4,428 matches
-
o lucrare de artă conceptuală găunoasă și destul de respingătoare efectul ei depinde mult prea tare de planuri-detaliu cum ar fi acela cu piciorul unuia dintre copii călcînd pe capul șoferului. Lecția de box povestea unui tată care-și dă la box băiețelul cel sensibil, ca să facă din el un bărbat adevărat mi s-a părut la fel de respingător, pentru că ideile despre educație ale tatălui au parte, în mod vizibil, de binecuvîntarea autorilor (regizorul Mavrodineanu și, din nou, scenaristul Mitulescu). Ce-i drept
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
valorile macho. Dar tot nu văd unde-i ironia : nu văd cum sînt chestionate aceste valori, văd doar cum sînt confirmate. Tactul de care dau dovadă boxerii, abținîndu-se să-l umilească pe tată, confirmă convingerea acestuia că o sală de box e o școală numai bună pentru băiețelul lui. Dar dacă datul cu pumnul e pur și simplu străin de firea băiețelului ? Nu văd nici un indiciu cum că realizatorii și-ar fi pus întrebarea asta. Nici predispoziția tatălui de a se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fi un film sută la sută serios și necomercial (pentru că subiectul său nu le spune nimic adolescenților), însă regizorul, Ron Howard, are showbizul în sînge. Preliminariile interviului sînt tratate într-o manieră cît mai apropiată de a unui film despre box. Cu mare viteză și dexteritate, se stabilește cine sînt adversarii și ce vor ei. Nixon (Frank Langella) s-a făcut extrem de antipatic prelungind războiul din Vietnam și s-a dezonorat definitiv prin afacerea Watergate. Pentru el, interviul televizat propus de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în scenă pentru a crea un efect sonor care acompaniază o deformare semnificativă : B care ia locul consoanei V în cuvântul Popor și același B care înlocuiește consoana V în pronunția eronată a dictonului latin, Vox Populi, Vox Dei, ca „Box Populi, Box Dei”. Cuvântul „popor” este pre- zent în ambele ocurențe, deformarea îl afectează direct într-un caz și indirect în celălalt. În proza intitulată Boborul, apărută pe 21 noiembrie în Epoca literară, Caragiale transcrie pronunția defectuoasă a unuia dintre
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru a crea un efect sonor care acompaniază o deformare semnificativă : B care ia locul consoanei V în cuvântul Popor și același B care înlocuiește consoana V în pronunția eronată a dictonului latin, Vox Populi, Vox Dei, ca „Box Populi, Box Dei”. Cuvântul „popor” este pre- zent în ambele ocurențe, deformarea îl afectează direct într-un caz și indirect în celălalt. În proza intitulată Boborul, apărută pe 21 noiembrie în Epoca literară, Caragiale transcrie pronunția defectuoasă a unuia dintre personaje, întâmplător
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
impresiona o audiență ignorantă, însă exploziva B face contrast cu lașitatea amorezului încolțit. Revenit pe scenă după ce situația îi devine favorabilă, Rică își pune întreg aplombul în B- ul răsunător care invită la asocierea cu sportul repu- tat pentru violență, Boxul. Dacă termenul sportiv scoate ostentativ în evidență caracterul violent al retoricii atașate discursului politic - vocea poporului a devenit boxul lui - pe care o presupune deformarea apoftegmei latine, în cazul Boborului, pronunțarea defectuoasă aduce în discuție o formă de violență mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
devine favorabilă, Rică își pune întreg aplombul în B- ul răsunător care invită la asocierea cu sportul repu- tat pentru violență, Boxul. Dacă termenul sportiv scoate ostentativ în evidență caracterul violent al retoricii atașate discursului politic - vocea poporului a devenit boxul lui - pe care o presupune deformarea apoftegmei latine, în cazul Boborului, pronunțarea defectuoasă aduce în discuție o formă de violență mai puțin transparentă. „Box populi” este cea care a ridicat cotația simbolică a polițistului Stan la bursa politică, conferind o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sportiv