que j'ai faites ont nourri mă propre poésie. On peut dire à ce propos que l'écart que toute traduction cherche à conjurer est significativement réduit. Îl est même dissous, puisqu'il s'agit bel et bien d'une métamorphose, aussi humble soit-elle. " C'est aussi le cas de Paul Miclău et de Jean Poncet, traducteurs de l'œuvre de Blaga, comme nous le montrons au Chapitre IV de notre thèse. V. également, à ce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dovezi ale funcționării vreunui templu păgân, dar în locașurile de cult de la Ulpia Traiana, se mai oficiau rituri. Oricum, primii creștini au devastat sălile și au aruncat statuile și alte obiecte în fântâna sacră. La Porolissum (Moigrad-jud. Sălaj), templul lui Bel a devenit, sub Teodosie (379-395), parte componentă a bisericii creștine. Dar nu toți zeii vor fi fost uitați. V. Pârvan considera că starea de nesiguranță, ivită după încetarea protecției imperiale (275), i-a făcut pe daco-romani să-și încredințeze soarta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Teatrul Majestic: „Apărarea are cuvântul”, LUT, 1936, 4281; Geo Bogza, Petre Bellu a scris despre pești, prostituate și hoți de buzunare, iar acum lasă condeiul pentru a intra în rândurile lor, „Tempo”, 1936, 1012; N. Crevedia, Izu Abermanii și Petre Belii scrisului, PRV, 1936, 542; Virgil Carianopol, Petre Bellu, „Uzina B” „Gazeta refugiaților”, 1941, 28; Călinescu, Ist. lit. (1941), 847; George Dan, Periferia în romanul burghez, FLC, 1948, 12; Mihai Novicov, Un răspuns tov. Petre Bellu, FLC, 1948, 14; Crohmălniceanu, Literatura
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri; Cartea a treia a lui Ezdra, Cartea înțelepciunii lui Solomon, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), Istoria Susanei, Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel, Cartea întâi a Macabeilor, Cartea a doua a Macabeilor, Cartea a treia a Macabeilor, Rugăciunea regelui Mânase. <footnote Catehism: învățătură de credință ortodoxă, Institului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000 footnote> Scrierile necanonice și-au ocupat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
un cuplu de principii cosmologice (feminin- masculin), un cuplu de zei (zeu-zeiță) sau de eroi (făt- fată) (86). Eroul/zeul simboliza valențele masculine și războinice, iar eroina/zeița, pe cele femi- nine și magice ale divinității primordiale. „Cuplurile divine (ca Bel și Belit ș.a.m.d.) - scria Mircea Eliade - sunt, de regulă, invenții tardive sau formulări imperfecte ale androginiei pri- mordiale care caracterizează toate divinitățile” (88, p. 422) ; sau „Femeia nu înseamnă niciodată «femeie» într-un text mitic sau ritual, ci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rătăcind singur, ca regele Lear, prin sălile palatului și așezându-se la clavecin să cânte din Haendel. Sute de asemenea imagini sunt smulse vertiginos efemerului și fixate pentru totdeauna în trăsături definitive. Ceea ce Malraux, în preambulul la Antimémoires (care sunt bel et bien memorii), preconizează prin „quelques traits qui expriment moins un caractére individuel qu’une relation particulière avec le monde”, este exact secretul artei memoriilor. Caracterul individual nu se estompează (arta e totdeauna individuație), dar se manifestă numai în plan
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
al sentimentului ori atitudinii și al limbii.” Cu cât o operă e mai autentic națională, cu atât are mai multe șanse de a deveni universală; cei mai talentați scriitori „coincid” de cele mai multe ori cu „cei mai naționali”. În prefața la Bel Ami de Maupassant, I., traducător al scriitorului francez, sublinia aplecarea spre anumite aspecte tipice, în funcție de structura personală a unui scriitor sau a altuia: „Zola, de pildă, e constructor de societăți, de stări sociale, Bourget de stări psihice, Loti de peisaje
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Privind viața. Adela. Amintiri, îngr. Rodica Rotaru și Al. Piru, București, 1987; Cugetări, îngr. Sergiu Selian, București, 1989; Opere, I-II, Chișinău, 1997; Curentul Eminescu, îngr. Nicolae Iliescu, București, 1999. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii, București, 1930. Traduceri: Guy de Maupassant, Bel Ami, Craiova, 1896; ed. București, 1997. Repere bibliografice: Dragomirescu, Scrieri, 227-233; Botez, Scrieri, 193-210, 269-272, 296-302; Constantinescu, Scrieri, III, 178-205, VI, 216-217, 230-233, 360-361; Aderca, Contribuții, I, 93-99, 489-497, passim, II, 396-398; Lovinescu, Scrieri, II, 165-176, IV, 62-86, 119-121, 149-156
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
va conduce răscoala acestora împotriva lui Dumnezeu, prezintă trăsături comune cu Satana din Apocalipsa lui Ioan. Această căpetenie va fi înlănțuită, apoi aruncată într‑un loc întunecos și acoperită cu pietre uriașe. Va rămâne acolo până la sfârșitul lumii. - Belial/r: Bel...ar, în greacă. Apare, între altele, în Cartea Jubileelor 1, 20 (cu forma „duhul lui Belial”); 15, 33; Testamentul lui Ruben 4, 7; Testamentul lui Simeon 5, 3; Testamentul lui Levi 3, 3; 18, 12; Testamentul lui Iuda 25, 3
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la Daniel, împotriva lui Porfiriu, la rugămintea celor doi prieteni creștini, Pammachius și Marcella. Acestui comentariu în trei cărți (concentrat asupra primelor zece capitole din Daniel) el adaugă tratatul său anterior despre Anticrist, ca și interpretarea lui Origen la episoadele Bel și Suzana. Aceste adăugiri se vor constitui într‑o a patra și ultimă carte a comentariului. Prima variantă a tratatului despre Αnticrist nu cuprindea decât foarte puține referiri la autorii păgâni, fiind redactată din perspectiva „alor noștri”, adică a scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
