4,934 matches
-
și s-a întors spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: „Sunt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformându-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii. Am bănuit totdeauna că nu există o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic văzând cât de repede te-ai obișnuit în sala cu oglinzi. Îmi pare rău că trebuie să te sacrific; e soarta tuturor cobailor”. S-a întors și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mor de multe ori 41. În punctul În care Abisul 42. Noi suntem cu toții de acord 43. Persoane pe care le Întâlnești pe stradă 44. Invocă forțele 45. De aici se iscă o extraordinară Întrebare 46. Te vei alătura de broască de mai multe ori 47. Simțul treaz și memoria străpunsă 48. O bună aproximare 49. O cavalerie templieră și inițiatică 50. Eu sunt cea dintâi și cea de pe urmă 51. Când așadar un geniu cabalist 52. Un eșichier uriaș ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Au inclus În catalog o declarație Înflăcărată a unui artist care a petrecut cincisprezece ani Într-o Închisoare. Viziunea noastră despre lume stă Într-un echilibru precar pe o căpățînă de varză, așa cum stă lumea indienilor americani pe carapacea unei broaște țestoase. Încercați să vă imaginați: un om care Încearcă să stea pe o căpățînă rostogolitoare de varză, ca un clovn de circ pe o minge, În timp ce Încearcă să prindă o torță arzînd la ceva mai mult de o lungime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spune În sinea lui, uimitor. Diavolul chicotește. O, Wakefield, ce suflet naiv ești! Dar ce zici de industria de securitate a locuințelor, o piață de miliarde de dolari? Eu Îmi trag zece la sută din profituri! Și ce zici de broaște și zăvoare și reflectoarele exterioare și camerele video de supraveghere și seifurile rezistente la foc și de comunitățile ascunse În spatele unor garduri și porți și de adăposturile antiaeriene? Ce zici de gigantesca industrie a armelor care Înarmează populația de la Întemeierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
controale. Un alt gardian mă pipăie de jos în sus. Parcă vreo foame chiar și-a rupt gâtul la maică-mea pe gresie. Merg aliniat până la intrarea secției. Sunt anunțat cu un urlet de sonerie. O cheie uriașă intră în broască. Intru. Sunt predat comandanților. Stau de vorbă despre scopul și durata vizitei. Aștept. Alt gardian merge după unul dintre meseviști. Se deschide iar o ușă, apoi ultima. Nu știu cu cine voi sta de vorbă. Nu aleg după ferocitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea, creația plastică a numeroși pictori și sculptori ai vremii, de la Gustave Moreau (maestrul lui Pallady!) la Alexandr Archipenko. Procedeele metapoetice apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradițională a acestui poem (compus altminteri din versuri albe, fracturate) indică o răsturnare radicală a valorilor înalte, imagine a negativității absolute: „Să ne coborîm în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de broască”. Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul rus Boris Mezențov. O altă notă conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu - e răsturnată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a gîndi. Varianta „corectă” la „Broasca și Boul“ este „autentificată” parodic printr-o cerere către autoritatea politico-administrativă - Ministrul Instrucțiunii Publice - cu adresa și profesiunea autorului: autoritatea publică este, astfel, „flatată” pentru meritele „patrimoniale” și consecințele politice pe care o asemenea reparațiune morală le-ar putea aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
IDIOT MINUNAT 1 Un descendent al lui Napoleon Era întro duminică spre sfârșitul lunii martie. O dată cu apariția primelor flori gingașe de prun, florile albe de magnolie din grădină s-au deschis și ele. Takamori stătea ghemuit în pat, ca o broască țestoasă, și se bucura de căldura culcușului, când îi răsună în urechi vocea nemiloasă a surorii sale mai mici, Tomoe, care striga de jos: Nu mai lâncezi atâta! E ora zece. Tocmai mă sculam, răspunse Takamori, scoțându-și capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
urmări cu privirea în timp ce rupea, cu măiestrie, plicul și scotea scrisoarea. Nu părea otrăvită. Era scrisă pe hârtie subțire, transparentă, împăturită în patru. — Ce scrie? Devenise și el curios. Takamori își privea sora peste umăr. Rândurile scrisorii păreau șiruri de broaște întinse la soare. Ideogramele erau atât de mici, că i-ar fi trebuit o lupă ca să le poată descifra ușor. — Ascultă. — Dă-i drumu’! „Dragă stinghie de perete...