scoate ostentativ în evidență caracterul violent al retoricii atașate discursului politic - vocea poporului a devenit boxul lui - pe care o presupune deformarea apoftegmei latine, în cazul Boborului, pronunțarea defectuoasă aduce în discuție o formă de violență mai puțin transparentă. „Box populi” este cea care a ridicat cotația simbolică a polițistului Stan la bursa politică, conferind o aură revoluționară actelor sale mundane. Prin urmare, Boborul constituie subiectul „momentului” lui Caragiale. La prima vedere, Poporul este totuna cu Boborul lui Stan, la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de aici și mirarea și temenelele respectivului! A doua zi ne-am trezit cam osteniți deoarece noaptea, curioși de programele locale de televiziune, am stat câteva ore ca să vedem concertul lui Elvis Priestley din Hawaii, continuat cu un meci de box pentru titlul mondial la categoria grea, avându-l ca protagonist pe Cassius Clay. Așa că atunci când a sunat șoferul la interfon, abia ne trezisem. Ne-am îmbrăcat repede, am mâncat ceva la fel de repede, am rostit un "Doamne ajută" și am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
câteva albume cu reproduceri ale lucrărilor foștilor săi profesori de la Institutul de Arte Plastice din București. A acceptat să ne vedem la Decanat, i-am dat albumele și o sticlă de țuică și am început să ne "tatonăm" ca la box. Era un bărbat înalt, cu trăsături regulate, inteligent, educat. Curt suferise mult în România, ca evreu și fiu de "capitaliști" (familia deținea cunoscutul lanț de mori Herdan), fusese închis, apoi, la "eliberare", a fost din nou închis și expediat prizonier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
orașului, funcționari, comercianți, cadre medicale însoțind "bolnavi" în cărucioare sau pe tărgi. Fuseseră atrași în această nebunie generală până și polițiștii și pompierii și chiar și deținuții din pușcărie, care fuseseră și ei angrenați în jocuri de volei, baschet, minifotbal, box și haltere. În piața centrală a orașului se formase o "horă" cu mii de persoane, ce se învârteau în sunetul mai multor orchestre ce cântau fiecare altă melodie, iar cel care ținea, cum se spune, "hangul" nu era nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și Întotdeauna cu acei ochi stranii, paranoici, pe care-i au câinii dachshund În instantanee. O pereche de veterani obezi, Box I și Loulou, mai zăceau Încă la soare pe verandă, când eu eram copil. Cândva, prin 1904, tata mi-a cumpărat de la o expoziție din München un cățel care a devenit irascibilul dar superbul Trainy (cum l-am botezat eu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urechi. Prin 1915, a paralizat de picioare și până când i s-a administrat cloroform, se târa disperat pe suprafața lungă și lucioasă a pardoselii acoperite cu parchet, ca un cul de jatte. Apoi cineva ne-a dăruit un alt cățel, Box II, ai cărui bunici fuseseră Quina și Brom, câinii doctorului Anton Cehov. Acest ultim dachshund ne-a Însoțit În exil și, În 1930, Într-o suburbie a Pragăi (unde mama mea văduvă și-a petrecut ultimii ani de viață, trăind
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În casa cu mai multe apartamente a unui capitol, În camera cu chirie a unui paragraf, am plasat oglinda aceea Înclinată și lampa și lacrimile policandrului. Puține lucruri au rămas, multe s-au irosit. Oare l-am dat și pe Box I (fiul și soțul lui Loulou, cățelușa menajerei), acel bătrân dachshund maro care doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă Îmi aparține. Botul lui sur, cu un neg În colțul Încrețit al gurii, stă cuibărit În curbura alcătuită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că am dat drumul de pe palierul de sus unei bile, care a căzut drept pe atrăgătorul lui cap, În timp ce tocmai trecea pe dedesubt), adopta remarcabila măsură pedagogică de a sugera ca el și cu mine să ne punem mănușile de box ca să ne antrenăm puțin. Cu această ocazie Îmi dădea un pumn În față cu o precizie dureroasă. Deși preferam această pedeapsă, acelor