2,375 matches
-
interesante despre cel evocat. „Afabil cu colegii”, dar „prudent, realist”, Paul Georgescu părea decis, În acei ani tulburi, să păstreze, „sub cenușa mohorâtă a unui aparent conformism, jarul viu al idealurilor sale”. Greu de dedus dacă idealistul vorbea vreodată despre caricatura În care conformismul transformase idealurile. Absurdul juvenil al cărturarului Însetat de „angajare” politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu sunt stalinist, domnu’ Norman, să știi. Am fost cu Leiba Troțki.” Și-a dat repede seama că, din punctul meu de vedere, nu era o radicală deosebire. Drept care m-a categorisit, prompt, drept „liberal englez”. În traducerea sa, o caricatură. Nu am stopat, totuși, nici unul dialogul. Am continuat chiar să avem, din când În când, și caraghioase controverse politico-ideologice. Fiecare asculta, condescendent, prostiile celuilalt și Își vedea, apoi, de ale sale. Când Începuseră să-i apară primele cărți de proză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
participase la Soluția Finală hitleristă”. Precum cărturarul român, adică... „Dar nici nu l-aș schimba pe Grielescu cu extremistul Céline”, nu uită să precizeze naratorul. Descrierea lui Grielescu ca un soi de generic intelectual român (și est-european) lunecă adesea În caricatură. Neizbutind să confere personajului adâncime, fie și În carențele sale, tratându-i superficial contradicțiile, autorul pare fidel, Însă, proiectului său narativ, atribuindu-i lui Grielescu un rol minor și pitoresc, de excentrică figurație, fie ea și tenebroasă. * Cu excepția Gabrielei Adameșteanu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
emigrare. Într-o zi caldă, de primăvară, avea Întâlnire clandestină cu un prieten de familie. Încerca să-i găsească soluția de evadare. Acesta aștepta, crispat, În colțul de stradă convenit, când a văzut, Îngrozit, apropiindu-se o figură ieșită din caricaturile antisemite ale vremii. Arătarea, Înfășurată Într-o imensă blană groasă, l-a salutat, de departe, zgomotos și vesel: «Slavă Domnului, frigul s-a mai muiat!». Nu de nemții din jur Îi era frică. Întregul Reich nazist n-ar fi izbutit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
locuiau chiar În blocul său, despre un Saul Steinberg aflase că ar exista În orășelul East Hampton, unde Își avea casa de vară. Reînvia, iată, fosta imagine premonitorie a omului care s-a pierdut pe sine În mulțime... Într-o caricatură publicată În 1936, În Italia, În Bertoldo, artistul Înfățișează pietonul cu mustață care, revenit acasă, nu se mai recunoaște În oglindă: „Accidenti, questo non sono io. Con tutta quella gente che era per la strada mi sono perso” - „La naiba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu mâna ridicată, Saul Își ascunde fața, sperând, probabil, o amânare de la Atotputernica secerătoare. La fel de emblematic ar fi fost, probabil, semnul de Întrebare din care artistul a făcut protagonistul durabil al operei sale. „Nu prea aparțin lumii artistice, nici lumii caricaturii sau revistelor, așa că nu prea se știe unde ar trebui să fiu plasat”, spunea, cu orgolioasa lui modestie. Chiar și fără compartimentarea la care se referea, lumea artistică a știut totuși să-l plaseze Într-un loc invidiabil. „Steinberg este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în care originalitatea inspirației, forța ei de întrupare estompează precaritatea experienței și în cele din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
și eșecul) poate fi valorificată, mergând până la anihilarea operei prin indeterminare și disponibilitate permanentă. O urmare firească este denudarea procesului creator („Nu trebuie ascunse sforile - spune Eugen Ionescu -, ci făcute mai vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi”) și, odată cu aceasta, prozaizarea poeziei, evadarea de sub teroarea locului comun „aulic” prin imersiune directă în banal și cotidian. Cuvinte și expresii simple, antistil, antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
instituționalizează în perioada modernă antidotul literar ca metodă a distrugerii programate cu intenții polemice, creatoare de forme inverse, intenționat contrafăcute, care încep să concureze genurile literare tradiționale. Pentru poeții dadaiști antipoemul este un avertisment la adresa suprasaturării literare, convenționale, reconvertită în caricatură insidioasă. D. și avangarda în general refac la scară mică, prin raportare la modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
și nuvele: Domnul Vucea, Bursierul, Sentino, Înainte de alegeri. Adesea, în articolele sale, scriitorul recurge la procedeele prozei artistice. Vise fericite, bunăoară, comentariu referitor la intențiile conservatorilor, este o adevărată schiță literară, în care ironia stă fericit alături de portretul caricatural. Aproape de caricatură, sprijinită însă mereu și pe modalitățile pamfletului, se situează și seria de comentarii dedicată liderilor junimiști. Câteodată, Delavrancea se lasă furat de jocul intereselor de partid, obiectivitatea cedând locul exagerării sau atacului necontrolat. Doar așa se poate explica de ce Maiorescu
