26,421 matches
-
zăpada acum, la sfârșit de februarie! O pacoste pe capul lui. Ben are talentul de-a aciuaia când totul devine insuportabil și foarte greu, ființe rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chiar pe nimica. Un grăsan cu figură de pește mort, Îi Întinde cinci bancnote a câte o sută de lei fiecare, dar profesorul de geografie, după ce-și șterge cu dosul palmei fruntea de sudoare, refuză oferta. Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi dă senzația că se află Într-un deșert african, departe de lumea civilizată, constrâns să-și suporte trupul deshidratat. Stă de cel puțin două ore În picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
găsirea câte unui cadavru, ca pe un fapt de senzațional, pe care hămesiții după orori, și maniacii maleficului, Îl privesc cu răsuflarea tăiată.. Antoniu a ajuns cu greu, a mers mult și pe jos, și, i s-au umflat de căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de senzațional, pe care hămesiții după orori, și maniacii maleficului, Îl privesc cu răsuflarea tăiată.. Antoniu a ajuns cu greu, a mers mult și pe jos, și, i s-au umflat de căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei macarale, pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după ce și-a dat seama ce vrea, Îi arată cu multă Însuflețire, unde odihnesc ,,Neidentificații,, Ba, mai mult Îi și spune să se grăbească, pentru că funcționarul de la primărie și preotul, au ajuns deja la groapă. Îi vede buzele arse de căldură și, de milă toarnă Într-un pahar din plastic dintr-o sticlă, niște apă minerală călâie pe care i-o dă să bea.. Antoniu mulțumește, și-i Întinde o bancnotă de 1 leu, pentru o narcisă și o lumânare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sutele de cruci simple de lemn, pe care stă scris ,, Neidentificat,, se zăresc capetele celor patru bărbați: preotul funcționarul și cei doi gropari. Antoniu grăbește pasul, mergând printre cruci ca printr-un lan de porumb. Lumânarea s-a topit de căldură În mâna lui, iar florilor au Început să le casă petalele. A ajuns Însfârșit, tocmai când groparii bat cuiele În capacul coșciugului. Trec sforile pe dedesupt și Încet, Îl coboară pe bătrânul Kawabata În pământul de unde a venit. Își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Încet, Îl coboară pe bătrânul Kawabata În pământul de unde a venit. Își face o cruce. Îi pare bine că nimeni nu-l Întrebă nimic.. Slujitorul Domnului, un preot cu față pământie, termină de spus cuvenita rugăciune, sărind evident din cauza căldurii, peste unele pasaje.. Lopețile Încep să arunce pământul În groapă, moment În care Antoniu, se apleacă, ia din țărâna proaspăt săpată un bulgăre pe care-l aruncă peste capacul coșciugului. Zgomotul sec cu care bulgărele se izbește de capacul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cadourile mele pentru ea, un suport pentru bețișoare de tămâie: doi războinici chinezi minusculi din bronz, care țineau pe post de săbii bețișoarele parfumate. Fumul ce se înălța din ele plutea mai întâi ca o ceață încolo și încoace până ce căldura lumânărilor îl trimitea spre întunericul de deasupra cu mișcările de dans ale unui derviș. În cameră plutea un miros greu de maci de Cașmir și de lemn de santal. În jurul nostru erau aruncate ambalaje sclipitoare de la cadourile pe care ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în loc de cravate. Nici nu mai pot vedea o eșarfă colorată din mătase fără să mă gândesc la Palmer; obiectul ăsta a ajuns să aibă în el ceva ce-mi amintește invariabil de Palmer. Palmer transmite o impresie de blândețe și căldură, aproape chiar de bunătate, în atât de mare măsură bunele maniere au dobândit la el aerul de virtute majoră. Este, de asemenea, o persoană foarte cultivată. Eu, și nu Antonia, am fost cel care l-am „descoperit” pe Palmer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uita că n-ai reușit să-i dăruiești un copil. Ea n-a reușit să-mi dăruiască mie un copil. — Ei, poftim! exclamă Palmer. În mod natural fiecare consideră că este vina celuilalt. Iar probele biologice sunt nerelevante, după cum știi. Căldura și mișcările silențioase ale lui Palmer și felul în care îmi rostea numele în mod repetat îmi induseseră un fel de amețeală așa încât aproape că nu mai știam ce să-i răspund. — Sper că nu mă hipnotizezi, am spus. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu Alexander și Rosemary și le telefonasem cu două zile în urmă ca să anunț că vin și să le spun în câteva cuvinte că eu și Antonia ne despărțim. Antonia și Palmer îmi ceruseră cu multă insistență și cu o căldură surprinzătoare să-mi petrec Crăciunul cu ei. Era uimitor cu câtă rapiditate, după dezvăluirile Antoniei, „ei” deveniseră un fel de instituție care avea o putere considerabilă, o atmosferă și chiar o tradiție. Antonia își împărțea acum timpul între Hereford Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca și cum acestea ar fi devenit brusc simbolurile jalnice ale unei pierderi pe care încă n-o puteam cuprinde în ansamblul ei. Ele știau și se tânguiau. Pierderea Antoniei însemna parcă pierderea imposibilă și irevocabilă a tot ceea ce însemnase siguranță și căldură; și tot ciudat era și faptul că, deși cu câteva zile în urmă mi se părea că-mi divizasem viața și-i dădusem Antoniei doar o parte din ea, acum aveam senzația că, prin plecarea ei, ea îmi lua totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cuiva drag, pierzi totodată o mulțime de lucruri - fotografii, poezii, locuri: Dante, Avignon, un sonet de Shakespeare, marea de la țărmul Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
