6,961 matches
-
lungă pentru a schimba radical societatea în multe privințe, dar nu în toate. Principala sa direcție a fost industrializarea socialistă și dezvoltarea urbană, de asemenea socialistă. Ea a tranșat dezbaterile principale ale perioadei interbelice - orașul sau satul, industria sau agricultura, capitalismul sau corporatismul, democrația sau dictatura -, optând politic pentru o combinație inedită, care nu ținea cont de corelațiile tradiționale de până atunci. Alegerile au fost făcute în favoarea orașului, industriei, proprietății de stat și a dictaturii. Tranziția socialistă a creat o societate
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
prioritățile. Îndepărtarea de comunism, care a constituit marea prioritate a postcomunismului - și a fost concretizată în construirea de regimuri politice democratice, în introducerea economiei de piață și în integrarea politică a fostei lumi comuniste în instituțiile regionale și mondiale ale capitalismului occidental -, a fost achiziționată în prima jumătate a deceniului postcomunist. La sfârșitul deceniului respectiv, noile priorități se referă la dezvoltare, înțeleasă mai ales drept capacitate a societăților dezvoltate de a produce prosperitate pentru propria populație. Ceea ce, măcar în cazul României
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
occidentală. Problema noastră actuală este legată de diferențele de prosperitate dintre lumea occidentală, dezvoltată și democratică, și societatea românească. Și este important să stabilim că ea nu poate fi încadrată în problematica „tradițională” a ideologiei dominante despre comunism, tranziție și capitalismul dezvoltat. Dimpotrivă, putem înțelege sarcinile noii tranziții către prosperitate a societății românești postcomuniste numai dacă renunțăm la cadrul paradigmatic care a întemeiat practicile politice ale postcomunismului și construim unul nou, pornind de la realitățile empirice ale actualei societăți românești, precum și de la
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
țările dezvoltate, adică țările cu cel mai mare PIB/locuitor. Ca urmare, Banca Mondială utilizează ca unitate internațională de măsură a capacității economice a unei țări măsura în care aceasta este asemănătoare sau se îndepărtează de modelul ideal al economiei capitalismului dezvoltat, reductibil la cel al economiei americane. Teoretic, putem contesta acest mod de a măsura „dezvoltarea economică” - și, mai mult, de a măsura astfel prosperitatea unei societăți -, însă faptul că aproape oricare alt indicator al prosperității unei societăți se corelează
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
puțin, la polarizarea politică, adică la împărțirea rigidă a societății între cetățeni cu drepturi politice - în același timp bogați și cu prestigiu social ridicat - și non-cetățeni, adică o masă mare de populație lipsită de drepturi politice. Căci legitimarea ideologică a capitalismului dezvoltat, dusă teoretic la ultimele ei consecințe economice, echivalente cu renunțarea la orice alt sistem de distribuție decât cel al pieței (Hayek, 1998), și la ultimele ei consecințe politice, adică cele privitoare la „statul ultraminimal” (Nozik, 1997) ca organizare socio-politică
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mai bogate societăți ale lumii, în condițiile în care diferențele dintre bogăția acestora și bogăția celorlalte țări ale lumii atingea apogeul (către 1950) (Bourguignon și Morrison, 2002, p. 737). Procesul de redistribuire a bogăției ce a caracterizat noua formă de capitalism, a secolului XX, a fost atât de semnificativ, încât, împreună cu egalizarea produsă de comunism în Rusia și Europa de Est, a modificat indicii mondiali ai inegalităților. Îl putem ușor corela cu procese semnificative de reorganizare socială care au avut loc în aceeași
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cât și, ulterior, creșterea economică pentru a polariza nu doar proprietatea - principalul rezultat al privatizării avuției naționale în trecerea la economia de piață -, ci și veniturile. Tranziția postcomunistă a României a fost orientată spre crearea noilor elite sociale ale noului capitalism și demarcarea lor de restul populației prin polarizarea deopotrivă a veniturilor și a proprietății. Chiar dacă nici unul dintre politicienii tranziției nu a afirmat asta, chiar dacă nici unul dintre partidele politice nu și-a propus explicit acest lucru, întreaga clasă politică românească a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
al XIX-lea și este, în mare măsură, rezultatul opțiunii politice a clasei politice românești, mereu în schimbare odată cu modificarea sensului tranzițiilor coordonate politic. De aproape două secole, societatea românească suportă un continuu proces de apropiere de civilizația occidentală a capitalismului economic și a democrației politice. Pe termen lung, tendința este continuu identificabilă, chiar dacă, pe termen scurt sau mediu, ea este mai greu de recunoscut. O parte dintre dificultățile acestei recunoașteri provin din oscilațiile ideologice ale celor care au analizat procesul
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
