13,753 matches
-
totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu, dar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dumitale Îți plac poveștile fantastice. Mie nu. Ți-l las pe Beavis, să ia note dacă dorești. Și Îndreptîndu-se spre ușă, adăugă: Coșmaruri plăcute! — Drăguț băiat Graves ăsta! spuse domnul Prentice, aplecîndu-se pentru a-și scoate parcă o sticlă din buzunarul de la spate. Mirosul de lînă scoțiană al costumului său pluti peste masă, pînă la nările lui Rowe. Ai o părere bună despre sanatoriul doctorului? — E un sanatoriu bun, atîta vreme cît nu te cerți cu doctorul... — Ha, ha... exact. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
interesează studiul naturii omenești? — Nu-mi dau seama... Încă nu știu cine sînt eu Însumi. — Bunăoară fotografia asta... Era fotografia ce-l făcuse să șovăie pe Rowe: șovăi și acum privind-o. — Care era, după părerea dumitale, profesia acestui om? Creionul din buzunarul de la piept; costumul mototolit; expresia aceea caracteristică unui om obișnuit să i se dea peste nas; cutele din jurul ochilor blazați - toate astea Îi risipiră Îndoielile. — Detectiv particular, exclamă el. — Ai ghicit de la prima vedere. Totuși, omulețul ăsta anonim avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
intrarea aleii cu trandafiri... Deodată, auzise strigătele lui Stone... Începînd de-aici, amintirile lui Johns erau foarte confuze. Alergase, pare-se de-a dreptul În odaia lui, și după ce cu chiu, cu vai găsise cheia de la sertar (era chiar În buzunarul lui!) luase revolverul. Auzind din nou strigătele lui Stone, străbătuse În fugă salonul, cu gîndul să urce scările care duceau spre „Pavilionul special“, dar În capul scărilor se afla doctorul Forester. Pe coridor mirosea puternic a cloroform. „Ce dorești, Johns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zise domnul Prentice. Într-adevăr, un foc obișnuit n-ar fi putut distruge asemenea obiecte: un port creion... Nu-i ușor să arzi ceva Într-o casă În care Încălzitul este electric, spuse domnul Prentice... Urma apoi un ceas de buzunar. Deschise capacul masiv și citi cu glas tare: „Lui F.G.J. de la N.L.J., la nunta noastră de argint, 3.VIII.1915“. Iar dedesubt stătea scris: „Scumpului meu fiu, În memoria tatălui său, 1919“. — E un cronometru autentic! exclamă domnul Prentice. Ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ascuns filmul? În port tot au să-l percheziționeze! Nu știu. N-a luat nimic cu el. — Vreun baston, cumva? — Nu, nimic. Și-a pus doar haina. Nici măcar pălăria nu și-a luat-o. Presupun că filmul e Într-un buzunar. Va trebui să mă duc la gară. — De ce nu lași acum totul În seama poliției? PÎnă să dau eu de cine trebuie și pînă să explic situația, pleacă trenul. Dacă-l găsesc În gară, atunci o să sun la poliție. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aceea aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său. — Dacă doriți să fumați, prezența mea să nu vă stingherească, rosti bătrîna. Cred c-ar trebui să discutăm, zise Hilfe. Nu-i nimic de discutat. — Am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său. — Dacă doriți să fumați, prezența mea să nu vă stingherească, rosti bătrîna. Cred c-ar trebui să discutăm, zise Hilfe. Nu-i nimic de discutat. — Am impresia, totuși, că nu de mine ai nevoie, ci de film. — Filmul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
La nord de clădirile terminalului puteam vedea puntea înaltă a podului rutier deasupra tunelului de acces în aeroport, doldora de mașini ce păreau să reînsceneze o dramatizare cu încetinitorul a accidentului nostru. Helen Remington scoase un pachet de țigări din buzunarul pelerinei de ploaie. Cercetă tabloul de bord în căutarea brichetei, mâna dreaptă mișcându-se deasupra genunchilor mei ca o pasăre agitată. - Vrei o țigară? spuse, în vreme ce degetele ei puternice rupeau celofanul. M-am apucat de fumat la Ashford - destul de aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-o țigară desfăcută care aștepta în aparatul de răsucit din poala sa. Asistentă socială la departamentul de protecție a copilului din Stanwell, pe aceasta o lega de Vera Seagrave o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că Vaughan ținea în mâna făcută căuș sânul drept al soției mele. Am înaintat încet în tunelul gol, concentrându-mă asupra comenzilor. De pe rolurile nemișcate din fața mea curgeau ultimele șiroaie de lichid. Am coborât geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care să-l calmeze. Îmi venea să-i ating coapsa, să-mi apăs încheieturile degetelor de la mâna stângă peste gura lui. Trebuie să-i spui Verei. - Cui? întreba, cu ochii limpezi pentru o clipă. Vera - ea știe deja. Scoase din buzunar un pătrat soios de eșarfă din mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ani ai tranziției. Și săracii au votat totuși așa, pentru că cei aflați în ultimii patru ani la cârma țării au știut să le exploateze în mod dibaci și profesionist condiția de săraci. Diversele pomeni - atât de incriminate de către oameni cu buzunarele pline - de la cornul și laptele la ajutoarele pentru căldură, au jucat un rol probabil hotărâtor, deoarece pentru săraci și foarte puțin în plus contează enorm. Fără îndoială, a cântărit greu în balanță propaganda de delegitimare a cotei unice de impozitare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
