4,790 matches
-
a se apucă de lucru dar deschiderea uși îi franșe avântul. își ridică privirea din dosar și-l privi pe Eugen și observa că-i extrem de îngrijorat și după ce închise ușa,Eugen se apropie de birou și se așeza pe canapea. -Ce mai faci Eugene? -Nu prea bine,ai aflat noutățile? -Nu! -Conducerea a hotărât să concedieze un anumit procent din angajați și din câte am auzit,șeful va vorbi cu fiecare angajat pentru a-l anunță personal că va fi
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
era atât de puternic încât se simțea că într-o tranșă din care își reveni în momentul în care privi cutia în care se aflau lucrurile lui adunate de prin birou și simțind că-i lipsește continuitatea,se așeza pe canapea și contrar interdicției de a fuma în birouri,isi aprinse o țigară și o fuma realizând că peste câteva zile,banca îl va căuta pentru a-ș recupera bani. Iar acasă-l aștepta sticlă de wiskey și poză soției sale
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
cameră mobilată simplu, cu mobilă nouă și modernă, fără niciun fel de încărcătură inutilă. Un birou pe care erau aranjate într-o deosebită ordine cărțile și celelalte materiale folosite de Deea la cursuri stătea în colțul opus bibliotecii și al canapelei extensibile. Se duse spre biblioteca de deasupra canapelei - pat, deschise cu o cheie ce o scoase din buzunarul de la pantalonul ce-l purta o ușiță ca de bar și luă o agendă legată în piele verzuie. Veni spre Andrada instalată
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
fără niciun fel de încărcătură inutilă. Un birou pe care erau aranjate într-o deosebită ordine cărțile și celelalte materiale folosite de Deea la cursuri stătea în colțul opus bibliotecii și al canapelei extensibile. Se duse spre biblioteca de deasupra canapelei - pat, deschise cu o cheie ce o scoase din buzunarul de la pantalonul ce-l purta o ușiță ca de bar și luă o agendă legată în piele verzuie. Veni spre Andrada instalată deja în unicul fotoliu din cameră, ținând paharul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
bere de Azuga! Devale la Gambrinus- Cea mai frumoasă vale- Te afli între teatru Și între Caragiale. Ferice cel ce poate Să bea așa nectar, De nu mai multe halbe, Măcar un biet pahar. În sala cu mese multe și canapele de catifea roșie așezate de-alungul pereților, „berarul” Caragiale își primea amicii cu voioșie. De anul nou 1902 scoate o broșură cu mitică pe care o distribui în local cu urarea: „Autorul roagă respectuos pe onor. Clienți ai lui Gambrinus să
BERARUL CARAGIALE(162 DE ANI DE LA NAŞTERE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353824_a_355153]
-
ușii de intrare se dovedi a fi bucătăria. Avea și debara încorporată în ea, unde să-și depoziteze proviziile și ustensilele casnice. Analizând spațiul disponibil, se gândea că dacă ar demola debaraua, s-ar crea suficient loc pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu știa dacă are voie, fiind doar chiriașă, nu proprietară de drept. Ușa din dreapta holului de la intrare înseamnă că dă în camera propriu-zisă se gândi ea. Când o deschise a rămas înmărmurită de surpriza spațiului
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
de mers cu boii - până pe luncă, pe malul râului, în partea cealaltă a satului, unde oamenii încercau să ia seara un braț de lucernă pentru cai! Nălucă, nu om! Cea mai mare surpriză și poveste spusă și repetată serile, la canapea, a fost când Urâtu i-a biciuit pe toți, se înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
deodată îmi spulberi totul. Ce întorsătură mai poate lua și viața, încât uneori nici numai știi la ce să te aștepți!” „Iartă-mă Sandule îmi pare rău nu am vrut să îți produc durere”, spuse Rodica. Sandu se ridică de pe canapea și se îndreptă spre ieșire, era ca un om ce primise o lovitură dură ce începea să-l arunce într-o stare de amorțire, de sfârșeală, simțea nevoia să fie singur să asimileze în tăcere acea nouă lovitură cu care
