2,573 matches
-
crispa pe o cracă roșie,/ aripile ei se vor chirci/ va fi apucată de convulsii/ și noi o vom privi zvârcolindu-se,/ și vom râde de ea,/ și vom putea socoti/ abia atunci/ că am răzbunat măcar în parte/ moartea căprioarei cu nările înfiorate...” (Cântec de lebădă din revista „Ramuri”, nr.3, 1983). CAPITOLUL I Receptarea critică a operei lui Nicolae Labiș de-a lungul timpului „Eu sunt spiritul adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi,[...] Din când în când Mă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
acordă lumii de toate zilele o a patra dimensiune: semnificația lirică”. „Zărise lumina zilei, întocmai ca Mihai Eminescu, în nordul păduros al Moldovei. Codrul și muntele i-au transmis impresiile din care s-a hrănit poezia lui. Trec prin ea căprioarele și cerbii, se văd peștii alburii în pâraiele de cleștar, munții ursuzi, iarba pălită pe creste, norii scămoși purtând în spinări frigul jilav, piatra trăsnită a înălțimilor. [...] A fost nu numai un poet al țării lui, al naturii și tradițiilor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
mari valori ale literaturii noastre nu l-a ocolit nici pe Nicolae Labiș. Poet controversat, adulat de unii, privit cu rezerve de alții, sau pur și simplu pus la zid de către anume critici și istorici literari, autorul celebrului poem Moartea căprioarei (care, în treacăt fie spus, nu poate fi ignorat nici azi și nici în viitor de către orice cercetător onest al istoriei beletristicii noastre) se află azi la o cotă a gloriei, dată nu atât de opera lui cât de sfârșitul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
vast material referitor la biografia și opera lui Nicolae Labiș (în recenta bibliografie, pe care i-a alcătuit-o, Mircea Coloșenco identifică peste cinci sute de titluri de volume, articole, contribuții critice și de istorie literară semnate de autorul „Morții căprioarei”. Alături de cele patru monografii care i-au fost consacrate (Ștefan Bitan, Labiș, Albatrosul ucis, 1970; Lucian Raicu, Nicolae Labiș, 1977; Ion Bălu, Nicolae Labiș, 1982; Gheorghe Tomozei, Urmele poetului Labiș, 1985) dispunem și de un masiv volum ce reconstituie fragmente
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sale, o neliniște care apare în orice situație ca un dat stabil. În ceea ce privește maturitatea, și ea are un hotar incomplet consolidat, copilăria continuă să se intersecteze cu vârsta adultă. Separarea lor completă e imposibil de realizat. Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate, naratorului de peste ani. Moartea căprioarei poate dobândi o semnificație mai bogată, în direcția sugerării unei drame existențiale, unei angajări într-o existență guvernată de necesitatea imediată. Starea de spirit caracteristică e tulburarea, neliniștea: „Pășesc ca pe o altă Planetă, imensă, străină și grea.” Apare o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
redă viață, făcând asociații surprinzătoare, și, folosește adesea imagini vizuale și picturale nefiind un pastelist. Senzațiile auditive sunt transpuse vizual: „Cu foșnet vestejit răsună valea” sau „Așteptam într-un loc unde încă mai sună Din strunele undelor line izvoarele.” (Moartea căprioarei) Se observă la Labiș tendința întrebuințării concrete a unor termeni „direct legați de unele trăsături profund caracteristice ale conținutului.” Întâlnim des în poezia sa ideea de puritate, de alb. Cuvântul pur este frecvent cu sensul de curat, imaculat. Poetul merge
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și poetul a avut conștiința solidarizării organice cu materia: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier, Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în palmă, Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.” Sărutul pământului nu este o atitudine naturalistă, ci un gest ritual, identificat cu sângele elementelor. CAPITOLUL AL IV-LEA Preponderența elementului latin (studiul lexicului pe baza textelor literare Moartea căprioarei și Miorița) „Mitul este o expresie profundă și de neînlocuit a aceleiași imagini a lumii care susține ca structură internă o întreagă cultură și evoluția sa istorică. În acest sens mitul este autonom așa cum este autonomă știința miturilor față de alte
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
mioriță-ntoarsă în alt chip. Copilul și mioara s-au șters din amintire, războiul peste toate a pus un văl de fum. Și seceta săpase mai multe cimitire.” Evocarea aceasta apărea în 1955. Înrudirea ei ca geneză cu capodopera labișiană Moartea căprioarei (1954) devine seducătoare. În ambele ne întâmpină prezența unui animal mult îndrăgit, la a cărui moarte poetul asistă îndurerat, fără putința de a schimba ceva în desfășurarea destinului. Moartea oii, ca și cea a căprioarei, se petrece „pe nisip”, la
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
geneză cu capodopera labișiană Moartea căprioarei (1954) devine seducătoare. În ambele ne întâmpină prezența unui animal mult îndrăgit, la a cărui moarte poetul asistă îndurerat, fără putința de a schimba ceva în desfășurarea destinului. Moartea oii, ca și cea a căprioarei, se petrece „pe nisip”, la marginea unor ape secate de prezența copleșitoare a secetei. Cadrul de adâncime îl dă, în ambele cazuri, pădurea cu rezonanțe grave, izvorâte parcă din sensurile unei istorii încărcate de zbucium. Desigur, toate aceste elemente se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de zbucium. Desigur, toate aceste elemente se află aici într-o formă incipientă; dar ele ni se par cu deosebire semnificative pentru procesul analogic de maturizare pe care e de presupus că l-a străbătut simbolul animalului sacru în Moartea căprioarei, unde implicațiile mioritice trebuie admise oricum, într-o adiacență de profunzime. În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică „pasăre albastră”, basmul cu „fata prefăcută în căprioară” contrastează pluriform cu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ni se par cu deosebire semnificative pentru procesul analogic