6,140 matches
-
a Întâmplat și gândul cel bun! Mi-am amintit cum, tot pe vremurile economiei socialiste, berea se arăta la noi În sat - ca peste tot, de altfel - neîndestulătoare pentru gâtlejurile Însetate ale bețivanilor. La Bufet era mereu Înghesuială când venea camionul cu butoaiele de bere. Vinul din pivnițe se termina pe la Paști, iar sfânta sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de lemn ale camionului și stăteau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înghesuială când venea camionul cu butoaiele de bere. Vinul din pivnițe se termina pe la Paști, iar sfânta sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de lemn ale camionului și stăteau acolo atârnați, străbăteau satul de la un cap la altul și erau fericiți că responsabilul bufetului avea să-i pună să descarce butoaiele, ceea ce Însemna că erau Îndreptățiți să primească primii licoarea. Cei ce se așezau la coadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați, au găsit un lucru de toată mirarea, care i-a făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două tabere ce-și aruncau măscări se așezaseră țiganii cei negri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
carnea, cei mai mulți s-au temut și nu s-au atins de proprietatea care nu se știa bine cui aparținea, o grămadă au rămas cu buza umflată, i-au Înjurat pe ceilalți și s-au potolit. A doua zi au apărut camioanele cu jandarmi, au cules vacile, câte mai erau, de prin curți, au ridicat suspecți, au Împărțit, ici-colo, câte un pulan pe spinările cârtitorilor. Sătenii nu au uitat Îndrăzneala lui Cap de Șobolan și, peste câtva timp, l-au ales primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
certa pe ăla mic: „Bă, ăsta e prietenul meu, să-i dai drumul oricând!” (Dar nu s-a Întâmplat niciodată așa: treceam mai Întâi prin chinurile iadului, agățat de poarta părăginită, Încuiată cu o curea de alternator furată de la un camion.) Mă făceam că nu-l văd pe Onel și treceam țantoș prin fața lui. „Ce vrei?” mă lua cam repede prietenul meu și mă fâstâceam din nou. Abia reușeam să Îngaim: „Dă și mie două palme de zgârci gros, douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călcând rânduielile pe acolo. Se petrecea toată noaptea, deci era nevoie de lumină. Dar satul zăcea În beznă, cum v-am spus, din rațiuni superioare de politică economică a satului. Atunci a vorbit cu câțiva tractoriști, combinieri și șoferi de camioane; ăia au furat de prin parcurile de utilaje baterii de mașini și i le-au vândut pe prețuri de nimic ori pe băutură. Le-a pus Într-o cotigă pe două roți - și ele furate de pe la șaretele CAP-ului -, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O fi el al dracu’ Directorul, dar În ziua asta de sărbătoare nu mai bate și nu mai urlă la nimeni. Chefuiește și el laolaltă cu ăilalți profesori și Învățători. În fiecare an face la fel. Cere de la Colectivă un camion cu obloane Înalte, Încarcă de la Tatapopii mese lungi, bănci de lemn, farfurii, pahare, sifoane, grătaru - ăl mare pentru nunți - tot ce trebuie pentru un chef ca lumea. Tot În camion urcă profesorimea și vreo douăzeci de copii - ăia care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În fiecare an face la fel. Cere de la Colectivă un camion cu obloane Înalte, Încarcă de la Tatapopii mese lungi, bănci de lemn, farfurii, pahare, sifoane, grătaru - ăl mare pentru nunți - tot ce trebuie pentru un chef ca lumea. Tot În camion urcă profesorimea și vreo douăzeci de copii - ăia care au În carnețel cele mai multe ore de muncă patriotică. Profesorii nu vin cu mâna goală; aduce fiecare ce poate: bărbații - vin și țuică, femeile - zarzavaturi, mizilic, pâine și prăjituri. Camionul Îi duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tot În camion urcă profesorimea și vreo douăzeci de copii - ăia care au În carnețel cele mai multe ore de muncă patriotică. Profesorii nu vin cu mâna goală; aduce fiecare ce poate: bărbații - vin și țuică, femeile - zarzavaturi, mizilic, pâine și prăjituri. Camionul