2,586 matches
-
cutii de unelte" (așa cum o gândiseră Ludwig Wittgenstein în spațiul anglo-saxon și Gilles Deleuze în spațiul continental). Pornind de la cele două condiții fundamentale ale criticii practice: separarea iluministă a practicii de cunoaștere, în sfere și discipline autonome și sfera publică burgheză cu idealurile sale de opinie critică și liberă expresie (rezistând statului absolutist), Foster constată faptul că persoana implicată în actul critic ar reprezenta mai curând interesele burgheziei care, punând accentul pe îmbogățirea "lumii vieții" prin potențialul cognitiv al proiectului iluminist
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
burgheziei care, punând accentul pe îmbogățirea "lumii vieții" prin potențialul cognitiv al proiectului iluminist, ar promova o "cultură a expertizei", care s-ar depărta de "hermeneutica comunicării cotidiene". Deși a funcționat ca formă de rezistență și consens a consolidării clasei burgheze, odată cu presiunile capitalului și ale statului, critica a trebuit să asiste la reducerea rolului culturii ca formă a medierii între interesele private și cele publice și la extinderea ei ca formă a consumului și controlului, al cărei ultim efect este
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în condițiile în care instituțiile culturale critice sunt supuse unei continue presiuni de dezintegrare și subfinanțare în favoarea dezvoltării neoliberale a unei economii a evenimentului, Steyerl se angajează într-o analiză a funcției criticii în general. Pornind de la constatarea că subiectivitatea burgheză s-a format printr-un proces critic ambivalent, prin întrebuințarea rațiunii doar în situații considerate apolitice, respectiv în deliberarea problemelor abstracte, fără a critica autoritatea, Steyerl afirmă că activitatea critică ar fi trebuit să producă genul de subiect care să
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
filosofiei analitice, iar pe de altă parte același aparat așa cum este el analizat și structurat de Art & Language, care poate pune problema transformării convingerilor sociale și politice în obiecte de artă, în condițiile suspectării artelor frumoase ca fiind de natură burgheză, câtă vreme paradigma "materializării" presupune manifestarea capitalistă a producerii de mărfuri supuse valorii de schimb 161. Extrăgându-și temele, strategiile și conținutul din critica culturală politicizată a Noii Stângi, unele voci din arta conceptuală se inspiră din scrierile Școlii de la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de manifestare a conștiinței publice, fie din perspectiva unei conștiințe ecologice a teritoriului fie din punctul de vedere al unei conștiințe sociale a sferei publice. Dacă majoritatea proiectelor de artă în spațiul public sunt receptate în cadrul transformativ al "sferei sociale burgheze", proiectele de artă critică propuse în spațiul public acționează din perspectiva opozițională a unei "contra-sfere publice". Într-un articol despre articularea critică a artei în spațiul public, prin confruntarea cu transformarea culturală industrială a sferei publice burgheze, Philip Glahn pune
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
al "sferei sociale burgheze", proiectele de artă critică propuse în spațiul public acționează din perspectiva opozițională a unei "contra-sfere publice". Într-un articol despre articularea critică a artei în spațiul public, prin confruntarea cu transformarea culturală industrială a sferei publice burgheze, Philip Glahn pune problema unei reexaminări a transformării cadrului inteligibilității, experienței și acceptării culturale 244. În măsura în care modelul burghez tradițional de sferă publică, înțeleasă ca situație ideală a exercitării discursului civic, s-ar fi constituit prin separarea sa față de sferele statului
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
perspectiva funcționalității și valorii sale de întrebuințare ținând cont de organizarea experienței sociale. În condițiile în care sfera publică dominantă, reprezentată de instituții, practici și agenții, ar organiza experiența socială sub forma aparentă a accesibilității universale promovată de sfera publică burgheză, ar fi necesară mobilizarea asupra formării unei "contra"-sfere publice opoziționale atât pe baza înțelegerii sferei publice ca loc al contestării discursive, cât și a includerii experiențelor materiale care au fost excluse în timp. În viziunea lui Philip Glahn strategia
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și, ca urmare, pasivă din punct de vedere politic, reacția participativă a artei critice ar presupune accesarea unei puteri și a unei influențe prin externalizare și dialog precum și prin învățare și dezvoltarea conștiinței. În acest caz, universalitatea unei sfere publice burgheze idealizate ar fi respinsă în favoarea unei multiplicități de arene și discursuri publice, iar conceptul unei sfere de producție artistică pură și extrapolitică ar fi înlocuit de un câmp complex, multivalent și aflat în continuă schimbare al contestării ideologice și politice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