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
SCRIERI: Domnița Ruxandra, București, 1907; Floare de nalbă, București, 1908; Noaptea Învierii, București, 1909; Când ochii plâng. A fost odată, Craiova, 1911; Păianjenul, București, 1913; Bunicul, București, 1913; Cuceritorul, București, 1914; Sorana (în colaborare cu I.Al. Brătescu-Voinești), București, 1916; Caricatura sub ocupație, București, 1918; Vălul de pe ochi, București, 1918; Mărgeluș, București, 1921; Șeful gării, București, 1924; Seară pierdută, București, 1925; Aripi frânte, București, 1925; Omul de zăpadă, București, 1927; Noapte bună..., București, [1928]; Încurcă-lume, București, 1929; Om discret și alte
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
atât sunt de spontane asociațiile și de cursiv monologul. Ocazionate frecvent de evenimente curente din viața politică a țării, „cânticelele” sale aveau succes, mai ales că erau interpretate de mari artiști, ca Matei Millo ori Neculai Luchian. Aspectul este de caricatură groasă, cu deosebire în cel mai cunoscut monolog - Von Kalikenberg (Concesionaru). SCRIERI: Advocatul Cârciocărescu, Iași, 1871; Eclisiarhul Colivărescu, Iași, 1871; Von Kalikenberg (Concesionaru), Iași, 1871; Stosachi, Iași, 1873; Nae Secătureanu (Ministru), Iași, 1876; Moș Ion Zurba, Iași, 1879. Repere bibliografice
IANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287486_a_288815]
-
Pe de altă parte, portretele membrilor unei familii, adunându-se în galeria de portrete, înfățișează oameni ce se aseamănă între ei, au „un aer de familie”, deși au și multe deosebiri, multe particularități. De demult a apărut în arta portretului caricatura, care subliniază specificul individului, caracterizându-l pregnant. Există însă o altă mare tradiție a portretisticii figurative care încearcă să surprindă „caracteristicile caracteriale” ale unei persoane pe baza virtualei asemănări a acestuia cu animalele. Se consideră că animalele au un specific
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
negociatorului performant" Limitele superioare ale managementului reprezintă un domeniu plin de mister și intrigă. Foarte puțini au ajuns pe acest tărâm, de unde trimit uneori mesaje incoerente, atât pentru alte niveluri ale managementului, cât și pentru Întregul personal. Aceasta explică apariția caricaturilor, a iluziilor și miturilor, cum ar fi, de exemplu: • viața este la fel de puțin complicată pe cât este distanța pe care o parcurge un manager pentru a ajunge În vârful piramidei; • topmanagerul știe tot ce se petrece În firmă, poate cere orice
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
forte îl formează descrierile de medii, de străzi, clădiri, mobilier (de exemplu, salonul lui Saferian), învederând un vrednic urmaș al lui Balzac, și mai ales portretul, gen în care C. excelase dintotdeauna. De astă dată însă portretul este șarjat până la caricatură. Mai toate personajele, în afară de majoritatea membrilor „mișcării”, aparțin intelectualității universitare sau înaltei societăți. Ei sunt conformiști ca Gaitany, fricoși ca Suflețel, ariviști ca Gonzalv Ionescu, paranoici ca Hagienuș, impostori ca Pomponescu, poltroni ca Gulimănescu, naționaliști „rumâni” ca Hangerloaica, aristocrați care
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Method and Theory in Experimental Psychology, Oxford University Press, New York. Palmade, G. (1975), Metodele pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică, București. Pânișoară, G.; Pânișoară, I.-O. (2004), Managementul resurselor umane - ghid practic, Polirom, Iași. Pânișoară, I.-O. (1997), Schimbarea suporturilor educaționale - caricatura educațională, Editura „Constantin Brâncuși”, Târgu-Jiu. Pânișoară, I.-O. (2001), „Metode moderne de interațiune educațională”, în I. Cerghit; I. Neacșu; I. Negreț-Dobridor; I.-O. Pânișoară, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iași. Pânișoară, I.-O. (2004), Comunicarea eficientă (ediția a II-a revăzută și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Lucian Blaga (Portretist, Un izolat: poetul Lucian Blaga). Traducerile se rezumă la câteva schițe umoristice ale scriitorului maghiar Molnár Ferenc, transpuse în românește de Porumbița și L.P. Martinescu. Revista este, începând de la copertă, bogat ilustrată, cu desene și mai ales caricaturi, unele reprezentând personalități ale vieții politice și culturale românești și străine (Iuliu Maniu, Ioan I.C. Brătianu, Al. Vaida-Voevod, N. Iorga, A.C. Cuza, Șt. Cicio Pop, O. Goga, Lucian Blaga, Thomas Woodrow Wilson - președintele SUA, Georges Clemenceau, contele Albert Apponyi ș.a.