noștri, adică pentru creștini, cele spuse de profet, doresc să spun încă de la început că nici un profet nu a anunțat cu atâta claritate venirea lui Isus Cristos”. Apoi, are grijă să elimine din textul Cărții lui Daniel episoadele apocrife - Suzana, Bel și Balaurul-, a căror prezență putea da apă la moară „calomniatorilor”. În fine, el își avertizează cititorii asupra faptului că „Bisericile citesc Daniel, nu în versiunea Septuagintei, ci în cea a lui Theodotion” și că cea mai bună ediție este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și alcătuit din două secțiuni principale: prima (cap. 1-6) cuprinde relatări despre profet; cea de‑a doua (7-12) redă o serie de vedenii profetice. Textul grec prezintă trei capitole inedite: „Istoria Suzanei”; „Cântarea celor trei tineri” (3,24‑90) și „Bel și balaurul”. „Istoria Suzanei” este situată la începutul cărții, iar „Bel și Balaurul” la sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care ne interesează în mod special, a fost alcătuită în jurul anului 165, cel mai probabil în mediul assideilor, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre profet; cea de‑a doua (7-12) redă o serie de vedenii profetice. Textul grec prezintă trei capitole inedite: „Istoria Suzanei”; „Cântarea celor trei tineri” (3,24‑90) și „Bel și balaurul”. „Istoria Suzanei” este situată la începutul cărții, iar „Bel și Balaurul” la sfârșit. Cea de‑a doua parte, cea care ne interesează în mod special, a fost alcătuită în jurul anului 165, cel mai probabil în mediul assideilor, cei care „s‑au alăturat preotului Mattathia și fiilor lui în mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o traducere (în franceză, în original - n.t.), în variantă nedefinitivă, pusă la dispoziție cu multă amabilitate de autoarea acesteia, Monique Alexandre. Textul grec este conform cu ediția A. Rahlfs, Septuaginta, Stuttgart, 1935. Am folosit de asemenea ediția Göttingen, Susanna. Daniel. Bel et Draco, îngrijită de J. Ziegler și O. Munnich, 1999. (Traducerea în română urmează textul în franceză - n.t.) . A. Lacocque, Le Livre..., p. 50. . J.W. Swain, „The Theory of Four Monarchies, Opposition History under the Roman Empire”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care ultimul constituie tratatul despre Anticrist. De altfel, acest tratat a circulat autonom multă vreme. Pentru comentariu, cf. J. Braverman, Jerome’s Commentary on Daniel: A Study of Comparative Jewish and Christian Interpretations of the Bible, Washington, 1978. . Suzana și Bel și Balaurul apar în notele foarte scurte, la sfârșitul comentariului. . Cf. J. Lataix, „Le Commentaire de Saint‑Jérôme sur Daniel”, în Revue d’histoire et de littérature religieuses, 2, Paris, 1897; „Opinions de Porphyre”, pp. 164‑173; „Opinions d’Origène
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De altfel, trebuie remarcată în general ținuta materialelor, valoarea ideilor și seriozitatea subiectelor, iar din cercul colaboratorilor și dintre susținătorii reali ai colectivului redacțional, pe lângă Petru Comarnescu, e de evidențiat Ion Jianu (devenit aici Ionel; iscălește și cu pseudonimul Vivian Bel), dar mai ales C. Noica. Mai semnează Marcel Romanescu, Ioan Gh. Diamandy, Tita Bobeș, B. Jordan, Laura Vampa, Al. Sahia, A.D. Broșteanu. V. T., R. P.
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
Vassalo, pref. Zoe Gabrea Tomellini, Milano, 1941; Spicuiri marine în poezia eminesciană, București, 1943; Zvonul anilor, București, 1943; Vraja amintirilor, I-II, București, 1947. Traduceri: Paul Bourget, Cuvântul dat. O spovedanie, București, 1908, André Cornelis, București, [1912]; Guy de Maupassant, Bel Ami, București, [1911]; E.M. Vogüé, Jean d’Agrève, București, [1915]; Din alte zări... Poezii și poeme, București,1916; Émile Zola, Greșeala abatelui Mouret, București,1920; Al. Dumas, Cei trei mușchetari, București, 1922; Georges Rodenbach, În exil, București, 1925; Edmond Rostand
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
ACȚIUNEA MARAMURĂȘANĂ, publicație apărută la Sighet, bilunar, din 10 octombrie 1929 până în 21 ianuarie 1938. Director este Ilie Lazăr, redactor - Vasile Bel, apoi Petre Lenghel-Izanu (de la numărul 1/1933). Jurnalul (care include în subtitlu precizarea „de propagandă național-țărănistă”) are un caracter pronunțat de partid și de luptă electorală, tipărind totuși și destul de numeroase materiale culturale. „Poetul gazetei”, Toma Murgoi Jiboteanu, publică aici
ACŢIUNEA MARAMURASANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285162_a_286491]
-
vieneză din 1762 (conservată la Alba-Iulia) apare în tipografia lui Thomas Trattner și reafirmă valoarea și locul lui Olahus în cultura europeană dintre Renaștere și Lumini. Este aceasta o a doua ediție din secol XVIII-lea, după a lui Mathias Bel, tipărită la Posonii (Pozsony, Bratislava) în anul 1730. Adam Francisc Kollar speculează noile posibilități de care dispun tipografiile, dar și cererea publicului mânat de appetitus translationis, așadar, nu fără motive descoperă în conținutul original al scrierii lui Olahus necesitatea unei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]