2,558 matches
-
montat puternicul tun antitanc 7,5 cm KwK 40 și acesta a fost folosit ulterior pentru luptele dintre tancuri, fiind principalul tanc de luptă al armatei germane. a devenit rapid un model depășit, fiind înlocuit de Panzer IV în unitățile blindate, iar spre finalul producției au apărut modele dotate cu tunul scurt de 7,5 cm KwK 37 L/24, menite a sprijini infanteria. Producția tancului Panzer III a fost oprită în 1943. Cu toate acestea, șasiul excelent al acestui tanc
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
războiului. Pe 11 ianuarie 1934, după specificațiile cerute de Heinz Guderian, armata germană a cerut prototipuri pentru un tanc mediu de luptă. Acesta trebuia să aibă cel mult 24 de tone și o viteză maximă de 35 km/h. Vehiculul blindat de luptă trebuia să fie principalul tanc al diviziilor Panzer, capabil să atace și să distrugă tancurile inamice. Daimler-Benz, Krupp, MAN și Rheinmetall au venit cu prototipuri. Testarea acestora a avut loc între anii 1936 și 1937, câștigătorul fiind Daimler-Benz
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
cm KwK 38 L/42 a fost folosit. Acesta era totuși insuficient, astfel că de la modelul Ausf. J¹ până la Ausf. M tunul de 5 cm KwK 39 L/60 a fost ales pentru că adversarii foloseau tancuri mai bine înarmate și blindate. În 1942, Panzer IV a fost ales drept principalul tanc de luptă al armatei germane fiindcă putea fi modernizat mai ușor. Panzer III a rămas în producție ca tanc de sprijin. Varianta Ausf. N era înarmată cu un tun scurt
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
le îmbunătățească cu tunuri lungi de 7,5 cm. Toate variantele până la Ausf. F inclusiv aveau 2 mitraliere MG-34 de calibrul 7,92 mm montate coaxial lângă tun, precum și o mitralieră de același tip montată în dreapta mecanicului conductor, în carcasa blindată, manevrată de radistul tancului. De la modelul Ausf. G până la modelul final, s-a folosit o singură mitralieră Maschinengewehr 34 montată coaxial și o mitralieră MG-34 montată în carcasa blindată. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf. C, tancul era echipat
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
o mitralieră de același tip montată în dreapta mecanicului conductor, în carcasa blindată, manevrată de radistul tancului. De la modelul Ausf. G până la modelul final, s-a folosit o singură mitralieră Maschinengewehr 34 montată coaxial și o mitralieră MG-34 montată în carcasa blindată. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf. C, tancul era echipat cu un motor Maybach cu 12 cilindri HL 108 TR (183,87 kW) ce furniza o viteză maximă de 32 km/h și o autonomie de 150 km. Toate
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
pe Frontul de Răsărit, pe Frontul de Vest, în Africa de Nord și Italia. Cateva încă mai erau folosite în 1944 în Normandia și la Arnhem. În campania din Polonia și din Franța, Panzer III a reprezentat o mică parte a diviziilor blindate Panzer. Câteva sute de modele de la Ausf. A până la Ausf. F erau atunci în dotarea armatei germane, majoritatea echipate cu tunul de calibru 3,7 cm. Aceste tancuri erau cele mai bune tancuri medii ale Germaniei naziste. La începutul Operațiunii
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
tancuri medii aveau o turelă proiectată asemănător, majoritatea tancurilor contemporane cu Panzer III aveau o turelă care nu putea acomoda 3 persoane. Avantajul unui comandant în tanc s-a dovedit a fi esențial în tactica germană de folosire a diviziilor blindate Panzer. Astfel, Panzer III era în realitate pe câmpul de luptă mult superior unor tancuri mai bine dotate, care aveau însă 2 tanchiști în turelă, sau chiar unul singur, cum era cazul modelului francez Somua S-35. Șasiul folosit la
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
câmp de tragere orizontal limitat la 25°. Deși a fost proiectat inițial că tun de asalt, menit a sprijini infanteria, StuG III a fost îmbunătățit pe durata producției și a fost folosit pe scară largă că vânător de tancuri. Vehiculul blindat era mai ieftin decât tancul mediu Panzer III și avea o siluetă mai joasă decât acesta. a apărut ca urmare a experienței armatei germane din timpul Primului Război Mondial, când s-a descoperit faptul că, în timpul ofensivelor de pe Frontul de Vest, infanteria
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
