2,014 matches
-
-mi plac nici vocile nepoftite care îmi invadează creierul, la primele ore ale dimineții. Afară! Se făcu liniște (instrumentiștii orchestrei au ieșit la un sandviș și la un suc, pentru moment, să profităm de ocazie). Se ridică și ieși din cadă. După ce se frecă bine cu prosopul - mare, roz, cu niște romburi albe, cumpărat de Lucia de la un târg, el ar fi vrut albastru, ea avusese câștig de cauză, un conflict incipient fusese stins în fașămerse în dormitor, deschise șifonierul și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură mișcare, așa cum scoți o mănușă de pe mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii vor trage concluziile care se impun... Sări din cadă... Apa intrată în nas îi provocă o senzație dureroasă, strănută, simți că se îneacă, făcu un pas și alunecă pe gresie, se propti de perete, apoi se așeză în fund. Auzi apa de la toaletă. Ridică privirea dintre picioare și-l
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unei scurte plimbări, chiar dacă vremea rămânea peste măsură de capricioasă. Privi ceasul de la mână. 21.35. Deschise umbrela și porni hotărâtă către casă. Dacă se grăbea puțin, fix la ora douăzeci și două putea intra pe ușă. Își imagină, deja, cada plină cu apă, spuma de baie și lumânările aprinse. Relaxare. Da. Exact de asta avea nevoie după o zi de muncă istovitoare. Se va întinde apoi în pat, va deschide televizorul, va urmări un film vechi și va adormi înainte de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Nekerman: masa, scaunele, dulapurile suspendate, aragazul, frigiderul, vesela și tacâmurile... Fără a comenta, mută de fericire, Olga merse în sufragerie, în camera destinată copiilor, în care tronau pe dulapuri fel de fel de jucării, în baie unde îi luă privirea cada bleu-ciel, chiuveta, totul, absolut totul, ca în cele din urmă să poposească în dormitor. Se așeză pe patul moale, rugându l pe Victor să ia loc lângă ea pentru că are de gând să-i facă o mărturisire importantă. Victor se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de oră pentru a-mi pune la punct propria Înfățișare. Dușul a fost oribil. Scotea un șuier strident ca fluierele acelea folosite la dresarea câinilor, iar apa a rămas abia călâie, asta exact până În momentul În care am ieșit din cadă În camera friguroasă de baie, moment În care a devenit clocotită. Am mai trăit toată povestea asta Încă vreo trei zile, după care am Început să sar din pat cu cincisprezece minute mai devreme, să dau drumul la apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
etajul al doilea ființa, numai pentru angajați, o sală de sport gratuită ultimul răcnet, cu un circuit complet Nautilus, cu cel puțin o sută de aparate de urcat scări, benzi de alergare și biciclete eliptice. Vestiarele erau dotate cu saună, căzi de baie cu vibromasaj și personal auxiliar alcătuit din femei Îmbrăcate În uniforme de cameriste, și exista chiar un salon de cosmetică, unde puteai beneficia de manichiură, pedichiură și tratament cosmetic În regim de urgență. Ba se oferea chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să ne fie garanți, ceea ce e grozav. Apartamentul e mare, are două camere și, dacă punem și un paravan În sufragerie, rămâne destul loc pentru o canapea de două persoane și chiar pentru un scaun. Camera de baie nu are cadă, dar dușul pare OK. Nu avem mașină de spălat vase, spațiu de depozitare și nu avem aer condiționat, dar putem cumpăra și instala aparate proprii la ferestre. Mașinile de spălat sunt la subsol și avem portar cu jumătate de normă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