Îi duce mereu tot Într-un loc: pe malul Dunării, lângă Coliba Pescarilor. Până sunt potrivite mesele și scaunele, pescarii dau o toană-două cu setca și se Întorc cu barca plină: cegă, crap, păstrugă. Plătica, oricât ar fi de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În tigaie cele câteva ouă pe care le găsise În cuibare. Eram mulți și mâncarea puțină. Nici pâine nu aveam, că În vremurile alea țăranii trebuia să alerge la oraș ca să-și cumpere ori să-și spargă capetele când venea camionul brutăriei În sat. Intră nea Mitu taman când gospodina aducea sărăcia de mâncare. „Să aveți poftă!” zice el”. „Poftim la masă!” răspunde capul familiei. „Hai să viu”, face nea Mitu, „că două bătăi pe zi strică, da’ două mâncări nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țină În palme și arma, și curul muierii; apoi te Întorceai cu o meserie gata Învățată, nu erai nevoit să aștepți cu anii pentru un amărât de carnet care Îți dădea numai dreptul să mâni turisme: căpătai patalama și pentru camioane și autobuze. De aceea, militarii cu petlițe negre de la Auto erau disprețuiți, invidiați, dar și nițel temuți de către ceilalți: se presupunea - pe drept cuvânt - că era nevoie de proptele zdravene ca să faci școala de șoferi pe cheltuiala statului. Câteodată, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
partid și de stat a țării hotărâse ca el, militarul șofer, să muncească pe ogoarele patriei socialiste, spre propășirea materială și spirituală a Întregului popor. Se improvizase un soi de cazarmă În curtea cea mare a IAS-ului din sat. Camioanele care cărau recolta din fosta Baltă - de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp și le legau zdravăn cu sârmă de balot sau cu niște curele de ventilator stricate În noduri meșteșugite și le agățau de cârligele sudate pe bara de protecție din față. Puține dintre camioane izbuteau să urce singure coasta dinspre Dunăre a satului. Celelalte erau așteptate de două tractoare care le agățau și le târau la deal, cu Încetineală de melc și răcnete de demoni În agonie. Când munca se Înțețea, adică atunci când grânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
agățau și le târau la deal, cu Încetineală de melc și răcnete de demoni În agonie. Când munca se Înțețea, adică atunci când grânele culese deveneau prea multe față de numărul mic de mașini, lucrau În echipe de câte trei pe un camion și Își Împărțeau timpul ca atunci când erau de gardă: trei ore la volan, trei de veghe și trei de somn. După câteva zile abia mai vorbeau unul cu altul, se roteau tăcuți când la volan, când pe bancheta din dreapta unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o grămadă de canale săpate adânc, pline cu apă sorbită din Dunăre de o stație uriașă și răspândită, apoi, pe câmpuri de multe altele, mai mititele. O singură dată un soldat care dormea la volan Își mânase, fără să vrea, camionul În apa verzuie și plină de brădiș a unui canal. Fiecare din cabină Își frânsese ceva oase: coaste, mâini, un picior. Fierătania se Înfipsese cu botul În apă și ținea fundu-n sus, parcă a batjocură. Înainte să-i urce Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tălpile, că mă băgați și pe mine În hazna alături de voi. Plecați, să nu vă mai văd! După spital o să faceți puțin arest pentru neglijență, pe urmă o să vă trimită În alte garnizoane. Luați-i dracului de aici!” Au tras camionul din canal cu un buldozer, i-au golit apa din motor și, după câteva ore, l-au trimis din nou să care. Raportul pe care Comandantul Îl scrisese pentru mai marii săi era mincinos de la un capăt la altul. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să facă cincisprezece zile de arest. Nu de dragul lor Înșirase acele neadevăruri. De câțiva ani Îl tot dădeau deoparte de pe listele cu avansări și se gândea cu groază că-l ajungea bătrânețea numai cu steaua de maior pe umăr. Un camion scufundat pe jumătate În canal i-ar fi amânat iarăși gradul de locotenent-colonel: s-ar fi considerat că nu se ocupase Îndeajuns de temeinic de instruirea și impunerea unei discipline drastice militarilor În termen. Îi Învățase pe cei trei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oropsiși, adică veneau din familii mai sărmane, aveau pile mai mici și, poate, chiar noroc mai puțin. Luna august Însemna permisii ori concedii căci, În această binecuvântată lună, erau câteva săptămâni - Între recoltarea grâului și cea a porumbului - În care camioanele Își opreau motoarele hodorogite, fiindcă nu mai aveau ce căra din Baltă către silozuri ori direct În vagoanele de marfă de prin gări prăpădite, pierdute În câmpie. Soldații Își transmiteau din contingent În contingent felul În care Comandantul Îi fericea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trei sferturi dintre soldați plecară către casele lor. Era o liniște nelalocul ei, barăcile deodată se făcuseră uriașe și pustii. Se auzea pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor, iar lătratul potăilor costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă, care asuda deasupra oalei de ciorbă și a crătițoiului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu aveau grâu nici de pâine (pe care o cumpărau de la oraș ori se băteau ca chiorii când venea mașina brutăriei), așa că militarii Își puneau pielea În saramură și le făceau rost, contra băutură. Drumul coastei șerpuia pe lângă curțile sătenilor. Camioanele Încărcate gâfâiau și se mișcau la deal cu Încetineală de melc. Cel care voia să cumpere grâu de la soldați știa ce să facă: atârna În crengile pomilor de la marginea drumului o traistă cu trei sticle de-un litru de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nu dă nici pic de căldură. Oricum, era mai mult decât nimic: Îngrijitorii puteau aprinde focurile cu plop și ar fi continuat cu cărbuni. Președintele de CAP se Înduplecase - de fapt, fusese obligat prin lege - să ne dea un camion pentru transport. Șofer era unul, Oaie, un om cu ciudățenii: de câte ori se apropia din sens opus vreun vehicul, el Își trăgea curul așa, spre dreapta, ca să fie mai la fereală În caz de ciocnire. Directorul urcase În cabină, lângă fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-avea familie - nu apucase să se Însoare la timp, iar mai târziu i-a fost greu din pricina scrântelii. Abia aștepta câte un prilej să se avânte În Întâmplări pe care Încă nu le Încercase până atunci. O călătorie cu camionul pe drumurile forestiere ale patriei nu trebuia cu nici un chip scăpată și, când Directorul ceruse ajutor de la bărbații din cancelarie, el fusese primul care se oferise, chiar Înaintea mea și a lui Hristu - oameni obligați de nenorocitul sistem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clasa cu pricina lui Dordonea și i-a dat alta În loc. În rest, fostul condamnat politic reabilitat - pe atunci - numai pe jumătate se dovedea un om să-l pui la rană. Stăteam toți patru pe niște baloți de paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți și stomacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dordonică; nu știu dacă din mintea ce lucrează singură, de nimeni strunită, a lui Cel ce Doarme - despre care mulți dintre voi și ai voștri de acasă Îndrăzniți să credeți câteodată că există cu adevărat; eu atâta pot să spun: camionul lui Oaie a prins să meargă pe drumul plin de gropi și piatră precum pișatul slobozit de bou În jug de car și fără să oprească. Cerul senin amarnic se-ncruntase / și ochiul viu zări cenușă-n el. Păsări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu gâturi golașe / dădură strigare și țipătu-acel / răzbi În auzul ce-ncet da să moară. Văzduhul spre jos Își zvârli tot Înaltul, / pământul părea că Îl Înconjoară; / Crezui că sfârșitul se-ntâmplă cu altul. Mai pe limba voastră, după bâlbâielile camionului pe drum, Oaie a nimerit Într-un șanț, mașina s-a rostogolit - că nu mai știam Încotro e cerul și unde pământul, așa de tare fugeau ca-n cerc unul după altul, și nu-mi venea să cred că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]