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (10) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352719_a_354048]
-
prezența ei. Fu invitat să intre în salon și rămase surprins de faptul că totul în acel apartament strălucea de curățenie. Ba mai mult de atât observă că mobila era schimbată în sufragerie, erau acolo două fotolii mari și o canapea, toate învelite într-un material asemenea pielii. Apoi o masă mare nouă, cu scaune pentru doisprezece persoane, într-o parte văzu așezat pe un suport un televizor mare cu ecran plat, în partea dreaptă lăngă acel televizor era o bibliotecă
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
pe care abia așteptam s-o experimentez. Era vară, după treierat și aveam vreo șapte-opt ani, când tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
precum și cu tata pe jos, conducând oile, am parcurs cei opt kilometri până la lac. Ajunși acolo, ai mei și-au ales un loc mai accesibil pentru coborât la nivelul apei, în vederea instalării pirostriilor pentru cazanul de fiert apă și a canapelei pentru spălat preșurile. Căruța a rămas în vârful coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
am să merg la școală? - Când ai să te faci mai mare... Nu știam cum să mă fac mai mare. Mă uitam la degete, la față, la picioare. Le vedeam în fiecare zi la fel. Seara, Emilia se punea pe canapea, își strângea genunchii sub bărbie și citea: - Mimi, ce scrie acolo? - Astea nu-s pentru tine, nu-s povești... - De ce? - Ai să vezi când ai să crești. - Dar eu nu cresc, mă plângeam. - Ai răbdare... (Oare ce aveam?) Într-o
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
portieră exact când se deschidea. - Poftiți, doamnă! E liber! a invitat‑o șoferul cu vocea guturală ce‑i devenise cunoscută Amaliei. - Nu v‑am găsit noaptea trecută, a punctat ea, cu-rioa-să să afle cauza, după ce s‑a așezat comod pe canapeaua din spate și autoturismul a pornit de pe loc. - A venit cineva mai grăbit înaintea dumneavoastră. Nu avem voie să facem discriminări. - Nu vă faceți probleme. Probabil am întârziat puțin cu soțul meu la plecare. Am zis doar așa, ca o
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
n loc pe zăpada înghețată. Șoferul înjura de toți dumnezeii și ambala motorul. A condus cu greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei. S‑a dat jos și a deschis portiera din spate. A tras femeia de pe canapea, a prins‑o pe după umeri și a încercat să o târască spre casă. Ea a gemut puternic și a deschis ochii. - Așa târfulițo, trezește‑te! De frică să nu‑ți rupi tocurile la cizme, ai făcut ochi, nu? Amalia nu
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
pungă de plastic. Făcură câteva mulaje după urmele cauciucurilor mașinii, fotografiară și plecară cu familia Ene la sediul Poliției. Aici, timp de mai bine de o oră, au dat câte o declarație și apoi au plecat. În hol, pe o canapea s-au întâlnit cu bătrânul Marin și Dorel. -Să trăiți, domnul Ene! Îl salută Marin sculandu-se deodată cu Dorel de pe banca. Îl cunoști Dorele? -Este domnul ziarist, prieten cu Florin, care l-am cunoscut mai demult, cercetând cazul doctorului
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
tipul de om bogat care crede că i se cuvine totul. Dacă a reușit în afaceri trebuie să fie bun și în creația literară. -Ai avut astfel de cazuri!? -Multe! Vor și glorie. Ne-am așezat în sufragerile pe marginea canapelei și citirăm din nou epigrama. -În mod sigur este scrisă de un epigramist contemporan cu Gib Mihăescu. -Altul nu poate să fie decât Cincinat Pavelescu ... -El este! Am citit-o prima oara în cartea profesorului Emil despre viața și opera
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
de clădire dinspre Râpa Galbenă, care aparținea Universității „A. I. Cuza”. Secretara a format la telefon un număr interior și a spus doar atât: - A venit... Da, am înțeles! Apoi, întorcându-se către mine, mi-a spus amabilă, arătându-mi o canapea mare, de piele maro: - Vă rog să așteptați, luați loc! N-am așteptat prea mult. Am fost luat în primire de un tip bondoc, negricios, între două vârste, care purta niște ochelari fumurii, cu rame groase, îmbrăcat într-o haină
