2,091 matches
-
coacere de o lună, deoarece erau de soiuri diferite. Intrau în pârg la mijlocul lunii iunie și ultimele cireșe se coceau la finele lunii iulie. Absolvenții clasei a V-a Română Meniul zilnic, erau cireșele servite direct de la sursă, adică cățărați în cireș. Dacă trei ani în vacanța de vară am avut probleme cu călcâiul de data aceasta numai Dumnezeu m-a salvat de la un sfârșit tragic. Ce se întâmplase de fapt? Toți cireșii care aveau cireșele mai bune erau înalți
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
puteam cuprinde cu brațele cireșii respectivi. Pentru a ne sui în cireș aveam nevoie de o scară, care de obicei era urcată în podul casei special pentru a evita accidentele. Dar noi eram inventivi. Așa am descoperit că ne puteam cățăra în cel mai mare cireș dacă foloseam drept scară mărul crescut în umbra cireșului. Avea și el ramuri groase, dese și care se intersectau cu ramurile cireșului. Iată scara naturală de urcare la „cer”. Azi așa, mâine așa până într-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de tot. Cunoșteam foarte bine drumul cu toată bezna ce mă înconjura, am ajuns bine în colonie. În fața porții am lăsat bagajele din mână, am căutat cheia care nu era la locul ei. Fără să stau pe gânduri m-am cățărat pe poartă și am aterizat în curte. În clipa următoare am simțit câinele nostru gudurându-se lângă mine. Cu o mână mângâiam câinele de bucurie că am ajuns acasă, iar cu cealaltă căutam cheia pe care am găsit-o în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fii Însă Înțelept ca Solon ca s-o poți urma și nu cred că voi reuși vreodată să-mi impun o transparență de care sînt străin. Iată-l pe Oedip față În față cu sfinxul Într-un tablou de Ingres. Cățărat pe stînci, sfinxul abia se detașează dintre ele; În schimb, eroul lui Sofocle domină Întreaga scenă. Între cei care Își trec viața meditînd asupra ei și cei care și-o trăiesc efectiv, Oedip e, deocamdată, de partea celor din urmă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din Principate [Române] - scrie Iuliu Barasch În 1854 - sunt acoperite de către instalatorii [= tinichigiii] evrei, care nu se tem nici de greutățile, nici de primejdiile adesea uimitoare ale stării lor” (125, p. 160). „Evreii erau singurii care aveau curajul să se cațere pe turlele Înalte ale bisericilor - Își aduce aminte și Moses Gaster despre Bucureștiul din a doua jumătate a secolului al XIX-lea - și să le acopere cu tablă.” El Își amintește că un tinichigiu evreu a căzut de pe turla bisericii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe la case, a ales ce-a ales, că nu era decât lumina lunii, dar la întoarcere nu a văzut fântâna nou săpată ce-i aghe începută, la chetruit. Nefiind împrejmuită a chicat în ea. A tot încercat el să iasă cățărându-se pe chetrele care aghe se țineau și a stat acolo până dimineață, când l-au scos băieții lu’ Costache, parcă Dumitru, care se ducea cu caii la păscut pe islaz. De asta e așa julit, ai înțeles ? * − Dumitre, vino
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
benefici, așa cum îi interpretează Bernard de Chartres pe cei vechi ăantiquiă în economia alegoriei, capitalizează secole de cul- tură și civilizație, implicit de cunoaștere. Ei sunt cei care prin forța lor îi susțineau pe o bază solidă pe modernii ămoderniă cățărați pe umerii lor. Monstrul pe care-l descrie Leiba este și el un produs de laborator, cel al teoriilor degeneraționiste care sesizează o dublă posibilitate în ceea ce privește cultura și civilizația occidentală. Progresul este însoțit și de regres, excesul de cultură și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hrubă sau unul de mocirlă eternă. Invazia noroiului este copleșitoare, iar insistența pe panormările unui loc care pare ceva între Finis Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese, nici cei câțiva cheflii cățărați pe o colină nu oferă camerei o altă perspectivă, o deschidere de orizont, altceva decât creuzetul insalubru al mahalalei care înoată în obscuritate. Lumina zilei are și ea ceva din cecitatea care învăluie personajele, o lumină prăfoasă, murdară, sumbră, o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