astfel cu instituțiile ori luând distanță față de acestea în funcție de nevoi și oportunități, fiecare dintre aceste modele având propria logică și propriile strategii practice. În ceea ce privește prima opțiune, aceea de a accepta identitatea profesionalizată a "artistului" în forma livrării ei de către ideologia burgheză, nu este vorba despre o acceptare naivă a convențiilor, ci mai curând de o negociere din perspectiva unei reflecții critice asupra funcțiilor sociale ale programelor propuse de instituții. Aplicând strategia "criticii instituționale", această opțiune se structurează totuși în direcția afirmării
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și că-l citim literal. Dar ținem amândoi la pluralitatea interpretărilor și codurilor... M.I.: Așa este. Să-l citim deci și pe Bacovia XE "Bacovia, George" în mai multe chei. Sunt locuri în care el descrie partea militară și partea burgheză a orașului său fără nume, mi se pare limpede că aceste două laturi se regăseau în Bacăul real. Pentru el, suntem de acord, târgul „arhetipal” a fost ceva foarte fluid. Dar sunt și locuri unde nu poate să fie vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
perfectă” și seninătatea gândirii. Întrebare: cum rămâne, după confesiunile de atelier ale autorului, cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul, dar numai în paralel cu celelalte pagini eminesciene: corespondența, jurnalistica, proza, notațiile de laborator. Vor ajunge, sperăm, la concluzii apropiate de acelea pe care le-am
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
trecută) modelului de „dictator patriot”. Mustăciosul locatar al Kremlinului îi trezește admirație deoarece „toată planeta tremura de frica lui”. Aș zice că ideea i-a fost inspirată de sloganul postbelic fabricat în România: „Stalin și Gheorghiu-Dej/ a băgat spaima-n burgheji”. Ceaușescu ar fi „construit o economie puternică”, ale cărei produse mergeau în 134 de țări! Datorită „genialului conducător” (cum îi plăcea să fie supranumit), „industria, sănătatea și învățământul au 114 progresat considerabil” etc. etc. Pentru „idependența” economică de același tip
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
perfectă” și seninătatea gândirii. Întrebare: cum rămâne, după confesiunile de atelier ale autorului, cu exegeții care au făcut o 14 analiză romanțată a poemului, au brodat pe marginea „triunghiului” erotic ori au divagat despre existența tragică a geniului (în societatea burgheză, desigur!)? Celor care mai sunt în viață nu le rămâne decât să recitească poemul, dar numai în paralel cu celelalte pagini eminesciene: corespondența, jurnalistica, proza, notațiile de laborator. Vor ajunge, sperăm, la concluzii apropiate de acelea pe care le-am
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
trecută) modelului de „dictator patriot”. Mustăciosul locatar al Kremlinului îi trezește admirație deoarece „toată planeta tremura de frica lui”. Aș zice că ideea i-a fost inspirată de sloganul postbelic fabricat în România: „Stalin și Gheorghiu-Dej/ a băgat spaima-n burgheji”. Ceaușescu ar fi „construit o economie puternică”, ale cărei produse mergeau în 134 de țări! Datorită „genialului conducător” (cum îi plăcea să fie supranumit), „industria, sănătatea și învățământul au 114 progresat considerabil” etc. etc. Pentru „idependența” economică de același tip
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Orice oraș e gol, populația mergând masiv pe jos, cu rücksacul cu alimente, cât mai departe pentru a-și oxigena plămânii cu aer sănătos, și se întoarce cu obrajii roșii. Cei sus-puși nu participă la aceste excursii populare. Duminica e burgheză. La drum deci. Grupuri de rude și prieteni pătrund până în cele mai îndepărtate unghere. Părinți, socri, cumnați, copii și nepoți, s-au adunat din cele mai retrase cartiere la un punct comun. Din trenuri dese, încărcate, coboară la fiecare zece
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
soi de magie, în ceea ce "coagulează umea în cea mai profundă intimitate", iar gînditorii nu aveau defel simțul muncii în detaliu, cu puncte de plecare și cu metode speciale. Asemenea lucruri li se păreau, întocmai ca obligațiile și interesele vieții burgheze uniforme, un fel de glume, comparativ cu lumea ideală ce se dezvăluia atît de multiform. Romantismul acționa eliberator prin faptul că trimiterea dincolo de formele strîmte în care viața, arta, religia și gîndirea înțepenesc atît de ușor. Și putem face posibil
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din istoria muzicii universale. Întreaga lui viață și creație conturează personalitatea lui de gigant, care a înmănunchiat în sine genialitatea, cu un temperament clocotitor, cu o voință de neclintit și cu o capacitate uluitoare de concentrare interioară. Contemporan al revoluției burgheze din Franța anului 1789 el a îmbogățit arta muzicală cu un conținut nou, progresist. Egalitatea tuturor oamenilor, avântul pasionat către dreptate, către libertate, ura neâmpăcată față de despotism, față de asuprirea și îngră direa drepturilor omului, aceste nobile principii umaniste au devenit