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > POFTIȚI LA O CAFEA! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 500 din 14 mai 2012 Toate Articolele Autorului vecinele din zori la o șuetă bărbații, treaba lor, sunt la serviciu; pe canapele strâmte în oficiu auzi vorbind pe rând câte-o starletă grave și demne ca la sacrificiu se văd pe rând într-o cabrioletă închipuind într-un oraș de cretă regala defilare, un deliciu; oricare: primadonă sau egretă țâșnesc prin bluze
POFTIŢI LA O CAFEA! de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357887_a_359216]
-
să cutremure pereții A invitat-o la dans sau mai bine-zis, a luat-o la dans încercând să o dezbrace, puțin câte puțin și, deși picioarele nu prea-i dădeau semne de ascultare, a împins-o cu forță pe o canapea si a țipat privind-o cu ochii bulbucați: - Nu ți-am spus să te dezbraci ? Nu ți-am spus să pui un halat din baie pe tine? Nu ți-am spus că la cumpăna dintre ani... - Hei Adriana, te-am
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
Acasa > Strofe > Timp > LA O CAFEA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului vecinele din zori la o șuetă bărbații, treaba lor, sunt la serviciu; pe canapele strâmte în oficiu auzi vorbind pe rând câte-o starletă grave și demne ca la sacrificiu se văd pe rând într-o cabrioletă închipuind într-un oraș de cretă regala defilare, un deliciu; oricare: primadonă sau egretă țâșnesc prin bluze
LA O CAFEA de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358424_a_359753]
-
nenumărate ori pe frunte, și ea insistă, revine, te agasează, te aduce la exasperare. Nu ai altă șansă decît s-o zdrobești cu ziarul. Brusc, instinctul de ucigaș se redeșteaptă în tine. Începi să alergi musca prin casă. E pe canapea, zboară pe fotoliu, este pe lustră, pe vaza de cristal, pe clanța ușii. Nu te dai, totuși, bătut. Perseverezi. Te enervezi. O urmărești, o blestemi - pentru că ți-a stricat siesta, ți-a tulburat echilibrul interior. Doamne - te trezești după un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
sforăia de oboseală, Afrodita aducea cana cu lapte și platoul cu cornulețe cu gem de prune, și se uitau amîndouă la cîte un film sfîșietor de trist, iar cînd pe Adelina o lua somnul, o ajuta să se culce pe canapeaua de sub geam, o învelea cu duioșie cu pledul și uneori se culca lîngă ea, o strîngea în brațe și îi susura încetișor la ureche nani-nani, puiul mamei, dar Adelina dormea deja de mult timp și numai blîndețea îmbrățișării îi rămînea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
trei, cu balconaș. Sau chiar mai puțin. Parcă e un adăpost din turtă dulce pentru eroul nu știu cărui basm. Așa mi-am dorit eu să locuiesc toată viața. O cămăruță de student sărac în care să nu aibă loc decât o canapea, un dulap pentru cărți și, în fața ferestrei, o masă și un scaun. Și în plus balconul, ca o recompensă de nabab din partea soartei. Toate făcut cu un bun gust, care mi-ar fi venit ca o mănușă. Dimensiuni de liliput
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
invită și pe preotul Plutașu să-l onoreze cu prezența familiei sale la această aniversare. Așeză sub salcâmul falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de soția sa, două canapele făcute de el din dulapi din lemn de salcâm. Tușa Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit pline cu caș și brânză, ceapă și ce era mai important
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
spre cășile lor, ca tot omul. A doua zi nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Tușa Floarea strânse totul de pe masă, moș Constantin o duse împreună cu canapelele în chiler[5]și se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Se duseră la culcare, că a doua zi trebuia să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]