muncim mai mult ca ei. Nu pot ști realitatea meleagurilor, deci ar fi mai bine să n-o comentez. Mizeria este mare însă. De la masa pe care pomeneam c-am servit-o lângă piscină, înconjurați de garduri pe care se cățărau flori roșii și frunze verzi, am fost transportați la o fabrică de covoare orientale. Țesute din mătase, erau superbe, satisfăcând toate gusturile, de la cele mai colorate la cele mai pale, de la cele figurative la cele geometrice, de la cele întâlnite în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
multicolore, dealuri în vârful cărora mai descoperi în ultima clipă zidurile vreunui castel și nici n-ai timp să te-ntrebi ce-o fi cu el acolo că-ți apar în față grădini întregi frumos ordonate cu roșii care se cațără pe bețe de trestie puse în formă de piramidă, câte-un petic de pământ roșu care explică astfel culoarea cărămizilor de aici. Toate astea și încă multe altele-ți creează o stare de bună dispoziție, în cazul meu trezită brusc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
necontând dacă colonada din fața casei este de piatră sau de hârtie câtă vreme este grandioasă. Ce m-a amuzat a fost că bietul Caesar avea tichie de Moș Crăciun pe cap. Și nu era numai un „Imperator” ci mai mulți cățărați pe ziduri la înălțimi considerabile, impunătoare și sfidătoare în același timp privind șmecherește (aer dat de cipilica roșie cu moț) mulțimea dispusă să-și petreacă timpul și să-și piardă banii în „templul” lor. Noi am vizitat cazinoul Taj Mahal
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai importante festivaluri internaționale de teatru În anii ’60-’70. Agent și impresar, Ninon era prezentă În orice colț al lumii, la orice spectacol care promitea o surpriză. Azi era la Tokyo, vizionând un grup de acrobați budiști care se cățărau pe ziduri În slow-motion, mâine se ducea la Săo Paolo să vadă cum a fost transformat un teatru În bordel autentic pentru Balconul lui Genet, ca să descopere un mare regizor În Victor Garcia! Când noi o credeam În Egipt, Ninon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ocazie În aceste exerciții de respirație. Timp de o lună, am lucrat ca arheologi teatrali, căutând să readucem la viață o lume care a existat cândva. Am colindat În toate direcțiile, prospectând locurile cele mai potrivite pentru joc, ne-am cățărat pe stânci, atenți să nu călcăm pe scorpioni, și am ajuns la mormintele lui Darius și Artaxerxes, unde am decis că vom juca prima parte din Orghast. Brook, cu mine și cu Arby Ovanessian (care, deși de origine armeană, cunoștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Nessun dorma e universal celebră În repertoriul operei ca aria de Încercare a oricărui tenor. Dacă ajunge să ia nota finală, e aplaudat frenetic chiar În timp ce orchestra continuă să cânte. Surpriza a fost că Bonissolli nu numai că s-a cățărat pe pagoda centrală din grădina actului III, ceea ce nici vorbă să fi vrut să Încerce măcar În repetiție, dar la momentul notei cu pricina, a făcut o săritură ca Barișnikov și, după ce a cântat suspendat În aer cel mai dificil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să nu le insuflu pasiunea mea pentru teatru copiilor mei, ca să le respect dezvoltarea și propria individualitate fără să-i expun excesiv influențelor care m-au marcat pe mine. Când erau mici, umblau fericiți pe scenă printre actori sau se cățărau pe decoruri, În timp ce repetam fabulele lui Gozzi, și au fost prezenți la multe din spectacolele mele, În teatru, cât și În operă (Antony la doisprezece ani și