casă, ceea ce nu păru să o surprindă. Deschise ușa, îmi făcu loc să intru și apoi se duse în salon. Soarele strălucitor făcea ca încăperea sobră să pară mohorâtă și lipsită de viață iar culorile închise intense să-și piardă căldura. Totul părea prăfuit. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Ne-am privit, având între noi toată lungimea salonului, În clipa aceea am simțit că sunt într-adevăr pe punctul de a leșina și mi-am înfipt mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se auzeau vagoanele Stadtbahn-ului, cu zornăitul lui regulat, urmate de respirația mea rapidă, sacadată, nu tocmai maiestuoasă. Tâmplele Înfierbântate Îmi zvâcneau și hainele mă mângâiau provocator. V-am avertizat deja că povestea mea e una incomodă, așa că pot admite liniștit: căldura Înăbușitoare sau, mai degrabă, așteptarea aceasta paralizantă mă excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ungă picioarele, mormăi, dar in lieu de un vas potrivit, „va trebui să te mulțumești cu gura mea“. Își Închise buzele În jurul a trei degete. I-am simțit limba netedă pătrunzând Între două dintre ele, corpul meu transformându-se În căldură Înfiorătoare și umezeală minunată. Am Încercat să-mi amintesc repede dacă mă spălasem În dimineața aceea. Mult mai târziu, Dora stătea Întinsă cu buzele lipite de urechea mea. Dinspre camera de zi se strecurau ultimele acorduri ale „Dorinței bscure“ (un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aveau binocluri În jurul gâtului. Ca la comandă, toți și-au Întors capul spre stânga și s-au uitat la noi. Vocea ghidului, care, În condiții normale, suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul cald, plin de căldură. Vasul trecu liniștit, pufăind și fumegând. — Semăna cu fosta ta prietenă, zise Anton, dar Între timp observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sale Într-o manieră frățească. Acum nu mi-au mai rămas decât trei luni de achitat. Cam fără chef, am aruncat plicul În cutia poștală am Împins ușa În lături - și am intrat fix Într-un zid. Părea imposibil, dar căldura se accentuase. Era mai răcoare afară, decât Înăuntru. M-am dat la o parte din calea unei femei cu fața Îmbujorată și plină de furie, care Împingea un cărucior cu gemeni. La brutărie am cumpărat jumătate de litru de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ceea ce privește acest caz. Ce era de făcut? Ultimul lucru de care aveam acum nevoie era ca doi ofițeri de poliție să se folosească de mine ca să se răzbune unul pe celălalt. Îngrijorat, am tăiat-o prin scuar. Aerul palpita de căldură, ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
periferia orașului. Oamenii care au coborît erau Îmbrăcați În haine de vară și, indiferenți la Încurcătura mea, s-au Împrăștiat În direcții diferite. Am tăiat-o printre două mașini și am intrat pe o stradă lăturalnică, mărginită de copaci Înfrunziți. Căldura era sufocantă și Începusem să regret că nu mi-am luat o Înghețată. Eram pe punctul de a-mi sufleca mânecile când un balon argintiu veni spre mine zburând prin aer. Forma sa ovală și sfoara șerpuindă mi-au amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
opt, se lucra de zor. Pe șantierul de lângă depozitul de cărbune, muncitorii tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută, iar muncitorii, Încă treji, nu Începuseră să polueze aerul cu prostiile lor profane despre politică. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am auzit vorbindu-se atât de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
jucând canastă cu mine când zac bolnav în pat, așa cum e ea acum; închipuiți-vă, sucul de ghimbir pe care i l-a adus sora fiindcă a trecut printr-o operație grea, ea mi-l oferă mie, că crăp de căldură! Da, își rupe dumicatul de la gură ca să mi-l dea mie, e fapt dovedit! Și, cu toate astea, eu nu vreau să zăbovesc nici cinci minute la căpătâiul ei. Fugi, mă-ndeamnă mama, în timp ce madam Ve-ne-ra-tî, care în doi timpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care prezentau interes pentru Maimuța, exact opusul celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier numit Moundsville - în timp ce eu, în New Jersey, mă înecam în sirop (lăfăindu-mă în „căldura“ evreiască, după cum zicea Maimuța), ea, efectiv, îngheța de moarte acasă, în Virginia de Vest, un simplu animal de povară în ochii unui tată care, după cum reiese din vorbele ei, nu era cu mult mai breaz decât un catâr, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ba fermecat! Pe urmă trebuie să mă hotărăsc dacă să mă așez sau nu pe colac. Nu e o chestiune de igienă, sunt convins că locul e curat, imaculat în felul lui antiseptic propriu goiș: întrebarea e dacă mai păstrează căldura vreunui dos de-al Campbell-ilor - al maică-sii! Al lui Mary! Care-i mama lui Iisus Hristos! Ce-ar fi să pun totuși un pic de hârtie pe colac, măcar de dragul familiei mele: nu mă costă nimic, și-apoi, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]