4,175 matches
-
STAMATI, Iacov (24.VI.1749 - 9.III.1803, Iași), cărturar. Ardelean din ținutul Bistriței, S. trece în Moldova pentru a se dedica vieții monahale. Călugărit, în 1765, la mănăstirea Neamț, este adus, în 1774, de mitropolitul Gavriil Callimachi la Iași ca protosinghel (administrator) al Mitropoliei. Cariera ecleziastică pare asigurată după
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
idei noi din teoria literaturii, aplicate eficient textelor românești. Rezultă un discurs critic modern fără ostentație, ce slujește perfect opera analizată. Cantemir în Cartea ieroglifelor strânge într-o interpretare de mare coerență argumente de ordin estetic, pentru a-i contura cărturarului o dimensiune universală. Combinând o riguroasă analiză textuală, în bună tradiție structuralistă, cu abordări specifice psihocriticii, S. începe prin a fixa saltul înfăptuit de Dimitrie Cantemir de la proza cronicărească la cea artistică, într-un roman autobiografic în care realitatea este
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
curând din plăcerea de a provoca perspicacitatea cititorului prin substituiri simbolice, caracterul ludic al operei fiind sporit și de limbajul cifrat, pentru care Cantemir a avut grijă să dea un glosar cu cheia semnelor. În context comparatist, se remarcă atracția cărturarului pentru o comunicare criptică și mai cu seamă preocuparea de a edifica o scriere cu caracter universal. Înscriindu-l pe Cantemir în formula „excentrică” a manierismului, S. îl și delimitează de ea: limbajul ezoteric al Istoriei ieroglifice este o replică
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
următoare, intitulată Eminescu. Revolta geniului și geniul revoltei, S. discută esențializarea și redimensionarea revoltei la marele poet, accentul fiind pus pe investigarea operei, nu pe modelul de rebeliune al omului. Micromonografia Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu (1984) reface imaginea cărturarului român, încadrată în ideologia iluminismului european, căruia acesta îi aparține de drept, în timp ce opera este abordată în relație cu scrieri literare din epocă. Caracterul original al Țiganiadei, comentat într-o manieră modernă care revitalizează calitatea textului, e fixat în „autohtonizarea
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Ș. se aliniază la gândirea iluministă. Modul și gradul de înțelegere a lumii materiale sunt explicit afirmate în prelucrarea Învățătură firească spre surparea superstiției norodului (rămasă în manuscris până în 1964), după o scriere a lui J. H. Helmuth. Selectând, simplificând, cărturarul român limpezește și adaptează originalul la nivelul și aria de cunoștințe a cititorilor săi. Determinismul, explicarea cauzală a fenomenelor constituie ideea fundamentală de la care pleacă în combaterea superstițiilor și a practicilor magice. Pentru a le „surpa”, el le descrie și
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Hronica... este și o scriere de atitudine politică și socială, cu o viziune largă. Comentariul istoric îi prilejuiește lui Ș. reflecții și intervenții directe, îndreptate în special în sensul situării românilor pe același plan cu celelalte popoare europene. Spirit iluminist, cărturarul dă o mare importanță reformelor sociale, criticând, sarcastic și amar, abuzurile potentaților vremii, ale clerului ahtiat de putere lumească și văzând în politica de unire a Bisericii Ortodoxe cu cea Catolică doar un mod de expansiune, de aservire totală a
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
dar și în alte limbi. Luna februarie 1869 marchează debutul activității publicistice a societății. Acum se tipărește „Speranța”, periodic apărut, cu o întrerupere de un an, până în iunie 1872. Mitropolitul Andrei Șaguna afirmă că revista „lețește cunoștințele temeinice, din care [...] cărturarii noștri pot înavuți științele [...] școlare și cele istorice”. Din august 1872 până în iunie 1875 se va edita, sub egida Episcopiei Ortodoxe din Arad, o nouă publicație, „Lumina”, unde chestiunile școlare au un loc privilegiat. Ca urmare a unificării, în 1880
SOCIETATEA DE LECTURA A TEOLOGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289752_a_291081]
-
Șerban Cioculescu, „Pagini din istoria cărții românești”, RL, 1982, 8; G. Mihăilă, O viață în slujba cărții românești, RL, 1982, 52; I. C. Chițimia, Dan Simonescu la 80 de ani. In honorem, „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1982; Al. Zub, Un cărturar și un pedagog, CL, 1983, 2; I. D. Lăudat, Profesorul Dan Simonescu - o viață închinată cărții, AUI, literatură, t. XXIX, 1983; I. D. Lăudat, Dan Simonescu, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, AUI, literatură, t. XXX, 1984; Gh. Bulgăr, „Contribuții
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