“ — Ce? — A, a vrut să scrie „domnule“, dar a greșit și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca să-și mai exerseze engleza și ca să-și îmbogățească colecția de timbre. — Dar cine-i Haruko Hona? Nu e nici o Haruko Hona. Uită-te aici! Takamori i-a arătat ultimul rând de ideograme îngrozitoare, ce semănând cu un șir de broaște țestoase care traversau pagina. — „Numele meu, scris în japoneză, se poate citi Haruko Gasuton“. Tomoe și-a dat imediat seama unde era greșeala la cuvântul „scris“, dar nu a descifrat cu ușurință cuvântul „Gasuton“, atât de departe erau ideogramele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston. Fata cea rujată l-a condus pe Gaston pe coridorul scufundat într-o liniște sinistră. Se auzea, de undeva, apa curgând. Din cauza înălțimii lui și a tavanului jos, Gaston a trebuit să-și strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce erau toate camerele întunecate și de ce domnea liniștea aceea stranie... Când au ajuns la camera Margareta, fata a băgat cheia în broască și a deschis ușa. Mirosea ciudat în cameră... Nu era miros de tencuială sau de vopsea. Mai persista încă mirosul de bărbat și femeie care tocmai părăsiseră încăperea. — Domnule străin, aici se plătește anticipat, i-a explicat fata și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
n-ai încredere în oameni? Nu am încredere pentru că ei m-au făcut să nu am. 7 Capcana Era zi de sărbătoare. Deși i s-a spus că se făcuse ora zece, Takamori a rămas neclintit în pat, ca o broască țestoasă, cu plapuma trasă deasupra capului. Pe jumătate adormit încă, a auzit treptele scârțâind ușor și a întins automat mâna după hainele de lângă pat. Dând la o parte un colț al plăpumii, și-a ciulit urechile ca să se convingă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
VIE II - Psalmistul Când treci fără sandale pe sub tei, porumbii adormiți pe streșini ciuruite se trezesc, crezând ca pașii tăi, mărunți, sunt semințe azvârlite de-o mână bună pentru ei. MOARTEA LUI PAN I - Pan către nimfă Cu strai de broască-n păr răsai din papură, o undă vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră. Zboruri spre ceruri cresc. Glasuri se irosesc. Ființe se opresc. Vițelul în trupul vacii îngenunchează ca-ntr-o biserică. Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase. Între ierburi înalte și goale copilul ți-l dezbraci și-l înveți să stea în picioare Când e prea rău îl adormi cu zeamă de melci. Pentru tine lumea e o pecete pusă pe-o taină mai mare: de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trece de la o slujbă la alta și de la o petrecere la alta, mutîndu-se pe la prieteni și iubiți după cum se ivește ocazia. Of, nu mai știu. Poate că asta le stă În fire oamenilor cu spirit creativ. Cheia se Învîrti În broasca ușii de la intrare, iar eu am răsuflat ușurată. Una era să mă Împrietenesc cu mama iubitului meu și cu totul alta să o ascult plîngîndu-se de ceilalți copii ai ei. Nu eram dispusă să mă confrunt cu așa ceva acum, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ce altceva aș putea face? CÎnd intrăm pe strada mea, conversația Încetează. Mă gîndesc la Lisa și la poveștile ei despre sărutări pasionale În prag, la tăvăleli pe canapea și la Dan. Chiar nu sînt pregătită. În timp ce bag cheia În broască, mă Întorc spre Charlie, gata să spun ceva politicos prin care să indic că seara s-a Încheiat, pentru că știu că fantezia e una, iar să mă sărut cu un alt bărbat e cu totul altceva, ceva ce nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu prostituatele!" Mă silești să-ți reamintesc că noaptea ai niște vise din care dragostea e, de obicei, exclusă. ― Pentru că nu visez aproape nici un lucru în forme firești. Azi-noapte am visat un monstru. Avea cap de pasăre, ochi bulbucați de broască. Și, când deschidea gura, sâsâia ca șerpii. Sau râdea nerușinat ca o tîrfă."Abjură gândul că aș fi un monstru", sâsâia el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă simt ofensat. Totuși, adesea, eram cuprins de alean la culcare, după ce-mi petreceam seara cu ochii la stelele neclintite de pe cer și la hoinăritul licuricilor pe pământ. Enervat de necontenitul țârâit al greierilor, de orăcăitul asurzitor al broaștelor și chiar și de cântecul priveghetoarei, scoteam moneda căpătată de la Kakko și o tot învârteam între degete. Flacăra lămpii împrăștia o lumină galbenă-roșiatică, iar eu vedeam în ea, cu mâhnire, clădirile, tavernele și bordelurile din Cividale. Nu fusese greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se numea Wathiri, și ne-a condus înjurând acasă la el. Două slujnice romane s-au îngrijit de nasul lui, în timp ce el încerca să justifice starea garnizoanei. Făceau parte dintr-o mică moșie din apropiere; bogată doar în țânțari și broaște râioase, ne-a spus. S-a lăudat că ar fi luptat de mai multe ori împotriva soldaților exarhatului și a briganzilor care infestau ținutul de la hotarul cu râul Pad. L-am crezut, deoarece avea pe corp semnele confruntărilor. Ieșirea furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mergea să vadă dacă mai erau Într-adevăr acolo. Era speriată la culme de teama că Antonio, cine știe cum, ar fi putut intra să-i răpească. Olimpia produse un cârâit sugrumat, piciorul drept i se contractă și se strânse - ca piciorul broaștei pe care Valentina o disecase cu câteva zile În urmă, pe masa din bucătărie, pentru un experiment ciudat legat de structura creierului. Experiment pe care ea, totuși, nu i-l interzisese. Căci o mamă trebuie să-și Încurajeze fata, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]