strig eu și sar jos din pat. Mama se ridică încet. E limpede că genunchii o dor foarte tare. Doamnele de onoare se retrag repede într-o parte a camerei și încep să-mi pregătească baia. Mama mă conduce la cadă. E un vas gigantic pe care l-a adus căpetenia eunucilor. Mama trage perdeaua și încearcă apa cu mâna. Manfoos se oferă să mă dezbrace. Le dau la o parte și insist să mă dezbrac singură. Mama mă oprește: — Adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-o vreodată. Din atingerea ei îmi dau seama că se simte de parcă aș fi a ei pentru ultima dată. Îi studiez fața: pielea palidă ca o ridiche, părul atent pieptănat, ridurile care îi înconjoară ochii. Aș vrea să ies din cadă și să o îmbrățișez. Aș vrea să spun: mamă, nu plec. Aș vrea să știe că fără ea nu va fi nici o fericire. Însă nu scot nici un cuvânt. Îmi e teamă să n-o dezamăgesc. Știu că în mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în acest moment cineva se gândește să vă stranguleze, îmi zice el. Abia de mă mai pot mișca atunci când eunucii vin să strângă masa. Cum somnul meu e dat uitării, următorul lucru pe care trebuie să-l fac e baia. Cada este așezată la trei picioare deasupra podelui, ca o scenă, și e înconjurată de găleți de apă fierbinte și rece și de teancuri de prosoape. E atât de mare, că în satul meu ar putea trece cu ușurință drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ascunsă. Mi se pare ciudat să fiu atinsă de atât de multe mâini. Oamenii ăștia mă imploră să nu mișc un deget: s-ar considera o insultă să fac ceva eu însămi. Apa e caldă și alinătoare. Mă întind în cadă, slujnicele se lasă în genunchi. Trei dintre ele își îndreaptă mâinile spre mine în același timp. Mă masează și mă spală bine. Ar trebui să-mi placă asta, însă în minte îmi tot apare imaginea unei găini care e băgată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kuei Hsieng, aflăm că muzica și artificiile s-au încheiat. Eunucul-șef Shim anunță că prima parte a ceremoniei a luat sfârșit și că acum începe a doua parte, „baia în aur“. La porunca lui, patru eunuci scot afară o cadă din aur, o așază în mijlocul curții, sub o magnolie înflorită, și o umplu cu apă. În jurul ei sunt așezate încălzitoare cu cărbuni. Un grup de servitoare îngenunchează lângă cadă, în timp ce două doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
baia în aur“. La porunca lui, patru eunuci scot afară o cadă din aur, o așază în mijlocul curții, sub o magnolie înflorită, și o umplu cu apă. În jurul ei sunt așezate încălzitoare cu cărbuni. Un grup de servitoare îngenunchează lângă cadă, în timp ce două doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe Tung Chih și îl scufundă în cadă. El țipă, dar protestele nu-i sunt luate în seamă. Servitoarele îl țin de piciorușe și de brațe așa cum ar face-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sub o magnolie înflorită, și o umplu cu apă. În jurul ei sunt așezate încălzitoare cu cărbuni. Un grup de servitoare îngenunchează lângă cadă, în timp ce două doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe Tung Chih și îl scufundă în cadă. El țipă, dar protestele nu-i sunt luate în seamă. Servitoarele îl țin de piciorușe și de brațe așa cum ar face-o dacă ar jupui de blană un iepure. Tuturor li se pare amuzant, însă pe mine mă doare fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spus să nu-mi fac griji. — Eu n-aș avea încredere în Sun Pao-tien. N-am mai văzut niciodată un astfel de semn din naștere - e prea mare și prea întunecat. Trebuie să-mi consult de îndată astrologul. Întocându-se spre cadă, Nuharoo le admonestează pe slujinice: Nu încercați să-l opriți pe Tung Chih din plâns. Lăsați-l! Așa trebuie, să se simtă neconfortabil! Despre asta e vorba în această ceremonie. Cu cât plânge mai tare, cu atât sunt mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plânge mai tare, cu atât sunt mai mari șansele să ajungă puternic. Mă forțez să plec de acolo, ca să nu o pocnesc pe Nuharoo în piept. Bate vântul și din copaci plouă cu petale roz dintre care câteva ajung în cadă. Servitoarele adună petalele și i le arată lui Tung Chih, în încercarea de a-l liniști. Această imagine a îmbăierii sub magnolie ar fi fost minunată, dacă bebelușul nu ar fi chinuit. Habar nu am cât timp va mai trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shim în stilul lui afectat. Servitoarele îl șterg repede pe Tung Chih și îl îmbracă, însă copilul e atât de obosit, încât adoarme imediat. Arată ca o păpușă din cârpe. Dar ceremonia e departe de a se fi încheiat. După ce cada este golită de apă, Tung Chih e pus înapoi, fără însă a fi trezit. Câțiva lama îmbrăcați în robe de culoarea soarelui se așază jos, în cerc, în jurul copilului și încep să psalmodieze. — Darurile! strigă eunucul-șef