10,418 matches
-
ură și nu am acceptat să-i fiu supus. Tăria mea a fost mereu credința că sunt și apărat și ocrotit de Dumnezeu, ce-mi bântuie ființa de când sufletul meu L-a regăsit. Iubirea noastră-i fără de măsură, ea luminează blândul meu apus și îmi transformă-n clocot neputința. De-aceea azi nu-mi pasă de sfârșit, căci nu o să mă mustre conștiința când știu c-am fost iubit și am iubit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Un ultim zbor Am biruit
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
Claudiu Voiculescu), „vatră ortodoxă poziționată geografic aproape de centrul României, vatră a românismului pur și nemuritor”. (Eugen Petrescu). Alte repere, precum drumurile, apele, florile, pădurile, Capela, Zăvoiul, Cetățuia, Muzeul Satului, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, Casa „Anton Pann”, hidrocentralele, clima blândă, oamenii calmi și primitori - toți și toate pot fi cunoscute numai printr-o lectură atentă, filă cu filă, a cărții și vizitând acest miraculos plai mioritic. Gânduri de recunoștință și apreciere se îndreaptă către personalitățile Râmnicului și, în mod deosebit
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
dai! Nu da! Nu da! După ce mă fugări, Ilie se întoarse la ceilalți și toți plecară râzând, dispărând în întuneric. Rezemat în băț, plângeam deznădăjduit. -Ce mă fac eu acum? Am rămas de unul singur! Singur! În astfel de situații, blânda zână a Nevoii îți vine imediat în ajutor. Așa că bagheta ei magică mă atinse în scăfârlie : -Am rămas de unul singur? Adică...UNU. Începui să râd: unu, unu! Mai puțin decât doi. Asta e! Încurajat, am strâns în mână bățul
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Hâââ! Ulița era pustie. Nici câinii nu mai lătrau. Dispăruseră și cetele de colindători. Arareori se mai auzea în depărtare câte un „bună ziua la Ajun!” Era limpede că mă rătăcisem și nimeni nu apărea să mă ajute. De data asta, blânda zână a Nevoii mi-a întors spatele. I se făcuse lehamite de mine. Dar bietul meu înger păzitor, căruia îi dădusem mult de lucru în noaptea asta, reuși să se descurce. Pe ulița unde eram și plângeam, el îi îndrumă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Și la ea se așezaseră toate femeile de atunci și toți oamenii care-mi dăduseră bolindeți. Erau la masă și mama... și tata... și nenea Ion... Eu cu Lisandra alergam pe la fiecare și le dădeam bolindeți din trăistuță. Toți zâmbeau blând și dădeau din cap când primeau bolindeții, dar nu-i mâncau. Îi puneau încet pe masă, în fața lor, împreunau mâinile și se rugau, privindu-i cu ochii-n lacrimi...Doamne !... Atunci am observat și eu că, de fapt, bolindeții noștri
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bolindeții noștri, făcuți din cocă nedospită, unși cu gălbenuși de ou, luceau ca soarele... Și...ce n-am știut eu până atunci !... Ei simbolizau copilașul născut în iesle, înfășat în scutece de aur. Fața lui strălucea, luminând cu razele sale blânde chipurile înlăcrimate ale oamenilor de la masă, care se rugau la el. Abia atunci, în acel vis, am aflat și eu de ce dăruiau femeile cu atâta bucurie bolindeții la colindători, în seara de Ajun. De aceea era așa de frumos în
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului mă pregătesc pentru plecare pe cerul toamnei azuriu mi-e ghid un stol de zburătoare și-o adiere vizitiu trăsura norilor gonește pe larga zorilor cărare soarele blând își risipește firave raze prin răcoare privesc tabloul de sub mine un vast pastel de toamnă plină al dimineților senine redefinite de lumină pădurile își cern povara de frunze cu destin grăbit să deie semn ”trecută-i vara!” și-adorm pe
DRUMEŢIE ÎN ÎNALT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383228_a_384557]
-
lumii peste ani, Nu sunt înțeleptul lumii Dar încerc să fiu mai bun Nu e chiar cum spun unii Că poetul e nebun! Stă soarele în expectativă N-ar vrea să plece de la noi Singura lui perspectivă E să lase blânde ploi. Luceferii sunt blânzi Că-s toți departe Ochii ne rămân flămânzi De iubirile deșarte. Referință Bibliografică: CE AI FĂCUT? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai
CE AI FĂCUT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383232_a_384561]
-
sunt înțeleptul lumii Dar încerc să fiu mai bun Nu e chiar cum spun unii Că poetul e nebun! Stă soarele în expectativă N-ar vrea să plece de la noi Singura lui perspectivă E să lase blânde ploi. Luceferii sunt blânzi Că-s toți departe Ochii ne rămân flămânzi De iubirile deșarte. Referință Bibliografică: CE AI FĂCUT? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
CE AI FĂCUT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383232_a_384561]
-
manechine de paie, ici și colo,îmbrăcate ca pentru o nuntă modestă,... XII. VREMEA ÎMPĂCĂRII, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. Hai să ne-mpăcăm cît mai e vreme, Cît mai viețuim ca oameni blînzi, Că și-așa avem multe probleme, Și de bine sîntem toți flămînzi. Vom fi prea bătrîni și slabi odată, Ori poate nu vom mai fi deloc, Pentru-a repara viața stricată De-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
acum!... Ca de-un frate,-o dragoste mă strînge, Și spre casa ta pornesc la drum. Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște, ... Citește mai mult Hai să ne-mpăcăm cît mai e vreme,Cît mai viețuim ca oameni blînzi,Că și-așa avem multe probleme,Și de bine sîntem toți flămînzi.Vom fi prea bătrîni și slabi odată, Ori poate nu vom mai fi deloc,Pentru-a repara viața stricatăDe-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanțeiNumai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e verde crud de iarbă, Mi-e alb de ghiocel, Mi-e tril de păsărele, Mi-e fraged mugurel. Mi-e freamăt de pădure, Mi-e susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e îmbujorat apus, Mi-e galben de comori, Mi-e suflet
