7,814 matches
-
a pierdut mult sânge... Propoziția rămase atârnată în aer precum fumul țigărilor noastre. Nu ajunse la capăt, nici nu se opri. Iar sângele de care era mânjit ca și cum fusese stropit cu găleata deveni pentru mine sângele lui Clămence. Și pe bietul tip cu cearcăne la ochi și barba nerasă de trei zile, care mă îmbârliga cu frazele lui, pe tipul acesta aflat la capătul puterilor, care făcuse totul pentru ca ea să se întoarcă de partea vieții, mi-am dorit brusc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fără să știe prea bine ce are de făcut. Judecătorul îi făcu un semn din cap, pe care îl înțelese ca un ordin de a merge să-i caute pe cei doi soldați și pe paznicii lor. Ceea ce și făcu. Bieții băieți intrară în cameră, unde focul primitor le coloră din nou obrajii. Colonelul le spuse jandarmilor să-l caute pe-afară, ceea ce-l făcu să râdă pe Mierck. Cei doi complici îi priviră multă vreme pe bieții puști. Le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ceea ce și făcu. Bieții băieți intrară în cameră, unde focul primitor le coloră din nou obrajii. Colonelul le spuse jandarmilor să-l caute pe-afară, ceea ce-l făcu să râdă pe Mierck. Cei doi complici îi priviră multă vreme pe bieții puști. Le spun puști, pentru că asta și erau, cu aproximație. Unul din ei, Maurice Rifolon, 22 de ani, născut la Melun, locuia la Paris, pe Rue Amandiers, la numărul 15, în arondismentul 20 și era muncitor tipograf. Celălalt, Yann Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi făcut-o, dar îmi era prea teamă că o să dezerteze cu adevărat, că va fi prins și împușcat, dar oricum a murit, cu o săptămână înaintea armistițiului... Vreau doar să vă spun că mie mi-a fost milă de bieții flăcăi, așa că, înainte de a le duce de mâncare celor doi care plesneau de sănătate, mă ocupasem deja de prizonieri. Cel din pivniță, când i-am întins pâinea și slănina, n-a vrut să le ia, stătea chircit și plângea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lângă el, pe un butoi. Pentru celălalt, închis în debaraua de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut iar nici un răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că jandarmul a deschis ușa, și l-am văzut. Bietul flăcău zâmbea, vă jur, cu ochii larg deschiși. Am țipat și am lăsat totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în care cântă, ținându-se drept pe picioarele terminate cu gheare. Primarul inaugură statuia pe 11 noiembrie 1920. Ținu un discurs cu voce tremurată, rostind cuvinte înălțătoare și dând ochii peste cap, apoi citi numele celor patruzeci și trei de bieți flăcăi din orășel care muriseră pentru patrie, lăsându-i după rostirea fiecărui nume destul timp lui Aimă Lachepot, soldatul de gardă, ca să bată în tobă. Mai multe femei plângeau, îmbrăcate în negru, iar câțiva copii încă mici le luau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
numea Blanche Fen’vech și avea zece ani. Fusese găsită în apropierea unui drum desfundat, aruncată într-un șanț, la mai puțin de un kilometru de satul în care locuia, Plouzagen. Plecase, ca în fiecare seară, pentru a căuta patru biete vaci într-un parc. Nu aveam nevoie să citesc până la capăt pentru a ghici numele flăcăului pe care-l căuta Vignot. Din momentul în care deschisesem plicul, totul începuse să se învârtă în jurul și în capul meu. Criminalul se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nu sunt mândru de asta. Dar nici nu mi-e rușine. Nu durerea m-a împins să o fac, ci vidul. Vidul în care am rămas și în care voiam să rămân singur. El nu ar fi fost decât un biet nefericit care să crească lângă mine, pentru care viața nu era decât un vid umplut de o singură întrebare, o imensă gaură fără fund și foarte întunecată pe marginea căreia am mers întotdeauna în cerc, vorbindu-ți, pentru ca toate cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu plată și e notăriță dacă asta înseamnă ceva, pe dracu!, ce să însemne?, nu le spuneam fetelor adevărul, mie nici nu-mi place să spun adevărul, asta-i o prostie. Păi simțeam că eu sunt șefa, iar ele - niște biete statui sărate. Merită statuile adevărul? Doar eu să fiu prima mereu, problemă de voință. Statuile nici nu contează, dar eram mică și nu știam asta. Nu mai spun că, atunci când recitam la serbări, nu deschideam gura până nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
boală, de suflet, de circumstanțe, își amintește de un film celebru, Salvați soldatul Ryan, filmul lui Spillberg, momentul în care tancul vine peste tot și toate, peste tânăr, iar acesta armează încă o dată, trage, și trage, și trage cu un biet pistol în oțelul tancului... datoria înainte de toate, pentru asta ai fost făcut... Deși tancul vine peste tine. Teatrul înainte de toate, pentru asta ai fost născut. Revine la masă, a terminat de spălat nenorocitele alea de farfurii, le-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că dacă tot te-ai săturat de Howard Gillespie, ai putea să-l Încurajezi puțin pe domnul Ryder. Ne vizitează a treia oară În interval de o lună. ROSALIND: De unde știi că m-am săturat de Howard Gillespie? DOAMNA CONNAGE: Bietul băiat este o icoană nefericirii de fiecare dată când ne vizitează. ROSALIND: N-a fost decât o mică poveste romantică dinaintea bătăliei decisive. Toate poveștile astea sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a spus păsul): În orice caz, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de jos a trupului ei, fără picioarele care ieșeau în Babilon în fiecare zi să-i aducă lapte și miere. Contesa nu mai ieșise din Palat de ani întregi, de când văzuse un cățel strivit de roțile unui tramvai. Faptul că bietul animal îi purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și semnul nu putea fi de la ea. Mai mult, imaginea stăpânului câinelui, cu burta dezgolită, păroasă, și... ah! p... pro... problema de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