specifică economiei de piață, dar nu este mai puțin adevărat că cele patru decenii de comunism au contribuit masiv la restructurarea economică și socială a țării în concordanță, în ultimă instanță - deși nu acesta era obiectivul lor declarat -, cu structurile capitalismului dezvoltat occidental. Tranziția comunistă este perioada construcției industriale a României, a urbanizării, a alfabetizării și profesionalizării populației active, a construcției mecanismelor și instituțiilor asigurărilor sociale și de sănătate, a eliberării de gospodăria de subzistență și a proletarizării pe scară largă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
fost dominată de contradicția dintre clasele superioare - fie ele proprietare, ca în trecutul îndepărtat, sau doar conducătoare, ca în comunism - și clasele sociale producătoare. Comunismul modern își propunea să desființeze diferențele de clasă pentru a elimina antagonismele dintre clasele sociale. Capitalismul modern ilustrează o variantă mai slabă, dar mai practică a aceluiași proiect de societate: societatea capabilă să reducă conflictele sociale interne prin unitatea intereselor fundamentale ale membrilor. Spre deosebire de comunism, care s-a străduit să construiască o societate în care toți
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mai practică a aceluiași proiect de societate: societatea capabilă să reducă conflictele sociale interne prin unitatea intereselor fundamentale ale membrilor. Spre deosebire de comunism, care s-a străduit să construiască o societate în care toți oamenii sunt la fel și a eșuat, capitalismul modern a reușit să construiască o societate în care toți oamenii beneficiază de dezvoltarea economică și socială a societății, chiar dacă în mod inegal. Iar acest lucru se întâmplă prin funcționarea unor mecanisme de redistribuire a resurselor în societate - piața plus
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mecanism și nici cum anume se va relaționa ea cu cealaltă componentă, la fel de importantă, a redistribuției, și care este redistribuirea resurselor de către stat. Deoarece ideologia dominantă a postcomunismului românesc consideră că, într-o economie și o societate organizate după regulile capitalismului modern, piața este dominantă și absolut „suverană” în materie de distribuție și redistribuție în societate, trebuie precizat aici că lucrurile nu sunt așa de simplă nici în cele mai „liberale” societăți dezvoltate. De fapt, piața redistribuie doar un volum mic
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
depășească condiția de tranziție postcomunistă. Factorul „destabilizator” în ecuația puterii în România - și în oricare altă țară postcomunistă - este democrația, un mecanism esențial al reglării distribuției în societățile capitaliste dezvoltate. Tradițional, încă de la sfârșitul Evului Mediu și până în prezent, ideologiile capitalismului consideră democrația - înțeleasă și teoretizată diferit în timp, dar în esență, însemnând un transfer de putere politică către cercuri tot mai largi de populație - un element fundamental pentru organizarea politico-socială a societății occidentale. Această tradiție este întemeiată într-o realitate
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
elitele în competiție nu propunea un mecanism de redistribuire care să producă prosperitatea populației, aceasta a rămas în afara procesului de dezvoltare, chiar și în acele puține perioade de timp care au produs dezvoltare. Cele două caracteristici ale organizării sociale specifice capitalismului dezvoltat care au fost sacrificate au fost piața și democrația, chiar dacă absolut toate elitele în competiție din țară, de la foștii nomenclaturiști la foștii proprietari și noii întreprinzători, și-au legitimat acțiunea politică prin discursuri în favoarea pieței și democrației. Piața a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
restrictiv. Organizarea capitalistă modernă a producției, ca și organizarea capitalistă și democratică modernă a societății, nu este posibilă decât dincolo de un anumit prag de dezvoltare a producției, adică dincolo de un anumit prag al productivității muncii medii pe ansamblul economiei. Nici capitalismul nu a fost de la începutul istoriei sale un sistem de producție orientat spre creșterea prosperității populației. Dacă este să dăm crezare descrierii pe care o face Engels capitalismului englez din prima jumătate a secolului al XIX-lea (Engels, 1953), societatea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dincolo de un anumit prag al productivității muncii medii pe ansamblul economiei. Nici capitalismul nu a fost de la începutul istoriei sale un sistem de producție orientat spre creșterea prosperității populației. Dacă este să dăm crezare descrierii pe care o face Engels capitalismului englez din prima jumătate a secolului al XIX-lea (Engels, 1953), societatea capitalistă cea mai dezvoltată a epocii nu era în nici un caz o societate orientată spre creșterea prosperității populației. Abia după primul război mondial a avut loc, în orientarea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
semnificative: problema sfârșitului tranziției postcomuniste. Imediat după revoluția din decembrie 1989, toată lumea - populația, politicienii și intelectualii deopotrivă - a acceptat că societatea românească începe o perioadă de tranziție. Dar în condițiile dominației ideologiei cotidiene cu privire și la socialism și la capitalism, nu era câtuși de puțin clar când anume se sfârșește această tranziție. De mai multe ori, politicienii români au încercat să-i proclame sfârșitul și de fiecare dată au fost contraziși fie de populație, fie de grupurile politico-teoretice care erau