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
2222 din 30 ianuarie 2017. 5. La răscruce de ani Un timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cameră și am ... Citește mai mult 5. La răscruce de aniUn timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
XIX. NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015. Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare. Alergă într-un suflet la casa învățătorului său din clasele primare. -Bună ziua la Ajun! -Tu ești, măi Tudorele? Bată-te, să te bată norocul! Te știam plecat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... Citește mai mult Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua la Ajun, mâine la Crăciun!... Ieșeau gospodinele și-i dădeau bolindeți, alintându-l cu vorbe blânde și glumețe. Și traista...se umplea. Dar el nu mai avea răbdare. Alergă într-un suflet la casa învățătorului său din clasele primare.-Bună ziua la Ajun!-Tu ești, măi Tudorele? Bată-te, să te bată norocul! Te știam plecat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pe ea o geacă, o căciuliță și când vru să-i pună și fularul, atunci fetița începu să facă mofturi: - Nuuu, nu mamaie, nu vreau fularul! - Dacă nu vrei fularul, atunci nu mai mergem afară, îi răspunse bunica, privind-o blând, dar hotărâtă. Și să știi că vorbesc serios, draga mea. - Mmmm! Începu Mioara iar să facă și să dea din piciorușe. - Niciun mmm, ai înțeles? Iar dacă nu vrei să-nțelegi, rămânem în casă! - Mmm! Mmm! Of, mamaie! Of, bineee
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
jurat mai înainte, Pe părul tău? Mi te-ai jurat, / Dar iezii tot mi i-ai mâncat!” „Mă ustură inima-n mine! Fă dară un pustiu de bine Și scapă-mă! Nu-ți fă osândă / Cu mine, ci te-arată blândă!” „Ba nu, că meriți astă soarte! / Așa că moarte pentru moarte Și-arsură iar pentru arsură! / Că bine mai dădeai din gură Când din Scriptură îmi vorbeai / Și când te dezvinovățeai!” Capra și iedul au luat / Claia de fân ce s-
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
am vizitat metropole, mari muzee, catedrale... Am asistat la spectacole de neuitat. Aici, mă judecă un actor naiv. În spatele inocenței, dospesc mârșăviile viitoare! Și Iuda, și Brutus, și Hamlet - ah, prefăcutul ăsta! - au avut, cândva, vârsta candorii: au fost copii blânzi, niște mucoși care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede, Actorul e din aceeași stirpe și nu urmărește decât surparea autorității de drept. Răul binefăcătorului său. Regele-mi dorește același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Profetul, prevăzuse mai toate necazurile ce s-au abătut apoi, vreme de un secol, asupra Stațiunii; fiul său, tatăl Castelanului invizibil, a fost, la rândul lui, un vrăjitor. Aduna ploile, oprea vântul sau îl stârnea, aducea veri răcoroase și ierni blânde; vindeca bolile minții sau le trimitea asupra vrăjmașilor. Îl căutau emisari secreți; erau dintr-un ținut îndepărtat numit Ventali - sau Ventalia - unde stăpânul de atunci al Domeniului petrecuse cincisprezece ani. Acolo învățase șapte limbi moarte, dintre care una era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
explozia. Big-Bang-ul din care se va naște un nou Univers; nu va fi așa, femeia te vizitează doar în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine. O acoperi. Sforăie ușor. Ceva de pisică blândă care pândește și-n somn. Mâna ei îți caută, bâjbâind, sexul. Te retragi ușor, te întinzi pe podea: ai o silă. Te gândești la Romancier: în mintea ta, el scrie. Se pregătește, în felul lui, să distrugă Stațiunea. Și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ucizi, pe cine să mai salvezi. Te-ai acordat c-un GLAS malefic, alții au nimerit mai bine: aud povești de dragoste ce sfârșesc frumos. Pregătești Stațiunii un rău mai mare decât cel hărăzit; contrazici VOCEA, ți se pare prea blândă... Medicul-șef ți-a recomandat să lași deoparte scrisul; câteva luni. O tentativă perfidă de a salva Stațiunea, știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are nici o șansă! Să vină Guvernatorul Țărilor Străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cinste pentru noi toți să pătrundem În intimitatea domniei tale, Începând cu cel ce se află imediat la dreapta. Spițerul arătă spre un bărbat Înalt și bine legat, care depășea cu mai bine de o palmă capetele tuturor celorlalți. Ochii blânzi ai câinelui Îi luceau pe chip, pe sub pleoapele greoaie. — Augustino di Menico, filosof natural, cunoscător al celor mai ascunse taine ale Creației. Abia s-a Întors după o ședere de câțiva ani În Îndepărtata și necredincioasa cetate Tripoli, unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trepte, tipice pentru pustiurile de la Răsărit: un nou Babilon, cârmuit de femeia aceea, care domina peste oraș asemenea unei regine. Între cei doi Îndrăgostiți era apă, niște valuri curbate și crestate, pe deasupra cărora pluteau păsări ciudate și În care Înotau blânzii delfini și cumplitul Leviatan. Peste această barieră, brațul femeii atingea ușor mâna bărbatului, Întinsă ca să Îl apuce, iar Împreună alcătuiau un semicerc. Existau și niște semne gradate și niște cifre arabe, care aminteau de un orologiu solar. În partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]