2,267 matches
-
moșia Panticeu. Cătălina. Cătălina, Cătălina-Dorna, Sfânta Cătălina-Dorna (mag. Kzyentkatolnadorna), cătun și apoi sat de sine stătător, compus din cătunele Cătălina și Dorna, cunoaște prima atestare documentară în 1320, printr-un act în care este menționat și satul vecin, Sărata. Un cătun cu nume similar, atestat documentar prin 1800, Cătălina, Cătălin, ung. Koltókatalin (cca. 1800 - Kolto-Katalin, 1839 - Katelinfalva, Katelina), se află în apropiere de Somcuta Mare și a fost contopit cu satul Coltău . În documentele medievale și moderne, satul Cătălina al comunei
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
se află în apropiere de Somcuta Mare și a fost contopit cu satul Coltău . În documentele medievale și moderne, satul Cătălina al comunei Panticeu este numit pe rând Scentkatherina (1320), Zenthkatolna (1359), Zenth-Katalen (1441), Zent Kathalyn (1523), predium Szent-Katolna (1837). Cătunul Dorna este menționat pentru prima dată în 1550 (poss. Dorna), numele său fiind înglobat ulterior în cel al satului Cătălina în forma Szent-Katolna-Dorna (1854, 1880, 1895), Szentkatolnadorna (1900, 1910, 1941). După primul război mondial s-a impus numele actual al
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
menționat pentru prima dată în 1550 (poss. Dorna), numele său fiind înglobat ulterior în cel al satului Cătălina în forma Szent-Katolna-Dorna (1854, 1880, 1895), Szentkatolnadorna (1900, 1910, 1941). După primul război mondial s-a impus numele actual al satului - Cătălina. Cătunul Dorna este designat cu un oiconim de origine slavă - drnu - cu sensul de loc pustiu, pajiște nelocuită într-o primă fază. Conform tradiției locale, satul Cătălina poartă numele unei starețe a mănăstirii romano-catolice, întemeiată în vechime pe dealul din vecinătatea
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
recensămintele austriece din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și debutul secolului XX și cele din Șematismele Arhidiecezei Albei Iulia și Făgăraș. Spre exemplu, în 1880 recensământul evidențiază 231 greco-catolici, iar Șematismul - 125 în Cătălina și 80 în cătunul Dorna - în total de 205. Situația este similară în 1900, când Recensământul austriac înregistrează 314 greco-catolici, iar Șematismul 331 . 1.Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora, Atlasul localităților județului Cluj, Editura Suncart
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
iar restul reprezintă teren arabil — 2026 ha și nearabil — 474 ha. Comuna Jilava s-a format prin contopirea a trei sate: Jilava, Mierlari și Odăile. Satul Jilava, cel mai mare dintre cele trei era alcătuit la rândul său din patru cătune: Români, Ungureni, Sârbi și Țigănie. Din punct de vedere etnic, populația comunei cuprinde trei grupe: români, bulgari și romi. O parte a populației românești este băștinașă, în timp ce o altă parte este originară din Transilvania. Românii ardeleni au venit în a
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
organizarea comunelor rurale și urbane adoptată în 1864. În „Tabloul comunelor rurale din România la 1864” este menționată pentru prima dată comuna Jilava-Mierlari din plasa Sabar, județul Ilfov. Comuna este menționată și un an mai târziu ca fiind alcătuită din cătunele Jilava, Mierlari și Odăile, având în total 285 de case, două biserici și o populație de 328 de familii. „Jilava: sat în județul Ilfov, plasa Sabaru; formează comună cu cătunele Mierlari și Odăi; are 1640 locuitori; este stație a drumului
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
menționată și un an mai târziu ca fiind alcătuită din cătunele Jilava, Mierlari și Odăile, având în total 285 de case, două biserici și o populație de 328 de familii. „Jilava: sat în județul Ilfov, plasa Sabaru; formează comună cu cătunele Mierlari și Odăi; are 1640 locuitori; este stație a drumului de fier; aici se țin anual două bâlciuri- unul în Duminica Mare, celălalt pe 21 iulie”. La răscoala din 1888, sub conducerea învățătorului Dimitrie Manolescu, țăranii jilăveni au alungat pe
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
1 de la Căciulata. Apa era îmbuteliată și dusă cu poștalionul la Paris. De asemeni Franz Joseph, împăratul Austro-Ungariei, a beneficiat de tratamentul apelor minerale de la Căciulata. Datorită faimei apelor miraculoase stațiunea Călimănești nu a mai parcurs toate etapele dezvoltării de la cătun la sat, comună, oraș, ci a trecut direct la stadiul de "stațiune". Frumusețea locurilor este aceea care-i determină pe marii potentați ai începutului de secol XX să-și construiască splendide vile în stil elvețian, un sanatoriu și cazinouri (clădirea
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
