2,562 matches
-
prin „relații“. De la fereastra înaltă a camerei ei ce da spre curtea interioară, sora bunicii ne explica: aia e prințesa cutare (în mintea mea, capotul ce-l purta baba - doamnă Chiajna la pensie - se transforma în strai bogat de domniță, cârpa în brocart strălucitor, ridurile grele de la gât în șirag de mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când călăuza noastră printre blazoane vermiculare se ținea dreaptă și vioaie, înaltă și voinică, nespus de ageră
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sau fidea cu lapte (ei nu mănâncă așa ceva). Prepara tele lor din carne sunt mai mult crude, conservate prin uscare la aer. La Concetta am făcut salamuri și cârnați, îi ținea atâr nați, mucegăiau, trebuia să curăț mucegaiul cu o cârpă înmu iată în oțet, și tot așa vreo două luni. Brânzeturile sunt diferite, condimentele sunt altele. Ei folosesc mult oregano, busuioc, rozmarin, salvie, în schimb n-au mărar. Nu mănâncă ceapă sau usturoi, folosesc doar foarte puțin în mâncare. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
același birou ... și cum nu-i plăcea să meargă singur duminica la meciurile echipei "Știința" din Iași ... m-a format și pe mine pasionat suporter al acestui sport ... deși nu-l practicasem în copilăria din sat decât cu mingi de cârpe și doar la Școala Normală din Bârlad ... în orele de gimnastică ... cu mingi normale. Îmi amintesc că în astfel de ore, profesorul Saviuc punea pe doi colegi mai ahtiați de joc să-și aleagă ad-hoc câte o echipă care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pe care autorul l-a părăsit. Se atașează Huxley de Marx, John, Mustapha Mond? La fel de greu de spus ca și în cazul eroilor lui Ackroyd, Barnes sau Burgess. Undeva în drumul povestirii eroul e abandonat și rămâne o păpușă de cârpă. El are farmec doar atâta vreme cât autorul se servește de el pentru a demonstra o teză. Autorul Desperado are mereu ceva de demonstrat. Huxley folosește didactic ironia. Ne descurajează când vrem să compătimim un erou, ne îndreaptă spre participare rațională la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
n-or s-o facă. țin’te bine, chiar dacă va trebui să reziști la unele torturi fizice. Îmi dădea întotdeauna drept exemplu pe Zwiebel, un tânăr sionist care fusese adus în celulă de patru gardieni, aruncat pe jos ca o cârpă, atât de tare îl bătuseră, cu lanțuri și răngi de fier. Când ușa se închisese, Orezeanu îl ridicase de jos și îl pusese pe pat. Spunea că tânărul israelit din Arad fusese foarte curajos, dar îl bătuseră în așa hal
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cârd de porumbei Cu glasuri de feciorei. 15. Și-mi cântară, 'mi colindară, Pe cest om bun mi-l sculară. 16. Scoala, om bun, de vezi tu, Pruncul sfânt cum se născu. 17. Mititel, înfășețel, Curge mirul după el. 18. Cârpele-s de flori de măr, Fașa dalbă de mătasă. * Fiecare vres se cântă de două ori. ** Se va indica numele gazdei colindului. Deschide ușa, creștine Deschide ușa, creștine Deschide ușa, creștine Ca venim din nou la tine. Ca venim din
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cârd de porumbei Cu glasuri de feciorei. 15. Și-mi cântară, 'mi colindară, Pe cest om bun mi-l sculară. 16. Scoala, om bun, de vezi tu, Pruncul sfânt cum se născu. 17. Mititel, înfășețel, Curge mirul după el. 18. Cârpele-s de flori de măr, Fașa dalbă de mătasă. * Fiecare vres se cântă de două ori. ** Se va indica numele gazdei colindului. Deschide ușa, creștine Deschide ușa, creștine Deschide ușa, creștine Ca venim din nou la tine. Ca venim din
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și inedit vieții, îi dă aripi și culmi spre întrezăriri de noi orizonturi. Singură ea este afirmare, fiindcă numai prin ea te simți mai aproape de viață în genere, de viața care palpită în întreaga umanitate. Nu suferința fizică ce torturează cîrpe omenești de amante în lupanare, ci suferința spirituală, neliniștea care picură în suflet farmecul demonic și somatic al nostalgiei marilor transfigurări, al marilor prefaceri"113. Aceasta era confesiunea lui Cioran la 17 ani, una care cuprindea deopotrivă romantism și adevăr
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