am trimis portretul? - Am văzut, Mișule, mulțumesc. Tare-mi ține de urât Sorinel, mai vorbesc și eu cu el... Da niște whisky nu mi-ai adus? - Ba ți-am adus, nea Ovidiu, cum să nu! Simțindu-se vinovat de starea bietului om, Mișu îi adusese două sticle de whisky original. - Mulțumesc, Mișule. Acuma, că Sorinel nu mai e, ești ca și băiatul meu. - Să știi, nea Ovidiu, că după ce ajung în America, o să-ți trimit banii să-i pui la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cele mai diferite părți ale corpului, care nu pot fi deosebite pe întuneric, în speranța că printre ele sunt și din acelea care dor foarte tare. Anna mușcă, zgârie și pălmuiește, după obiceiul femeilor, și totul se îndreaptă spre capul bietului reprezentant comercial; în asemenea situații, femeile țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plăcea să‑l aibă lângă ea în pat și pe care și l‑ar dori întotdeauna prin preajmă ca s‑o ajute cu educația unicului lor fiu. E greu în ziua de azi, Hansi (așa‑l chema pe soțul ei). Bietele tale oase chinuite nu știu că mai există și o altă greutate decât cea fizică. Pe tine sigur te‑a durut când ai murit. Săracul de tine. Mă gândesc adesea la plimbările noastre cu bicicleta, când am trecut prin atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Înțelege. — Nu sunt copleșit de angoase, nici nu mă frământă ceva anume. Mă consider un tip rezistent În comparație cu ceilalți de vârsta mea și am ceva În cap. Probabil că tu nu simți decât dispreț pentru mine și mă consideri un biet artist care joacă după cum i se cântă, dar să știi că de atâta lucru Îmi dau și eu seama. — Nici vorbă să te disprețuiesc. De acord. Nu dispreț. Nu e cel mai potrivit cuvânt. Nu vreau să te fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu aveam să-i dau nici un pont interesant despre vreun job. Oare ce gândea tipul ăsta despre mine? Șeful mă vorbise odată de bine, lăudându-mă pe motiv că lucrasem la un cabinet de consultanță, spre deosebire de ceilalți, care fuseseră niște bieți asistenți de regie În diferite firme de producție independente, cu buget limitat. — Droguri? bâigui Yaguchi de parcă ar fi avut halucinații. Se spune deseori că obiceiul de a lua droguri seamănă cu un fel de religie și că de fapt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de exemplu, la pagina 333, că Döring, Ueberweg și C. Bailey îl clasează pe Democrit alături de filosofii hedoniști, fară a preciza care este opinia sa, fără a examina tezele și chiar fără a preciza în ce lucrări pot fi găsite... * * * Bieții sofiști! Multă vreme, ei au fost pur și simplu maltratați. Textele lor apar adesea în antologii care nu permit aprecierea meritelor, și nici a specificității fiecăruia în parte. O introducere accesibilă este făcută de Jacqueline de Romilly în Les Grands
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru un kilowat-oră tragem 24 de ore. În acel moment, Stejeran 1 vru să spună ceva, dar Felix S 23, haț!, îl scoase din priză. Stejeran 1 încremeni cu mâna ridicată, cu ochii dați peste cap și cu antenele pleoștite. — Bietul băiat! spuse Getta 2, mângâindu-i carcasa pământie. Și vorbea atât de frumos! — Un autodidact, zise Felix S 23, trăgând husa peste el. Crede că dacă citește mult nu-l mai poate scoate nimeni din priză. Noapte bună! Îl scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un buton sub care scria APĂSAȚI-MĂ AICI! și apăsă. Degeaba. Stejeran 1 era ca mort. Îl mai pipăi câteva secunde până dădu peste alt buton sub care scria MAI APĂSAȚI-MĂ O DATĂ! Getta 2 mai apăsă o dată. Același rezultat. „Bietul băiat! murmură roboata. I-au furat și piesele.” Se mai învârti câteva clipe în jurul lui și-n cele din urmă găsi o deschidere în spate sub care scria STOP/EJECT. Luă o casetă de înaltă tensiune și-o introduse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Viață tristă, ruptă-n coate, Mai mult rău, decât se poate, Lacrimi, trudă si nevoi, Trece timpul, ca și noi. Suflet biet, lovit de soartă, Cu speranța ca și moartă, Te agăți cu disperare Să culegi raze de soare. Te împiedici, te ridică, Fără zbateri, fără frică, Lasă loc la bucurie, Să te-nalțe în tărie. Ochii sprijină-ți de stele, Să
Efemeride by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83371_a_84696]
-
beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
galben, întins eter de miere... Și m-ai făcut c-un lucru de preț mai știutor: Ca două sunt, nu una, femeie și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine. Anton Pann Stă un biet țigan turcit La un cap de pod, pe vine De toți dracii chinuit. Și la râu, drumeți, jivine Cu glas spart hodorogit Cântec zice, de rușine. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]