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Or, în momentul, în anii ’80-’90, globalizarea era în plin avânt, iar unul dintre efectele sale neplanificate a constat în divizarea regiunii de dezvoltare occidentale în mai multe zone orientate către spații de expansiune diferite. Fenomenul nu este nou. Capitalismul în formă incipientă al Europei Occidentale s-a mai confruntat cu o asemenea alternativă în perioada imediat următoare marilor descoperiri geografice ale Europei de Vest, când principalele centre de dezvoltare au avut posibilitatea să aleagă între mai multe direcții de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
regiuni de dezvoltare ale lumii de atunci, concretizate în imperiile coloniale ale metropolelor europene. Câteva secole mai târziu, procesul se reia, însă la altă scară și cu alte particularități. Către sfârșitul secolului XX, noul val al globalizării, generat de evoluțiile capitalismului din perioada de după al doilea război mondial, presează și el pentru destrămarea unității occidentului - creată prin aplicarea Planului Marshall - în mai multe regiuni de dezvoltare. În Statele Unite, cele două mari zone de dezvoltare - Coasta de Est și Coasta de Vest
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
presează și el pentru destrămarea unității occidentului - creată prin aplicarea Planului Marshall - în mai multe regiuni de dezvoltare. În Statele Unite, cele două mari zone de dezvoltare - Coasta de Est și Coasta de Vest - se orientează spre regiuni subdezvoltate alternative. În timp ce capitalismul est-american construiește proiectul politico-economic cunoscut sub numele de NAFTA, capitalismul în plină expansiune de pe coasta americană a Pacificului este orientat spre „colonizarea” Americii Latine și a coastei Pacifice a Asiei. În această zonă, reformele comuniștilor chinezi creează un uriaș spațiu
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Planului Marshall - în mai multe regiuni de dezvoltare. În Statele Unite, cele două mari zone de dezvoltare - Coasta de Est și Coasta de Vest - se orientează spre regiuni subdezvoltate alternative. În timp ce capitalismul est-american construiește proiectul politico-economic cunoscut sub numele de NAFTA, capitalismul în plină expansiune de pe coasta americană a Pacificului este orientat spre „colonizarea” Americii Latine și a coastei Pacifice a Asiei. În această zonă, reformele comuniștilor chinezi creează un uriaș spațiu geo-economic și politic de expansiune pe care mai întâi americanii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
coastei Pacifice a Asiei. În această zonă, reformele comuniștilor chinezi creează un uriaș spațiu geo-economic și politic de expansiune pe care mai întâi americanii, iar apoi europenii se grăbesc să-l ocupe. Prăbușirea comunismului în estul Europei ridică probleme noi capitalismului dezvoltat. În 1989-1991, comunismul european dispare, iar noile țări intrate în tranziție postcomunistă apelează la capitalul occidental pentru susținerea tranzițiilor și pentru dezvoltare. Cronologic vorbind, este ultimul venit pe lista celor care apelau la resursele de dezvoltare ale Occidentului. Țările
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
câtuși de puțin integrați în civilizația Occidentului dezvoltat, ci trăiesc la periferia pe care acesta a edificat-o la marginea marilor sale centre urbane - sunt principalii importatori de capital occidental în România. 4. MOȘTENIREA COMUNISTĂ Ideologiile moștenirii comuniste Tranziția către capitalism a României de după 1989 a depins, pe de o parte, de modelul extern, adică de strategiile capitalului occidental față de România, iar pe de altă parte, de caracteristicile societății care tocmai ieșea din comunism. Or, dacă prima componentă a fost mult
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
primul rând comunismul, care era o realitate nediferențiat „rea”, ceea ce implică faptul că orice componentă a fostei societăți comuniste, de la politică și instituții ale statului și până la fabrici, drumuri, alimente și literatură era, de asemenea, „rea”. În al doilea rând, capitalismul democratic și dezvoltat occidental, care era, invers, nediferențiat „bun”, adică orice componentă a sa, indiferent de domeniu, era „bună”, cu precizarea notabilă că prin capitalism democratic și dezvoltat se înțelegeau în egală măsură realitățile capitalismului occidental contemporan, dar și ale
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și până la fabrici, drumuri, alimente și literatură era, de asemenea, „rea”. În al doilea rând, capitalismul democratic și dezvoltat occidental, care era, invers, nediferențiat „bun”, adică orice componentă a sa, indiferent de domeniu, era „bună”, cu precizarea notabilă că prin capitalism democratic și dezvoltat se înțelegeau în egală măsură realitățile capitalismului occidental contemporan, dar și ale României interbelice, considerată la vremea aceea ca fiind integrată în capitalismul occidental. În sfârșit, a treia realitate, incertă, era postcomunismul însuși, considerat a fi drumul
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]