membrii tineri sunt mânați de nevoia de a obține bunăstare materială prin activitatea politică. Ideologia și programele contează prea puțin. Iureșul celor mai mulți defectori oportuniști spre PSD după 2000 demonstrează că nevoia de a redirecționa banii publici și ai Europei spre buzunarele private reprezintă o preocupare covârșitoare. Ba mai mult, nu este deloc exagerat să afirmăm că acapararea statului și redirecționarea unei părți din resursele acestuia către un individ și anturajul său sau către un grup reprezintă baza politicii românești. Ca rezultat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vizelor pentru Europa, începând cu vara viitoare, atunci și nici atunci, dacă nu vor fi îndeplinite anumite condiții. Cum ar fi, să spunem, emiterea unor pașapoarte mai sigure, mai greu de falsificat. Așadar, «noile » pașapoarte pe care le avem în buzunar de mai puțin de zece ani și pentru care s-au cheltuit milioane de dolari afirmându-se că sunt de «nivel occidental » nu mai valorează doi bani! Oameni ai puterii de la începutul deceniului nostru au încasat mari comisioane în valută
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în alegeri. Birocrația este unul din principalele motive invocate de investitorii români și mai ales străini. Sunt necesare mult prea multe avize și acte, iar unele se obțin foarte greu pentru că funcționarul pretinde foloase necuvenite într-un mod indirect (arătând buzunarul său de exemplu) sau chiar direct (cu tupeu). Pe fundalul sumbru al sărăciei, mizeriei sociale s-a dezvoltat o întreagă mafie. Se știe deja de mafia petrolului și cea a îngrășămintelor chimice. Măsurile luate împotriva lor nu prea au dat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mult decât orientală, balcanică și țigănească laolaltă, nu știu cum să-i mai spun. Pentru o chestie pe care funcționarul public, indiferent de nivelul lui, trebuie să o facă normal, fiindcă este plătit pentru acest lucru, el întinde mâna, îți arată buzunarul sau îți face alte semne specifice. Erau lucruri care se puteau rezolva foarte repede printr-o anumită curățenie, dar iată că acest fapt nu s-a întâmplat, cum nu s-au întâmplat multe altele. Ar trebui să se analizeze cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
corporatiste erau destul de obișnuite în prima parte a secolului. [...] Războiul civil american (1861-1865) a reprezentat un moment crucial pentru drepturile corporațiilor. Revolte violente împotriva recrutărilor zguduiau orașele și lăsau sistemul politic în derută. Cu profiturile uriașe care le intrau în buzunare din contractele de livrare pentru armată, cercurile industriale au putut profita de pe urma tulburărilor și a corupției înfloritoare, pentru a mitui efectiv o legislație care le-a acordat masive donații bănești și terenuri. [...] «Au fost întronate corporațiile ... O epocă de corupție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata. - Păi, nu știu, domnișoară... Ninge, nu vedeți? - Și ce, zise fata speriată, nu mai circulă trenurile? - Știu eu... - Dar trebuie să ajung astăzi la București! Neapărat! - Hm... Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fapt, pot, zise șeful de gară. Ridică receptorul telefonului de pe birou și îl duse la ureche. - Dar n-am ton, spuse resemnat, punând receptorul la loc în furcă. S-o fi rupt vreun cablu... Fata scoase un telefon mobil din buzunar și privi ecranul. - Iar eu n-am semnal, zise. Ce căcat... - Da, fu de acord șeful de gară. Îmi pare rău, nu pot face nimic pentru dumneavoastră. Zic să așteptați totuși trenul. - Of, zise fata. Dar trebuie să ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
părul lung, nespălat, trăsături frumoase. Are și un corp, dar nu se vede, fiind ascuns într-o fustă largă din material moale. Poartă un fel de tricou și o geacă de jeans. - Ai un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta de la pantaloni și i-l întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguță - și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
erau mândria lui Andreas, în fața a două pahare de vin alb. Andreas aprinse focul în cămin, după care se scuză și merse la toaletă. Nu pentru că ar fi avut nevoie, ci ca să ia câteva prezervative, pe care le băgă în buzunarul din față de la pantaloni. Întors în living, se așeză lângă Christine și, cu un gest simplu, aproape pur, îi luă capul între mâini și o sărută. Se sărutară în continuare, ore în șir, încet, dar cu convingere, într-o îmbrățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
simplu, aproape pur, îi luă capul între mâini și o sărută. Se sărutară în continuare, ore în șir, încet, dar cu convingere, într-o îmbrățișare caldă, umană. Când în cele din urmă începură să se dezbrace, Andreas scoase prezervativele din buzunar. - Avem nevoie de astea? zise. Iar Christine răspunse, privind la micuța cutie roșu-albastră cu un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul ființei ei: - Nu. noiembrie 2004 REVELION Muzica: Bob Dylan, The Walkmen Revelionul fusese identic cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu, lasă, merge și-așa, pot să mor și singur... Îmi simțeam corpul vibrând. Stăteam la volan, rezemat de portieră. Am stins farurile și am scos o țigară din pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata din gânduri. - Nu, nu încă, mi-am aprins o țigară. - Aha, zise. Părea ușurată. - Cum te cheamă? am întrebat-o. - Annie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]