serios, cu barbă, student la teologie, de care se cam jenează. Se ascunde de el, nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui milog...), ajunge imediat adversarul lui, când acesta pricepe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
copiii, Însoțeam alaiul, făceam un fel de ariergardă, iar eu Îmi amintesc că, deși era În plină vară, aveam impresia că mergem pe la case cu capra și mascații, cam așa arătau atunci păstrătorii obiceiurilor vechi, erau decorați cu cordele și cârpe. Gospodarii ieșeau pe la răspântii și așteptau procesiunea, comentau, se bucurau. Mai târziu am aflat și de ce era atâta haz și atâta satisfacție: hoții erau dintr-un neam bine cunoscut pentru isprăvile sale, din capătul satului, dintr-o mahala (azi le-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de vreo doi metri lățime pe douăzeci metri lungime. Greutatea e un proiectil periculos, asta-ți sparge capul ca pe o coajă de ou. În plus concurenții se cam cher-cheliseră. Trăgeau o dușcă și se ștergeau la gură cu aceeași cârpă cu care ștergeau și greutatea. Azi am primit cinci camioane noi la Klintehamn. În ultimul moment am reușit să împiedicăm să li se scrie ISA pe uși. Acum sunt vopsite într-un verde neutru. Am avut ocazia să testez unul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
se prind să accepte jocul propus, dar cum ograda era pietruită, în timp ce eu îi dau huța, la un moment dat își dau drumul și cad. Unul își sparge capul, celălalt își sfărâmă bărbia. Vine mama, îi leagă repede cu niște cârpe muiate în spirt, iar eu, de frică, fug în grădină. În noaptea aceea am dormit în fânul din podul grajdului. La alte câteva zile, după întâmplarea cu huța-huța, trec gârla pe puntea care exista și intru în curte la sora
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ca să ajung afară, să-mi fac nevoile, pipăiam cu mâinile pereții ca să ajung la ușă, ea crezând că gata, gata m-am îmbolnăvit, născocea mijloace de însănătoșire. Atunci obișnuia mama să mă descânte. Aprindea în puterea nopții o bucată de cârpă, mă tot afuma, iar din gură spunea multe pentru a alunga spiritul cel rău, diavolul... care nu-mi deschidea ușa (?). În timpul zilei, când era nevoie, mama obișnuia să ghicească în boghi. Avea într-un săculeț mic, al ei, un fel
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
drumului, se închiriază cai și cămile. Pe hîrtia zdrențuită, caii par să zboare ca vîntul. Cămila are un aer cam melancolic. Încetinim Lîngă asfalt, proprietarul a trei cai și o cămilă așteaptă pe nisipul încins, în fața unui cort improvizat din cîrpe multicolore. Așteaptă liniștit, fumînd, cu răbdarea de milenii a nisipului. Caii, costelivi și resemnați, cu coama nepieptănată și de culoare nedefinită, speră zadarnic într-o mîngîiere și cu atît mai puțin într-o îmbucătură de iarbă. Cămila însă este cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
monede, ne oferă cămila pentru cîteva minute. Microbul turistic începe să mă roadă. Trebuie să-mi fac o fotografie călare pe cămilă. Animalul îngenunchează docil și mă așez comod între cocoașele ei, pe o șa lucrată dintr-un petic de cîrpă roșie, brodată, cu ciucuri aurii. Animalul începe să se clatine, se ridică în genunchi, apoi în picioare, am senzația că desfășurarea către vîrful chiparosului nu se mai sfîrșește. Parcă mă aflu într-o barcă, pe o mare în furtună. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Vine câinele - cățea/ Toată turma-n patru labe/ Mutre de scapeți și babe/ Unul urlă ceilalți sluj/ Cu-n picior la spate-n sus/ Și când Bâlba spune gata/ Ușurel se lasă gloata/ Burtărie și ciacâri pe/ Șoaptă feselor pe cârpe/ Clanț clanț clanț și clanță clanță/ Supurează redundanta”... Poezia care Împrumuta volumului titlul „Omul interzis” este tot pe atât de clară În acuzarea hibelor: ,,Juisori de toată mâna la o bacara triviala Întemeiază spiritul de Înțelegere Al sclavului festiv - Pistoale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în schimb să ne facem, la rândul nostru, timp de ele. Există încăperi care, deși conțin numeroase cărți, rămân neprimitoare. Intrând în ele, simți o ostilitate surdă. E limpede că nimeni n-a mai petrecut acolo o oră de reculegere. Cârpa de praf a gospodinei și-a făcut periodic datoria și atât. Cotoarele colorate și-au pierdut strălucirea. Cărțile au ochii stinși. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz și în așteptare. Sunt în rafturi cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pentru că nu l-ați ascultat, doctorul Sinus vă ia înapoi darul. Vă lasă totuși în deplină proprietate sulurile verzi, puteți dispune de ele cum credeți de cuviință, dându-le fiului dumneavoastră, de exemplu, se pot face cearșafuri din ele. Sau cârpe de bucătărie." Exasperată, urlă: "N-am nevoie de stamba lui verde, vreau să plec de-aici. Du-te să-i spui asta cât mai iute." "O să văd, o să văd, dar..." Șeful de sală se întoarce pe călcâie, arătându-și fundul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
totul era bun ca să scurteze vizita. Doamna Dunin se ridică să caute în dulap o adorabilă cutie cu fundă. Scoase din ea o bucată de hârtie care, pentru că trecuse prin mâinile mai multor serii de eleve, se ferfenițise ca o cârpă: " Uite acul, copila mea. Dar te rog, nu-l pierde, țin mult la el, îl am de la Paris." Fata jură pe zeii cei mari să aibă grijă de el ca de lumina ochilor și, tot mulțumindu-i, se grăbi să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
materiale de construcții, că n-a mai găsit vecinii pe care i-a lăsat la plecare, nu mai erau flori și pomi în jurul casei, s-a hotărât să nu se mai întoarcă... acasă. În satul Valea Timiș (atunci îi spunea Cârpa) am primit o casă care nu mai era locuită de multă vreme. Mama a primit un post de învățătoare la școala din sat. Bunicul a lucrat la C.F.R. în Caransebeș, iar bunica acasă. Eu eram elev la școala din sat
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
ascultă cu toată generozitatea de superiorii tăi. Mergi unde te trimit, cum te trimit; nu ridica pretenții de loc, de puteri, de libertate; oricine ar fi cel care-ți poruncește: episcopul, parohul, superiorul casei religioase, portarul. Fii maleabil ca o cârpă. Nu ești în mâinile unui caporal. Ești în mâinile Iubirii infinite, în mâinile lui Dumnezeu. «Doamne, ce vrei să fac?» Nu măsura lucrurile cu măsurătoarea comerciantului; în cadrul iubirii totul se schimbă, se transformă, se înalță, cade orice calcul, se năruiește
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
semn al credinței în Hristos, un semn pascal. Încet, încet, timpul cu toate povestirile s-a scurs și ouăle arătau într-adevăr ca un miracol. Care mai de care, mai frumoase! Catrinoasa le-a luat pe rând în câte o cârpă curată și moale și le-a dat cu slănină, de câteva ori. Ce mai străluceau! Am așteptat puțin să se usuce și apoi, cu atenție le-am așezat amândouă în coșul meu. Văzându-le așa de frumoase, nu m-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
arătat mărgelele, fala lui, alergând pe câte un năzdrăvan de băiat... Le-au plăcut mult de tot rățuștele. Bobocii de gâște și mai ales cloștile cu puii. Nu se puteau desprinde de puișori galeși (unii cu gâtul gol, alții cu cârpă) care arătau ca niște ghemotoace de puf galben. Mama a venit cu un lighean mare cu mere ionatane și toți au mâncat cu mare poftă. La despărțire, domnii învățători au mulțumit pentru acest minunat prilej oferit de-a studia pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au început să se deosebească între ei. Tata mi-a zis să le dau fiecăruia câte un nume. Într-o duminică după-amiază, l-am rugat să vină să-i observe. I-am analizat împreună. Unul avea gâtul golaș, altul avea cârpă pe căpșor, alții aveau deja pene în codițe (ridicate), unii erau albi peste tot, alții porumbaci. Cei mai mulți însă erau roșcați: I-am numit Golașul, Albul, Roșcatul, Moțatul, Codatul, Pintenatul, Împiedicatul, Încălțatul... N-a rămas niciunul fără nume. Cel mai drag
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Două mâini ca niște clește de oțel Îi cuprinseră grumajii. „Să nu-l omor“, Își spuse Simeon. „E singurul care a fost ceva mai omenos cu mine.“ Dar mâinile lui Își făcură prea bine datoria. Omul se Înmuie ca o cârpă, prelingându-se din șa, fără să scoată un sunet. „Doamne, iartă-mă! Acum n-am timp de pocăință.“ Smulse din mâinile mortului sabia și se năpusti spre locul Încăierării. Ceilalți trei ucigași nu avură timp să vadă ce se petrecuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]