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
își adună forțele devine doritor de acțiune. Nu este deci o contemplare pasivă a naturii, deși compozitorul se lasă adesea îmbiat de farmecul ei, ci o meditare filozofică adâncă, ce cheamă la acțiune la mișcare, la luptă pentru viață. Muzicologia burgheză a afirmat la un moment dat că muzica lui Beethoven e abstractă. E drept, lucrările lui n-au la bază un text literar-programatic și totuși tendințele lui programatice sunt vădite și se reflectă mai mult sau mai puțin concret. Astfel
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
alta Spiritul antiputere din multe reviste avangardiste poate fi justificat și printr-o tensiune și suspiciune întreținute în diverse feluri (nu doar prin credința în lumea de jos, a proletarilor și a săracilor eploatați sau doar prin insurecția împotriva literaturii burgheze): „Mișcarea de avangardă, scrie Dan Gulea, a fost constant în atenția organelor statului, revistele «Contimporanulă și «Integrală fiind atent supravegheate pentru alcătuirea unor dosare care nu se vor concretiza însă în procese“. Observațiile din dosar aveau să se regăsească în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
eficiente simulacre ale lumii publicitare. Mărcile dețin idei, pentru ca în cele din urmă să le înlocuiască. Reclama anexează valori precum egalitatea, libertatea și toleranța și produce simboluri care structurează tot mai mult socialul. Activiștii și activistele culture jamming pregătesc lumii burgheze un sughiț discursiv. Eroii clasei adbusterilor Un meme1 este o unitate-informație care sare de la creier la creier. Unitățile meme concurează una cu cealaltă în vederea răspândirii și se transmit în societate, precum genele în interiorul unei specii. Culture jammer-ul vrea să folosească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Dunării și din Alsacia, cafenelele din Valais sau barăcile de pe plaja Estoril. Fără să-i mai pun la socoteală, deși șovinismul mă obligă, pe regii noștri, prinții și ducii de Burgundia și Bordeaux care precedă prin grandoare toată această mulțime burgheză sau țărănească de carafe, ulcioare, tigve și sticle cu vin provenit din vastele vii milenare... CONCLUZII "VINUL" CARE A URMAT VINULUI Vinul are un trecut și un prezent, dar o fi având oare viitor? În definitiv, vinul va fi întotdeauna
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a structurii administrative a UE va fi un proces mult mai gradual. Migrarea în Occident a comunităților rome venite nu numai din România, ci și din Slovacia, cu toate normele lor sociale pline de culoare, greu de armonizat cu orientările burgheze ale societăților vest-europene, nu va cauza decât iritare profundă. În Italia, ea a dus la o criză de proporții, iar coliziuni culturale similare pot să izbucnească și în alte țări vechi membre ale UE. 10. Care e impactul crizei economice
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
difuzată în provincie. Cît despre ziarele moderate, acestea au rezistat refugiindu-se la Versailles sau la Saint-Germain. "Săptămîna sîngeroasă" a fost extrem de grea, în special pentru jurnaliștii Comunei. Excesele represiunii au fost încurajate de violența sus(inut( de publica(iile burgheze. Poate că în nici un alt moment al istoriei presa nu a oferit o expresie atît de clară și de violentă a urii de clasă. 4. Debutul presei populare. Le Petit Journal a fost lansat la pre(ul de 5 centime
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de stat a papetăriilor și tipografiilor, atribuirea la fiecare grupare de cetățeni care a atins un efectiv dat a dreptului egal de folosire a unei părți corespunzătoare din stocurile de hîrtie și a mîinii de lucru respective. Publicațiile de opoziție burgheze și apoi socialiste au fost eliminate, iar pe 17 noiembrie 1918 primul Congres al ziariștilor sovietici putea declara: "Presa sovietică este în întregime subordonată sarcinii esențiale a momentului: aceea de a pune în practică dictatura proletariatului". Statul pune foarte repede
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de a povesti și de a fi povestit. Povestea unui „consilier de cool“, povestea lui Luca Preda, „erou al intelectualității“ cu un dosar gros, de urmărit al Securității, povești din lumea superficială a showbizului, povești „cool“ sau povești despre „fericirea burgheză“, povești promise sau mereu amânate alcătuiesc un volum compact și bine regizat din punct de vedere stilistic. Pentru Rogozanu, „scrisul e visul frumos al mizantropiei“, iar „depresia e cea mai comună și comodă proliferare a kitsch-ului“. Costi Rogozanu, Fuck
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]