ezitări, autoritățile universitare se pun de acord pentru a construi noua universitate la Ottingen. Câmpul pe care urma să se construiască universitatea e un podiș, la marginea pădurii Lauzelle. Pe vremea respectivă, aici nu existau decât câteva gospodării într-un cătun, numit Baraca. Restul era un câmp pe care erau cultivate sfecle. UCL, cu ajutorul statului belgian, cumpără o suprafață de 900 de hectare, și începe lucrările pe 20 ianuarie 1969. Noii locuitori se așază la Louvain-la-Neuve în 1972. Numărul studenților era
Louvain-la-Neuve () [Corola-website/Science/299768_a_301097]
-
facultatea de teologie e clădirea ce servește drept punctul de centru al orașului. În jurul centrului au fost prevăzuite și construite patru cartiere: Biéreau, Lauzelle, Hocaille și Bruyères. Pe lângă acestea, s-a dezvoltat un al cincilea cartier, Baraca, pe locul fostului cătun. Acest cartier refuză măsurile de urbanizare impuse de universitate. Louvain-la-Neuve e un oraș în expansiune continuă, practică din punct de vedere al mobilității, deoarece se află la echidistanță între Namur și Bruxelles. Trei trenuri pe oră leagă LLN de Ottingen
Louvain-la-Neuve () [Corola-website/Science/299768_a_301097]
-
a hatmanului vor fi moștenite de una din fete, Marica Călugărița. Prima atestare documentară este datată 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi cătunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale, Marica Călugărița, la bătrânețe. În anul 1615 satul și teritoriile sale sunt cumpărate de Ștefan Tomșa care le va face danie Mănăstirii Solca, în a cărei proprietate vor rămâne până la 1785
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
34,25%), mozaici (7,35%), evanghelici\luterani (2,8%) și greco-catolici (0,4%). Localitatea Frasin este atestată documentar pentru prima dată în anul 1850, ca având pecete proprie în limba română. Dacă în anul 1785 Frasin era pomenit ca un cătun, aparținând administrativ de satul Stulpicani și având o populație preponderent românească, după anul 1800 este consemnat ca o așezare dezvoltată, reprezentând o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare. Populația s-a diversificat și a crescut numeric prin colonizarea în zonă a
Frasin (oraș) () [Corola-website/Science/299256_a_300585]
-
La 27 aprilie 1833 se precizează, că Anina este același sat Pașcani, aflat sub stăpînirea contelui Stuart, care depuse jurămînt de credință Rusiei. La 1856 moșia se afla în arendă la negustorul turc Husan-bei, care avea și cîrciumă în sat. Cătunul Aneni rămîne devastat și pustiit în urma evacuării tătarilor din Basarabia. Abia în 1883, considerat anul renașterii localității, se mută aici cu traiul niște țărani din satele vecine, care se ocupau aici cu agricultura și creșterea vitelor. În 1889 mai multe
Anenii Noi () [Corola-website/Science/299774_a_301103]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,19%), dar există și minorități de musulmani (2,46%) și penticostali (2,32%). Pentru 4,58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. După Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, comuna Caraomer avea în anul 1880 următoarele cătune în componență: Caraomer (53 de familii de tătari), Alibeichoi (8 familii de cerchezi, desființat), Canlicicur (95 de familii de tătari coloniști, desființat înainte de 1989), Dauluchioi (19 familii de turci), Ghiuvenlia (45 de familii de turci), Cherchezchioi (18 familii de turci
Negru Vodă (oraș) () [Corola-website/Science/299775_a_301104]
-
desființat înainte de 1989), Dauluchioi (19 familii de turci), Ghiuvenlia (45 de familii de turci), Cherchezchioi (18 familii de turci), Derechioi (11 familii de tătari, desființat), Docuzaci (8 familii de turci), Mamuzlia (3 familii de turci), Calfachioi (12 familii de turci). Cătunul Vâlcelele (denumit atunci Valala) aparținea de comuna Cotu Văii (denumirea istorică: Chiragi) și avea doar 2 familii de turci. Numeroase familii de musulmani au dispărut sau au emigrat în urma războiului, zona fiind colonizată ulterior cu români. În anul 1902, Caraomer
Negru Vodă (oraș) () [Corola-website/Science/299775_a_301104]
-
satului în anul 1717, surse mai noi împing această dată până în secolul al XIV-lea. Alte atestări documentare mai vechi decât anul 1717 sunt din secolul al XVI-lea și din secolul al XVII-lea. Tradiția locală vorbește despre trei cătune care s-au unit, cândva pe vremea Mariei Tereza, pe vatra actuală a așezării: Corneanț (nucleul viitoarei așezări), Bocea (cel mai mare) și Drila. Corneanțul era așezat acolo unde astăzi se găsește cartierul cu același nume, în sudul satului. Bocea
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
punct de vedere administrativ, orașul este împărțit în două cartiere: Vicovu de Sus (format din Vicovu de Sus Est, Vicovu de Sus Centru, Plai și Lăură) care reprezintă 70% din suprafața orașului și Bivolărie (format din vatra satului Bivolărie și cătunul Poderei) 30% din suprafața orașului. Localitatea deține 1.200 mp de spații verzi amenajate și peisaje naturale de la poalele Obcinelor Mari. În orașul Vicovu de Sus există statuia lui Ion Nistor și un monument al eroilor din cele două războaie