a trimis în 1935 o propunere generalului Ludwig Beck prin care cerea crearea unor formațiuni speciale de tunuri de asalt care să sprijine infanteria prin foc direct. Pe 15 iunie 1936, Daimler-Benz AG a primit ordin să proiecteze un vehicul blindat capabil să transporte un tun de 75 de mm și să sprijine asalturile infanteriei. Tunul montat urma să poată fi mișcat transversal la un unghi de minim 25°. Suprastructura trebuia să fie închisă, iar înălțimea vehiculului să nu fie prea
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
denumite Ausf. 0 (Producția 0), au fost produse în 1937. Ele aveau la baza sașiul modelului de tanc Panzer III Ausf.B (Producția B), fiind echipate cu un tun scurt de 75 mm StuK (Stürmkanone) 37 L/24. Cele 5 blindate au fost denumite oficial "Sturmgeschütz Ausführung A" (Tun de asalt Seria A). Deși StuG III era considerat a fi o armă de artilerie mobilă, nu era încă foarte clar ce ramură a Ministerului de Război (Wehrmachtului) va primi noul echipament
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
a fi vânătoare de tancuri. Tanchiștii unităților StuG aveau uniforme speciale gri cu însemnele roșii ale artileriștilor. Echipajul unui autotun StuG III era format din șofer (conductor), comandant, servant/operator radio și tunar. Fiindcă erau menite să sprijine infanteria, vehiculele blindate au fost dotate cu tunul scurt de 75 mm StuK 37 L/24, potrivit pentru distrugerea fortificațiilor. În primăvara anului 1942, datorită apariției țancurilor Ț-34 și KV-1, StuG III au fost echipate cu tunul de înaltă velocitate calibru 75
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
un tanc bazat pe același sașiu. Până la sfârșitul războiului au fost construite 10,619 de tunuri de asalt StuG III și StuH 42. Majoritatea au fost construite de către Alkett ("Altmaerkische Kettenfabrik GmbH") și câteva de către MIAG ("Muehlenbau-und-Industrie AG"). Per total, blindatele "Sturmgeschütz" s-au dovedit a fi de succes, fiind folosite pe toate fronturile atât că tunuri de asalt, cât și ca vânătoare de tancuri. Deși nu au fost atât de celebre precum tancurile germane, tunurile de asalt germane au distrus
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
tanc greu a începtut încă din 1937, designul inițial fiind acordat firmei Henschel. Un alt contract a urmat în 1939 și a fost acordat firmei Porsche. Ambele serii de prototipuri utilizau acceași turelă proiectată de Krupp, principalele diferențe fiind carcasa blindată, transmisia, suspensia și motorul. Versiunea Henschel folosea o carcasă blindată convențională, cu blindaj înclinat asemanător celui folosit în cazul tancului Panther. Avea un motor montat în spate și cutia de transmisie montată în față.Folosea 9 galeți suprapuși, din oțel
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
acordat firmei Henschel. Un alt contract a urmat în 1939 și a fost acordat firmei Porsche. Ambele serii de prototipuri utilizau acceași turelă proiectată de Krupp, principalele diferențe fiind carcasa blindată, transmisia, suspensia și motorul. Versiunea Henschel folosea o carcasă blindată convențională, cu blindaj înclinat asemanător celui folosit în cazul tancului Panther. Avea un motor montat în spate și cutia de transmisie montată în față.Folosea 9 galeți suprapuși, din oțel cu bandaj de cauciuc, cu suspensie internă așezată în laterale
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
bandaj de cauciuc, cu suspensie internă așezată în laterale și plasată pe bare de torsiune transversale, într-o manieră similară tancului Tiger I. Pentru a ușura întreținerea, galeții erau suprapuși și nu intercalați precum în cazul modelului Tiger I. Carcasele blindate proiectate de Porsche includeau o turelă montată în spate, motorul fiind amplasat în centrul carcasei. Suspensia era identică celei folosite la vânătorul de tancuri Elefant. Acesta avea șase galeți montați în boghiuri duble împreună cu o bară de torsiune longitudinală scurtă
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
grade a fost de 202 mm la 100 m și 123 mm de 2000 m pentru proiectilul Panzergranate 39/43 .238 mm la 100m și de 153 mm la 2000 m cu proiectilul PzGr. 40/44. Pentru atacarea țintelor ușor blindate sau a infanteriei,echipajele aveau la dispoziție proiectilul exploziv Sprenggranate ori muniția cumulativă Hohlgeschoss 39 care are o penetrare de 90 mm la orice distanță. Mișcarea de rotație a turelei era asigurată de motorul hidraulic Boehringer-Sturm L4S care era acționat
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