1985, 2; Dim. Păcurariu, Erudiția și rigoarea istoricului literar, LCF, 1985, 14; Gheorghe Buluță, Contribuții la studiul literaturii române vechi, LCF, 1986, 2; I.C. Chițimia, Profesorul Dan Simonescu la 85 de ani, „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1987; Mircea Anghelescu, Cărturari și ediții, LCF, 1991, 36; Mihai Mitu, Dan Simonescu, RITL, 1993, 3-4; Datcu, Dicț. etnolog, II, 210-211; Victor Stoleru, Remember, București, 2001, 52-57; Centenar Dan Simonescu. Cartea și biblioteca. Contribuții la istoria culturii românești, îngr. și pref. Gheorghe Buluță și
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
1290 și merge până la 1688, cu o completare până la 1690), ci și opiniile mai multor autori (secvențele din care se compun), avându-l la capătul superior al șirului, poate, pe logofătul Stoica Ludescu, „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor - și lucrarea cărturarului (stimabil din toate punctele de vedere) care s-a pus în slujba Bălenilor și a redactat cea mai mare parte (Cronica Bălenilor) a compilației cunoscute sub titlul de Istoriile domnilor țărăi Rumânești. Ca și în actele cu caracter juridic (vânzare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
făcuse un „portret al excelenței” („Om deplin, capú întregu, hire adîncă, cât poți dzice că nascú și în Moldova oameni”). Prin 1660, în luna aprilie, Gheorghe Ștefan cu cei care îl urmaseră, o veritabilă „curte” privată (între ei și câțiva cărturari, precum Antonie de Moldovița, confesor și secretar, autor al faimosului Codice) se afla la Viena, iar în 1662 cutreiera landurile germane, fiind, pe rând, oaspete al prințului Wenzel von Lobkowitz și al contelui von Rothal. în 1663, ajunsese în Rusia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cronicari munteni, ediție de Mihail Gregorian, prefață de Dan Horia Mazilu, vol. II, București, Editura Minerva, col. BPT, 1984, p. 103. 25. Ibidem, vol. I, p. 137. 26. Ibidem. 27. Ibidem, vol. II, pp. 101, 104-105. Și Matei al Mirelor, cărturarul grec căruia Radu Șerban i-a fost favorabil, a avut o părere bună despre el: „Șărban era un om mintos, viteaz, bun, blând și plin de omenie; săraci și străini, toți aflau loc în inima lui; țara o guverna bine
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în necropolă să citească numele de pe piatră și, eventual, să-l asocieze unei rugăciuni 85. Inscripțiile perimetrale, compunerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un monument de îngropăciune) - cele tot mai sofisticate ale fanarioților, în care cărturarii puși să le alcătuiască fac exerciții antichizante și îi proclamă pe grecii mutați, peste înțelegerea lor, din Moldova în țara Românească, drept stăpânitori ai Daciei 86, toate aceste inscripții care urmăresc, dincolo de așezarea locului de veci sub protecția singurei forțe benefice
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
face cu o materializare absolut remarcabilă a procedeului numit îndeobște „vorbirea morților” (cu o etopee adică, expresivă și convingătoare formă literară ce viza „nemurirea numelui”). Ruxandra, soția îndurerată, nu poate fi, cred, desprinsă de apariția acestui text, datorat - probabil - unui cărturar de la Curtea lui Radu de la Afumați 98. Războaiele - mereu războaiele (deși „vorbirile postume” puteau comunica și lucruri din lumea civilă 99), puncte incontestabile de control pe un traseu al cutezanței, al vitejiei, al fidelității și al patriotismului - multe din ele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
începutul secolului al XVII-lea datează probabil Pravila de ispravă a oamenilor și de toate păcatele și greșalele [ms.nr. 5211 B.A.R.]). Aceste versiuni - cred cercetătorii - vin din Moldova, unde tălmăcirea de texte juridice era o preocupare constantă a cărturarilor locului. „Ritorul și scholasticul” Lucaci - în care cred că putem vedea un profesor al școlii de la Putna - traduce în slavonește, în 1581, îndemnat de Eustatie, fost episcop al Romanului, o pravilă (Pravila ritorului Lucaci sau Pravila de la Putna) și o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
excelenței și închinându-i „pârga dintâi a tipografiei”) la Sas-Sebeș (tiparnița fiind, probabil, cea confiscată de la mitropolitul Sava Brancovici la scoaterea sa silnică din scaun) în 1683, sub titlul Sicriul de aur, alcătuiesc un discurs eminamente livresc. A fost un cărturar harnic acest preot calvin (înnobilat, împreună cu fratele său Oprea, la 20 mai 1664608; de aici, probabil, îngăduința pe care o obține de a imprima cărți românești și chiar unele subvenții primite pentru acoperirea costurilor tipăririi), ce a fost, între 1682