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
său, Ilias. Pe teritoriul satului Lăură a fost una dintre cele mai însemnate mănăstiri de la începutul Evului Mediu din Moldova. Aici și-au avut metania episcopul Leontie de la Rădăuți și Daniil Sihastru, ambii sanctificați mai târziu de Biserică Ortodoxă. Însuși cătunul Lăură, aflat în partea de vest a localității, își are numele de la aceasta "Lavra" monahala. În pădurile de la nordul localității Vicovu de Sus au fost descoperite unelte de piatră, arme din bronz și fragmente de zale din Evul Mediu. Pe
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Măcicătești și le dăruiește Putnei. Aflați în subordinea Mănăstirii Putna, vicovenii erau poslușnici ai călugărilor, fiind scutiți de dârî pentru că păzeau potecile care duceau în Transilvania de hoți și ostile plecate după pradă. Punctul de pază al potecilor era în cătunul Caraula din satul Straja, aflat la vest de satul Vicovul de Sus. De fapt, actualul sat Straja a fost format din vicovenii care făceau de straja drumului care ducea în Transilvania. În anul 1622, tătarii care căutau să jefuiască Mănăstirea
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
sate din nord-estul peninsulei Istria, în partea de nord a Mării Adriatice, în Croația. Acestea sunt Jeiăn (în transcrierea istroromânei de către August Kovačec Žei̯ân, în croată Žejane), la nord-est de muntele Učka, și în alte șapte sate și cătune la sud de acest munte. Mai sunt vorbitori răspândiți în orașe din Croația și în emigrație, mai ales în Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. Denumirea de istroromână este o creație a lingviștilor. Vorbitorii ei o denumesc neunitar
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
23 august 1943, Valea Călugărească, județul Prahova - d. 7 iunie 2011, Paris, Franța) a fost un critic, istoric literar, comentator politic și eseist român. S-a născut la 22 august 1943 (înregistrat în registrul Stării Civile pe 23 august), în cătunul Schiau, comuna Valea Călugărească, județul Prahova. Este fiul podgorenilor cu origini elene Nicolae Iorgulescu, nepot, după spusele lui , al unui Iorgos, venit înainte de 1800 să îngrijească de podgoriile boierești din zonă și Zoe (născută tot într-o familie de greci
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
după restituirea Cadrilaterului către Bulgaria. Fiind zonă de frontieră, al cărei acces era limitat, aceast sat al comunei Limanu nu era frecventat de turiști în perioada dictaturii comuniste ; după revoluție și până la sfârșitul anilor 1990 era cunoscut ca fiind un cătun de pescari cu o plajă puțin cunoscută de către turiști, fiind preferată îndeosebi de către nudiști. În ultimii 10 ani însă, datorită muzicii promovate de formația Vama Veche, localitatea a cunoscut un aflux puternic de turiști, schimbându-și complet vechea înfățișare prin
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
de construcții și spații comerciale noi. Aici se desfășoară anual, începând din anul 2003, festivalul de muzică rock numit Stufstock. Această evoluție a adus multe critici din partea unor vechi cunoscători ai localității care deplâng dispariția vechiului farmec a acestui fost cătun pescăresc liniștit și boem. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care a luat ființă mișcarea Salvați Vama Veche.
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
secolul XVIII. Chiar și după colapsul Imperiului Roman de Apus, s-au menținut domeniile extinse că ""villae"", fermele izolate și aglomerările rurale de tip "vici". După marile migrații, unele domenii "villae" din nord au fost abandonate, ori erau utilizate drept cătune cu scop de protecție pentru locuitori, datorită fortificării cu ziduri sau valuri de pământ. Barbarii, ce locuiau în aglomerări rurale, au transplantat aceste structuri în zonele unde s-au stabilit. Biserica a contribuit la fixarea populației rurale, fiind unitatea administrativ
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
secolul al XI-lea, a trecut la Ordinul cistercian, în 1131, odată cu sosirea unor călugări de la abația Trois-Fontaines. În pofida devastărilor suferite, autoritatea sa, când se afla la culmea măreției sale, se întindea asupra a vreo trei sute de teritorii: orașe, sate, cătune și ferme. La Revoluția Franceză călugării au fost alungați, iar bunurile abației au fost puse la dispoziția Națiunii, ca bunuri naționale. În timpul tulburărilor care au urmat Revoluției Franceze clădirile au fost distruse și abandonate. Abația a fost reconstruită, iar tradiția
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]