Shim. În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de fapt, darurile. Totul e împachetat și trimis în depozitele imperiale în numele lui Tung Chih. A doua zi mă trezesc înainte de ivirea zorilor, ca să petrec timp cu fiul meu. Apoi, ritualul Shih-san continuă. Tung Chih e din nou băgat în cadă. Stă în apă de o oră și cincisprezece minute. Soarele strălucește, însă luna mai e o lună răcoroasă. Fiul meu ar putea foarte ușor să răcească, dar nimănui nu pare să-i pese. După ce Tung Chih strănută de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Chih e un om cu sănătatea șubredă și că pruncul nua avut o greutate normală la naștere. Nuharoo e redusă la tăcere, dar nu se predă. Tung Chih începe să strănute. Incapabilă să mă mai stăpânesc, mă duc la cadă și le împing la o parte pe servitoare. Îl iau pe Tung Chih și alerg înăuntru. Ceremoniile și festivitățile continuă la nesfârșit. În toiul lor, un grădinar descoperă o păpușă fetiș îngropată la mine în grădină. Pe pieptul acesteia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la vederea palanchinelor imperiale. Nimeni nu știa că persoana din jilțul meu nu eram eu, ci eunucul meu, Li Lien-ying. Nuharoo a sărbătorit sfârșitul călătoriei făcând trei băi una după alta. Slujnica a povestit că aproape s-a înecat în cadă, deoarece a adormit. O vizitez pe Rong și pe fiul ei, și mergem să ne vedem mama și fratele. O invit pe mama să se mute la palat și să locuiască cu mine ca să pot avea grijă de ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ridică picioarele Încălțate pe canapeaua mea cu o agilitate surprinzătoare și strânse una dintre pernele din set la piept. Trecuse puțin de două când am aruncat o pătură pe Philip, care sforăia, am recuperat-o pe Millington din spațiul dintre cadă și chiuvetă și ne-am băgat amândouă sub plapumă, fără să mă deranjez să mă dezbrac sau să sting lumina. 23 Sosise În sfârșit ziua: trebuia să plecăm În seara aceea spre Turcia. Venisem la birou să iau câteva chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vom expune mai jos, decade, producția ei se reduce în așa măsură, încât la 1861 ea nu depășea 500 „baluri” sugativă, iar în 1863 valoarea de 5.900 lei anual hârtie mucava. În anii 1864-1865, fabrica lucra numai cu două căzi, producând doar „hârtie de băcălie”. Hârtia era vândută organelor de stat centrale și locale prin mijlocirea depozitelor de colectat cârpe. În anii de prosperitate a întreprinderii, ca de pildă în anul 1847, Asachi a exportat chiar hârtie prin Galați. Din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care se petrec în tranșee. Atunci când Maurice, fratele Clarei Malraux, vine pentru prima oară în permisie, în 1916, abia rostește câteva vorbe. "Iritat, de cum a sosit și-a aruncat uniforma năpădită de purici, care devenise de un albastru spălăcit, în cada plină de apă clocotită. Mi s-a părut că ne urăște". Ceva mai târziu, tânărul infanterist îi mărturisește surorii sale că tranșeea unde lupta el era plină de șobolani și că avusese de ales între aceasta și una în care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Faludi subliniază că filmul a fost inițial conceput ca o prezentare plină de înțelegere a dilemelor unei femei necăsătorite, cu spirit de independență, versiunea originală a filmului făcînd din ea o victimă tragică a propriei situații eroina se sinucide în cada de baie. Filmul însă revine asupra acestui final: soția o împușcă mortal pe femeia singură, pe care publicul este indus s-o deteste, punînd-o în contrast cu viața fericită de familie amenințată de răul reprezentat de Alex. Una din scenele-cheie o arată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
într-un echilibru precar pe ghidon. Cîțiva copii poznași își îndreaptă către el jucăriile teleghidate și omul cade de pe bicicletă. Cutiile de bere se sparg și explodează, iar el cară restul de cutii, dintre care unele încă mai explodează, în cadă, acasă, unde este așteptat de un grup de bărbați de vîrstă mijlocie, care se uită la un meci de fotbal, la televizor. Plăcerile vizionării în comun a meciurilor de fotbal sînt curînd tulburate, întrucît televizorul vecinului are telecomanda pe aceeași
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]