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos, în care defunctul elogiat și plâns se numește Vasile I, întemeietorul faimoasei dinastii a Macedonenilor. Literaturile din Europa de sud-est au urmat această tradiție. Pe seama lui Grigore țamblac, cărturar sud-dunărean despre care se credea că a avut - la începutul secolului al XV-lea - atingeri însemnate cu spațiul cultural românesc, se pune un Cuvânt la mormântul mitropolitului Kiprian. Etc. Autenticitatea Scrisorii... (înglobată mai târziu de autor - sau de altcineva - în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dregătorească în Moldova: pe Constantin, pe Pătrașcu - cel ce se va însura cu Todosia, fiica vistierului Toader Boul, ajungând astfel cumnat cu Voievodul Gheorge Ștefan - și pe Miron), un dascăl din Ardeal - pe diacul Toader din Feldru (unul dintre acei cărturari ardeleni care au lucrat ca profesori peste munte, în Moldova). După ce și-a terminat slujba la Calafendești, diacul Toader s-a întors la Bistrița, în Transilvania, unde și-a oferit, se pare, serviciile „sfatului” orașului. Aducându-și aminte de fostul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ni-l imaginăm ca pe o „inserție” cultă într-o „reprezentație” dominată de semnele ritualice aparținând discursului funebru popular), arătând o notabilă stăpânire a artei oratorice (argumentarea urmează un traiect ce solicită formarea unor „convingeri”), este de marcă esențialmente livrescă. Cărturar de bună formație, diacul Toader se mișcă nestânjenit printre „izvoare”, „topind” pasajele împrumutate din scrierile religioase în construcții ce par a-i aparține. învățații au deslușit în bună măsură sursele puse în lucru. începutul cuvântării (ce evocă forța creatoare a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moldovan, ca și piesa lui Ghiță Pop; sediul a fost sigilat, iar arhiva retrocedată cu aspre observații de respectare strictă a statutelor. Momente de reviriment cunoaște societatea în anii 1901-1904, când își face simțită prezența o nouă generație de tineri cărturari, între care se numără Octavian Goga, Al. Ciura, Ioan Lupaș, Vasile Goldiș, Ion Agârbiceanu, Traian Vuia, Vasile Stoica ș.a. Ei se întâlnesc în toamna anului 1901, la hotelul „Saskor”, cu Nicolae Iorga, care le vorbește despre Mihai Viteazul, răspunsul fiind
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
dramaturg, memorialist și gazetar. A fost al doilea din cei cinci copii ai Elenei (n. Borlea) și ai lui Savu Slavici, meșter cojocar, care s-a ocupat și cu negustorii de tot felul. Mama sa era dintr-o familie de cărturari ardeleni. S. a învățat primele clase în satul natal, la școala de pe lângă biserică. În 1859 este trimis la Arad, unde repetă clasa a patra, iar din anul următor este elev la liceul maghiar. În 1865 se transferă la Liceul Piarist
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
de imaginea unei comori, iar ideea de expunere muzeală Încă puternic irizată de mândria aventurierilor? Descoperirea Asiei În primele reviste româneștitc "Descoperirea Asiei În primele reviste românești" „În fundul Evropei, pe marginea Orientului”, cum scria Alecsandri la 1848, o mână de cărturari de numele cărora se leagă toate volutele unui crescendo publicistic Îngânaseră cu Dinicu Golescu: „Vremea este a ne deștepta, ca niște bune gazde care când ies din casele lor adună pe seama lor și a casnicilor lor; așa și noi: adunând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de-a lungul secolului al XIX-lea manifestă - pentru India și, Într-un mod sistematic, pentru Asia - o preocupare statornică pentru câteva teme pe care cititorul de azi le descoperă printre predilecțiile lui Honigberger și generației lui de călători și cărturari. Ne putem gândi Însă și la acompaniamentul erudit al producției anonime, căruia mai greu Îi putem depista sursele, cum e de pildă cel al lui Andrei Mureșanu 5. Două articole cu titlul „Arderea văduvelor În India” apar În 1845 În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Sbiera, Cernăuți, 1936; Nicolae Tcaciuc-Albu, Viața și opera lui Ion Sbiera, Cernăuți, 1936; Nicolae Bot, Activitatea de folclorist a lui I. G. Sbiera, REF, 1967, 1; Bucur, Istoriografia, 201-203; Bârlea, Ist. folc., 124-127; Dicț. lit. 1900, 768-769; George Muntean, Un cărturar bucovinean: Ion G. Sbiera, RL, 1987, 8; Satco-Pânzar, Dicționar, 201-202; Pavel Țugui, I. G. Sbiera, „Glasul Bucovinei”, 1996, 4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 199-200. I. H.C.
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
SCRIBAN, Romulus (24.VIII.1838, Burdujeni, azi Suceava - 29.X.1912, Iași), publicist și autor de versuri. Nepot de frate al cărturarilor Neofit și Filaret Scriban, S. este tatăl arhimandritului Iuliu Scriban, al profesorului August Scriban și al juristului Traian Scriban. A învățat mai întâi la Iași, frecventând cursurile Seminarului de la Socola și cursul superior al Academiei din Iași (fosta Academie Mihăileană
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]