anului. Orice probleme care țineau de fiabilitate era cauzate de lipsa de piese de schimb și lubrifianți. Per total,tancul Tiger II a fost un tanc formidabil în ciuda problemelor sale.Tunul său de 8.8 cm putea distruge orice vehicul blindat folosit în război dincolo de bătaia lor efectivă. De asemenea, în pofida problemelor sale de fiabilitate,Tiger II era remarcabil de agil pentru un vehicul atât de greu.Înregistrări contemporane și rezultate în urma testărilor indică că mobilitatea sa era la fel de bun sau
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
cm PaK 39 L/48. Armamentul secundar consta într-o mitralieră MG 34 (sau MG 42 ulterior) montată pe suprastructură și acționată de încărcător din interior. Acesta observa țintele printr-un periscop, însă totuși trebuia să iasă în exteriorul vehiculului blindat pentru a reîncărca arma. În comparație cu Panzer 38(t), noul vehicul beneficia de șenile mai late, blindaj mai gros, armament superior și un motor mai puternic. Blindajul frontal era înclinat la 60° și avea o grosime de 60 mm. Vehiculul era
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
vadă nimic în partea dreaptă. Tunul de 7,5 cm avea cel mai mic unghi de foc în plan orizontal dintre toți vânătorii de tancuri construiți de Germania nazistă. Din acest motiv, vehicului trebuia rotit cu totul pentru a ținti blindatele mai rapide. Deși Hetzer trebuia să atingă o viteză maximă de 60 km/h pentru a compensa blindajul mai subțire, modelul de producție nu atingea decât aproximativ 40 km/h. Numele Hetzer a fost folosit pentru un proiect relativ asemănător
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
erau disponibile, proiectilele avansate din tungsten erau utilizate împotriva tancurilor grele sovietice. Tunul era capabil să perforeze un blindaj gros de 86 de mm de la distanța de 1 km și 65 de mm de la distanța de 2 km. Astfel, majoritatea blindatelor Aliaților erau vulnerabile la atacul vânătorului de tancuri. Acuratețea tunului era de 99% pentru țintele aflate la distanța de 1000 de metri. Hetzer erau organizate în "Panzerjägerabteilungen" (batalioane antitanc) în cadrul diviziilor de infanterie. Principala problemă a acestui vânător de tancuri
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
finală, denumită TR-77-580 ("Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere"), a fost fabricată între 1979 și 1985. Tancul TR-77 a fost un model tranzitoriu prin care industria de armament autohtonă a căpătat experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele. Concomitent cu proiectarea tancului TR-77, au fost aprobate cercetările pentru dezvoltarea unui sistem energetic de mare putere, capabil să genereze peste 800 de cai putere. Proiectarea motorului s-a realizat între anii 1974 și 1982 de către Institutul Național de
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
nu avea un oarecare sens, dar expuse ingenios de autor ca având "suport științific". În subiect se preciza că Lenin într-adevăr era ciupercă și undă radio. Ca dovadă au fost aduse așa argumente cum ar fi asemănarea secțiunii mașinii blindate de pe care vorbea Lenin cu sporii subterani ai amanitelor, Lenin citit invers "ninel" este o mâncare de ciuperci din culinăria franceză, și așa mai departe. <...> Văduva lui Kuriohin mărturisește într-un interviu dat ziarului Komsomolskaia Pravda: Într-un interviu dat
Lenin - ciupercă () [Corola-website/Science/319155_a_320484]
-
-ul în timpul scufundării sale, sau poate fi un dispozitiv tip sanie care doar transporta cablul de stabilire." "Scopul TMS-ului este de a prelungi sau scurtă cablul ombilical, spre a amortiza forță de tragere a curenților din apă." Prin cablul blindat sunt trecuți conductori electrici și fibre optice care transportă energie elctrică, video și semnale de date între operator și TMS." "Odată ajunsă la ROV, energia electrică este distrubuită între componentele ROV-ului. Cu toate acestea, în aplicații de mare putere
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
Un cuirasat este o navă de război foarte mare, blindată, cu o baterie de tunuri principale cu calibru mare. ele sunt mai mari, mai bine armate și mult mai blindate decât crucișătoarele și distrugătoarele. Ca cele mai mari nave armate dintr-o flotă, au fost utilizate frecvent în luptă pentru
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]
-
Un cuirasat este o navă de război foarte mare, blindată, cu o baterie de tunuri principale cu calibru mare. ele sunt mai mari, mai bine armate și mult mai blindate decât crucișătoarele și distrugătoarele. Ca cele mai mari nave armate dintr-o flotă, au fost utilizate frecvent în luptă pentru supremația maritimă și au reprezentat apogeul puterii unor națiuni navale din secolul al XIX-lea până în al Doilea Război Mondial
Cuirasat () [Corola-website/Science/319308_a_320637]