de maturizare pe care e de presupus că l-a străbătut simbolul animalului sacru în Moartea căprioarei, unde implicațiile mioritice trebuie admise oricum, într-o adiacență de profunzime. În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică „pasăre albastră”, basmul cu „fata prefăcută în căprioară” contrastează pluriform cu violența și amintirea războiului. Că poetul cunoștea (din manuale) o povestire sadoveniană pe teme apropiate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sacru în Moartea căprioarei, unde implicațiile mioritice trebuie admise oricum, într-o adiacență de profunzime. În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului lui Labiș, munte, brazi, o simbolică „pasăre albastră”, basmul cu „fata prefăcută în căprioară” contrastează pluriform cu violența și amintirea războiului. Că poetul cunoștea (din manuale) o povestire sadoveniană pe teme apropiate, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, „bătrînă și nestricată de om”, o căprioară lovită de glonț dar scăpată de ochii pușcașilor se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o simbolică „pasăre albastră”, basmul cu „fata prefăcută în căprioară” contrastează pluriform cu violența și amintirea războiului. Că poetul cunoștea (din manuale) o povestire sadoveniană pe teme apropiate, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, „bătrînă și nestricată de om”, o căprioară lovită de glonț dar scăpată de ochii pușcașilor se stinge lent. Pentru narator, prilej de participare afectivă: „Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
bătrînă și nestricată de om”, o căprioară lovită de glonț dar scăpată de ochii pușcașilor se stinge lent. Pentru narator, prilej de participare afectivă: „Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului [...]. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintîi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului [...]. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintîi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe...” Multe ramificații în creația lui Labiș se arată a avea și un alt
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge și-mi pătrunde-n sânge. Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos.” Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate, naratorului de peste ani. Moartea căprioarei poate dobândi o semnificație mai bogată, în direcția sugerării unei drame existențiale, unei angajări într-o existență guvernată de necesitatea imediată. Starea de spirit caracteristică e tulburarea, neliniștea: „Pășesc ca pe o altă Planetă, imensă, străină și grea.” Apare o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și-a axat creația pe un puternic fond lexical de provenință populară, impresionând prin forța sugestivă cu care dă claritate stilului. Pentru a ne face o idee asupra vocabularului lui Labiș, s-au analizat în mod special două poezii: Moartea căprioarei și Miorița, în care s-a urmărit originea și frecvența cuvintelor. S-a operat exclusiv cu acele cuvinte pline (cele cu sens lexical), eliminând din analiză articolul, numeralul, pronumele, verbele a fi și a avea cu valoare auxiliară, prepoziția și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
creației poetice sub aspectul lexicului, morfologiei, sintaxei și stilului. Aspectele menționate ne-au dat posibilitatea să evidențiem preponderența elementului latin în poezia lui Nicolae Labiș, realizându-se în acest sens o analiză statistică a lexicului pe baza textelor literare Moartea căprioarei și Miorița. S-a constatat că poezia lui Labiș relevă o individualitate și personalitate pregnantă, concretizată prin cantabilitatea versurilor, fastul și armonia imaginilor, marea încărcătură afectivă a cuvintelor, precum și prin crearea îndrăzneață de noi sensuri printr-o mânuire și folosire
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
rol important în polenizarea diverselor plante. Cele mai numeroase sunt :cosașul (Locusta viridis), greierul (Lyogrielus campestris), numeroși fluturi,păianjeni,cărăbuși, libelule. 2. Fauna pădurii de silvostepă este reprezentată prin puține specii de mamifere precum: iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Canis vulpea), căprioara (Capreolus capreolus), bursucul( Meles meles), la care se adaugă apariții mai rare cum sunt :lupul (Canis lupus), porcul mistreț (Sus scrofa),ce apare în grupuri de 2 -3, mai ales primăvara. Păsările sunt reprezentate prin specii ceva mai numeroase:gaița
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
pământ împăciuire la oameni bună- nvoire. O, o, o minune! Domn, Domn Am plecat să colindăm Domn, Domn să-nălțăm Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălțăm Și-au plecat la vânătoare Domn, Domn să-nălțăm Să vâneze căprioare Domn, Domn să-nălțăm Căprioare n-au vânat Domn, Domn să-nălțăm Și-au vânat un iepuraș Domn, Domn să-nălțăm Să facă din blana lui Domn, Domn să-nălțăm Veșmânt frumos Domnului. Domn, Domn să-nălțăm După dealul cel
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
nvoire. O, o, o minune! Domn, Domn Am plecat să colindăm Domn, Domn să-nălțăm Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălțăm Și-au plecat la vânătoare Domn, Domn să-nălțăm Să vâneze căprioare Domn, Domn să-nălțăm Căprioare n-au vânat Domn, Domn să-nălțăm Și-au vânat un iepuraș Domn, Domn să-nălțăm Să facă din blana lui Domn, Domn să-nălțăm Veșmânt frumos Domnului. Domn, Domn să-nălțăm După dealul cel mai mare După dealul cel
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pământ împăciuire la oameni bună- nvoire. O, o, o minune! Domn, Domn Am plecat să colindăm Domn, Domn să-nălțăm Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălțăm Și-au plecat la vânătoare Domn, Domn să-nălțăm Să vâneze căprioare Domn, Domn să-nălțăm Căprioare n-au vânat Domn, Domn să-nălțăm Și-au vânat un iepuraș Domn, Domn să-nălțăm Să facă din blana lui Domn, Domn să-nălțăm Veșmânt frumos Domnului. Domn, Domn să-nălțăm După dealul cel
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]