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
decalaje se numără absența marxismului ca paradigmă a sociologiei românești contemporane, absența revendicării de la curente sociologice radicale precum feminismul, mișcările contra discriminării etnice, rasiale sau sexuale. Putem remarca absența curentelor de idei de stânga, iar explicația stă în deformarea până la caricatură a acestora în perioada comunistă prin acțiuni ideologice și politice. O lucrare de istoria gândirii cere un travaliu imens. Recunoscând aceste dificultăți - din propriile mele experiențe - aș face unele observații. De pildă, este menționat N. Bagdasar cu Istoria filozofiei moderne
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de moralist: căci animalele nu sunt studiate în ele însele, nici pentru ele însele, ci ca eboșe sau reflexii ale omului, centru al Creației, față de care lumea animală reprezintă o oglindă uneori îngroșată și deformantă a propriei naturi, imaginea sau caricatura pasiunilor sale, virtuților și viciilor sale. De aceea bestiarul creștin, pe care îl putem numi bestiar moralizator, după exemplul Bibliei moralizatoare, trebuie considerat mai puțin ca o enciclopedie zoologică decât ca un complement al Oglinzii morale"37. Ce ne rămâne
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
au pus să-i facă avionul, că știam că plecăm! L-au pus de a cumpărat nu știu câți metri pătrați de pânză de sac, pentru a îmbrăca fuselajul și aripile, bare de aluminiu și așa mai departe. I-au făcut niște caricaturi de suduri cu barele alea, explicându-i că de acelea o să vină alte bare sudate, că o să-i facă niște aripi mai mici ca să poată ateriza în colonie. Și au tăiat cadrul motociletei, au dezmembrat-o cu totul și i-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
norocul de a-l avea pe Tănase: „În nici o artă nu există genuri inferioare, ci numai executanți fără talent. Materialul întrebuințat influențează minimal opera, și deloc artistul. O mare frescă devine o pură măgărie în execuția unui ageamiu și capodoperă caricatura în mâna unui meșter. Nu știu dacă Shakespeare va fi găsit interpreți la înălțimea lui și nici dacă marii actori ai omenirii vor fi găsit în compoziția dramatică din contemporaneitate echivalențe calitative. Dar după cum sunt sigur că având cultură, autorul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mai ales, eficientă mizantropie. Mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii Privirea îndreptată de autoare către lumea din jur este lipsită de iluzii, iscoditoare și „rea“. Universul apare făcut din cârpeli, ziare vechi, mizerie. Oamenii sunt caricaturi, trădând la fiecare mișcare sforile păpușerești, denunțându-se singuri ca impostori ai propriei lor condiții. Exagerarea e un semnal al vacuității interioare, și, într-adevăr, mai toate figurile din roman se lasă reduse la câteva linii, ceea ce le face, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
sine. Ca și la David Lodge sau Bradbury, răutatea localizată la nivel academic, impostura în formele ei cele mai polisate formează obiectul romanului. Spre deosebire de autorii străini, însă, trebuie spus că autohtonii au o mult mai mare deschidere spre grotesc, spre caricatura groasă, spre pamflet. Privirea universitară întârzie asupra ordurii cu pasiune, amănunțindu-i pe îndelete urâțenia și scandalizându-se, dar totodată ascunzându-și sarcasmul sub masca blazării. Mă întreb, odată cu dumneavoastră, de ce e așa? O fi, vorba ceea, specificul național? Gabriela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
tineri sfârșesc prin a se iubi, dar Colette declină propunerea de căsătorie făcută de tânărul german, refuzând această alianță mixtă care ar favoriza planurile germanizării Franței de către ocupant. Astfel dragostea cedează în fața atașamentului față de patrie. Textul lui Barrès suferă de caricaturi și de poncife referitoare la spiritul teuton greoi și la finețea spiritului francez, stereotipe de propoagandă care îngreunează considerabil această mică poveste a unei ospitalități efemere. Povestea lui Vercors, mai puțin prolixă și locvace, comparată cu cea a lui Barrès
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Otto Abetz, "mare prieten al Franței", încearcă să grupeze pe scriitorii francezi și pe germanofilii de la Vichy, era indispensabil să fie subliniată incompatibilitatea radicală între cele două culturi, cultura franceză și barbaria nazistă. Dar refuzând să se preteze la o caricatură de propagandă, Vercors dă, fără nici o îndoială, o mare forță acestei povestiri sobre. El face cu multă finețe un portret al oaspetelui german, Werner von Ebrennac, care este un personaj plin de nuanțe, de delicatețe, de o calitate umană adevărată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]