pensums inventate de Mademoiselle care-mi Înțepeneau mâna, de pildă să copiez de două sute de ori proverbul Qui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acelui amărât, promis părinților mei de optimistul lui protector. Chiar În cursul primei noastre discuții, m-a informat nonșalant că Dickens a scris Coliba unchiului Tom, ceea ce m-a făcut să pun cu el un rămășag de pe urma căruia am câștigat boxul lui. După aceea evita să se refere În prezența mea la vreun personaj sau subiect literar. Era foarte sărac și uniforma lui decolorată de universitate degaja un miros ciudat, de praf și de eter, nu tocmai neplăcut. Avea maniere alese
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam buzna, pe jumătate Îmbrăcat cu haina de blană, din salonul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam buzna, pe jumătate Îmbrăcat cu haina de blană, din salonul verde (unde mai rămânea mult timp după Crăciun miros de brad, ceară fierbinte și mandarine), În bibliotecă, de unde se auzea un potpuriu de bătăi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scotea masca de scrimă bombată de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile și pielea mănușilor de box. De-a lungul pereților căptușiți cu cărți se Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile și pielea mănușilor de box. De-a lungul pereților căptușiți cu cărți se Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul spațioasei Încăperi. Scopul acestui aparat, mai ales din cauza răpăitului ca de mitralieră al sacului, a fost pus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
noi nu putea accepta ideea unor Întâlniri cu martori acasă la ea sau la mine. Drept urmare, am fost siliți să hoinărim mult prin oraș (ea, În blănița ei gri, eu cu ghetre albe și guler de caracul și cu un box În buzunarul căptușit cu catifea) și această permanentă căutare a unui refugiu oarecare dădea naștere unui ciudat sentiment de deznădejde care, la rândul lui, prefigura alte hoinăreli mult mai singuratice, mult mai târziu. Chiuleam de la școală: am uitat cum proceda
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
I.I. : Aivazovski, I.K. : Auzul colorat: Bad Kissingen: Bakst, L. (Rozenberg): *Bain, R. Nesbit: Barovo: Băi: *Benois Alexandr: Beaulieu: Berlin: , passim. Biarritz: Bibliographie... vezi Zimmer. Biciclism: Bijuterii, pietre prețioase: , passim vezi și Vitralii. Blok, Aleksandr, Aleksandrovici: Bloodmark, Vivian (anagramă): Bouvier, Mlle: Box vezi Dachsunds. Bunin, Ivan Alekseevici: Burness, Mr.: Butterflies vezi Lepidoptera. Cambridge: Caprifoi (honeysuckle): Casimir (valet): Caterpillars, vezi Greco Catolic și Romano Catolic. Cehov, Anton Pavlovici: Ciukovski, Kornei vezi Korneiciuk. Ciuperci (culesul de): „Clayton“, Miss: „Colette“: Crimeia: , passim. * Cu doici și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu l-ai putea extrage, cu scârbă, decât lipicios și înmănușat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de nisip azvârlit în mare! Și pentru că toată viața am fost, ca om și scriitor, un propagandist al milei, considerând egoismul o rușine. Sunt de stânga pentru că-mi plac filmele neorealiste italiene și filmele rusești, pentru că la un meci de box mă transpun și în situația celui căzut la podea, iar la un meci de fotbal simpatizez cu outsider-ul. Sunt de stânga pentru că nu am fost niciodată (ca unii colegi, astăzi de dreapta) gauchiste. În fine, sunt de stânga pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
câteva albume cu reproduceri ale lucrărilor foștilor săi profesori de la Institutul de Arte Plastice din București. A acceptat să ne vedem la Decanat, i-am dat albumele și o sticlă de țuică și am început să ne "tatonăm" ca la box. Era un bărbat înalt, cu trăsături regulate, inteligent, educat. Curt suferise mult în România, ca evreu și fiu de "capitaliști" (familia deținea cunoscutul lanț de mori Herdan), fusese închis, apoi, la "eliberare", a fost din nou închis și expediat prizonier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]