Nico la unsprezece au urmărit fascinați șaisprezece ore de muzică ale Întregii Tetralogii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de diferite forme printre care apăreau boschete sălbatice, ca vegetația dealurilor stâncoase și sterpe, Îți dădea impresia că ești În lumea castelelor medievale nordice a Lamermoorilor. Decorul se rotea pe turnantă descoperind uneori grote amenințătoare, alteori interiorul castelului. Lucia se cățăra pe stânci, alergând În căutarea iubitului În timp ce-și cânta ariile! June Anderson era Lucia și știam de ce riscuri e capabilă din Puritanii la care lucraserăm Împreună. Era surprinzătoare, inventivă, se devota total rolului și nu Îi era teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
subiectele ce se referă la trecut. Prezența ei În această carte Îi va deranja poate pe oamenii obișnuiți, dar s-ar putea să fie pe placul celor cu simț de discernământ, fie și numai pentru că Pe fereastra acelui index Se cațără o roză Și uneori o blândă briză ex Ponto adie. Vladimir Nabokov 5 ianuarie 1966 Montreux fig Vorbește, memorie Capitolul 1 1 Leagănul se balansează deasupra unui abis și bunul simț ne spune că existența noastră este doar o crăpătură
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a fixa corect În timp unele dintre amintirile mele din copilărie, trebuie să mă orientez după comete și eclipse, așa cum procedează istoricii când abordează fragmentele unei saga. În alte cazuri Însă, nu există penurie de date. Mă văd, de pildă, cățărându-mă pe stâncile negre de pe țărmul mării, În timp ce domnișoara Norcott, o guvernantă molatecă și melancolică, care crede că vin după ea, se plimbă mai departe pe plaja cotită, Împreună cu Serghei, fratele meu mai mic. Port o brățară de jucărie. În timp ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poză și călărise pe calul lui de lemn pe o cărare pictată Între copaci tăcuți. În timp ce Îngenuncheam pe pernă, Învăluit de somnolență ca Într-o ceață și cu senzația de confort produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
multe poteci de pădure care să poată fi parcurse cu roțile; puteai desigur să mergi cu calul, dar din cauza fioroșilor noștri tăurași rusești, nu puteai lăsa un cal priponit mai mult timp În pădure; murgul meu nărăvaș era să se cațere Într-o zi În copacul de care era legat, Încercând să-i evite: niște indivizi mari, cu ape de mătase În ochi și trupuri de tigri și niște țărănoi cenușii cu o trompă și mai dureroasă, dar mai leneși: anihilarea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui din celălalt capăt al pieței. Aceiași copaci (ce alcătuiau un filigran de argint pe fundalul ceței perlate pe care se profila domul de bronz al Catedralei Sf. Isaac) văzuseră și copii Împușcați la Întâmplare pe crengile pe care se cățăraseră În Încercarea zadarnică de a scăpa de jandarmii călare care au Înăbușit Prima Revoluție (1905-1906). Multe asemenea povestioare erau legate de piețele și străzile St. Petersburgului. După ce ajungeai pe bulevardul Nevski, mergeai pe el o lungă bucată de drum, pe parcursul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ești... ești sfârșit... pustiit... Ai luat pe umerii tăi toate durerile țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în fier, scârțâiră prelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tânăr, pe care nu știu de ce îl confundam cu un critic - matur de altfel, după cum aveam să aflu peste câteva luni - ce scria pe atunci în Gazeta literară și în care vedeam deci o mare speranță a literaturii române, se cățărase pe postamentul unei coloane, stârnindu-mi de două ori admirația și invidia: pentru presupusul lui talent critic și pentru evidenta lui agilitate sportivă. Slujba religioasă era în plină desfășurare: cu acest prilej mi-a fost dat să aud pentru prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]