2,211 matches
-
esteticește de o poezie a basarabeanului Ioan Sîrbu (1830-1868), autor de Fabule și al unor Alcătuiri (Chișinău, 1852). Însă în condițiile de stânjenire culturală în care scria, gestul lui e merituos și se cade să-i cităm o descripție a carnavalului: Cu-a carnavalului sosire, Să-i de blini unse tare În scârbe să face lipsire; Și o ocă băutură, Căci făcutele nenumărate Să-i de nouă gînditură; Sunt cu beția-ncurcate. Pe la multe făgădăi, Vezi veselii și bătăi, În care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poezie a basarabeanului Ioan Sîrbu (1830-1868), autor de Fabule și al unor Alcătuiri (Chișinău, 1852). Însă în condițiile de stânjenire culturală în care scria, gestul lui e merituos și se cade să-i cităm o descripție a carnavalului: Cu-a carnavalului sosire, Să-i de blini unse tare În scârbe să face lipsire; Și o ocă băutură, Căci făcutele nenumărate Să-i de nouă gînditură; Sunt cu beția-ncurcate. Pe la multe făgădăi, Vezi veselii și bătăi, În care dă rusu strigare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca cărbunii. Sub regimil simbolismului se observă apoi primele creionări ale așa-zisului tradiționalism, care nu este la început decât o foarte originală adaptare a acelei poezii franceze care evoca în linia lui Verlaine secolul lui Watteau, parcurile, menuetele și carnavalurile. În loc de "masques et bergamasques" avem epoca "bonjuriștilor" și a crinolinelor, printr-o reluare de altfel a unei idei din C. Stamati: Caleașcă, drum de noapte, păduri adânci de fag, Și prin frunzișe lună cernită-n ceață fină, Poiene necosite de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Caragiale "s-a descoperit", cum s-ar zice, și-a arătat sentimentele sale, idealul său omenesc, ura sa împotriva atitudinii revoluționare. Trecând peste exagerațiile lui în privința lui Rică Venturiano, ne oprim asupra unui singur caz, Mița Baston din D-ale carnavalului: " Nae: Vrei scandal cu orice preț? Mița: Da (ridicîndu-se), vreau scandal, da... pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate; ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Momente etc., are o altă semnificație.) S-a spus că marele nostru dramaturg a zugrăvit în comediile sale mahalaua. Dar aceasta nu este adevărat: dacă personajele din O noapte furtunoasă, din Conu Leonida față cu reacțiunea și din D-ale carnavalului sunt mahalagii - și încă pentru Rică Venturiano trebuie să facem excepție: el e un "intelectual" -, apoi personajele din comedia cea mai bună, din O scrisoare pierdută, nu sunt mahalagii. Trahanache e mare proprietar; nevasta lui o "damă mare"; Farfuridi, Brînzovenescu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de provincie; Tipătescu e un înalt funcționar și un om cult; Aga-miță Dandanache, un stâlp al partidului liberal etc. Așa că, cel puțin despre O scrisoare pierdută, nici vorbă nu poate fi de zugrăvirea mahalalei. Despre o singură comedie, D-ale carnavalului (cu toate că conține frazele citate mai sus, în care se ridiculizează liberalismul), se poate spune, într-adevăr, că are ca temă zugrăvirea mahalalei. Această comedie are un aer deosebit - am putea spune că face o figură aparte - de celelalte comedii ale
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a fi o șarjă directă împotriva liberalismului, ci, dacă e s-o legăm cu liberalismul, una foarte indirectă; întrucît psihologia personajelor și limbajul lor sunt efecte și ale stării noi de lucruri, introdusă de liberali. (La drept vorbind, D-ale carnavalului e lipsită de semnificație, și acesta e marele ei defect estetic.) Deși personajele din O noapte furtunoasă și din Conu Leonida față cu reacțiunea sunt mahalagii, aceste două comedii sunt, pentru toată lumea, de același fel, din aceeași familie, au aceeași
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
criticat liberalismul în aceeași vreme ca și Eminescu, ca și socialiștii. Caragiale marchează și el cu putere data de 1800, despre care am vorbit de atâtea ori. * După aceasta, satira lui Caragiale își va schimba obiectivul. Începând cu D-ale carnavalului (1885), urmând cu câteva schițe în Convorbiri literare și isprăvind, mult mai târziu, cu admirabilele Momente, Caragiale va satiriza, dacă voiți, mahalaua. Dar trebuie să ne înțelegem asupra acestui cuvânt. Mahalaua pe care o satirizează Caragiale nu e o categorie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
alături de chip, de GALR II: 530: Am scris despre "Livada cu vișini" într-un fel care mie mi s-a părut cât se poate de normal. (C. T. Popescu, Copiii fiarei); Și-au făcut mendrele în cel mai autentic stil de carnaval. (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante). 32 "Aparțin exprimării prețioase îmbinările cu funcție adverbială la modul + adjectiv și de o manieră + adjectiv, de care se abuzează mai ales în stilul publicistic.", Doca (1996: 270). Valoarea emfatică a expresiilor excesiv
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
1980, 41; Mircea Zaciu, „Dovezi de iubire ce nu se mai termină”, ST, 1981, 10; Ioan Holban, Orizontul vieții în curtea interioară, CRC, 1992, 19; Bogdan Dumitrescu, Parabole, RL, 1993, 3; Daniel Cristea-Enache, Ceva esențial, ALA, 1999, 458; Ion Roșioru, Carnavalul perpetuu, TMS, 1999, 4; Georgeta Drăghici, Despre câteva note false, RL, 2000, 10; Popa, Ist. lit., II, 892; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 277-280; Irina Marin, Țara tuturor posibilităților, RL,2002, 39; Dicț. scriit. rom., IV, 522-523; Mircea Iorgulescu, „America, pantoful
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
1972; Noapte bună, copii!, București, 1975; Pe cine alegem, București, 1975; Alexida sensitiva, București, 1976; Cronică de uzină, București, 1977. Traduceri: Maxence van der Meersch, Păcatul omenirii, București, [1946] (în colaborare cu Magda Manu). Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, D’ale carnavalului, O, 1972, 8; Al. Raicu, Ștefan Tita septuagenar, RL, 1975, 42; Sorin Titel, Cărți pentru tineret, RL, 1977, 6; Liviu Bratoloveanu, Ștefan Tita. In memoriam, RL, 1978, 30; Lit. rom. cont., I, 500-501; Rotaru, O ist., III, 85-86; Cândroveanu, Lit.
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
indirect, din propriile fapte, gânduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior. ION LUCA CARAGIALE (30 ianuarie 1852 8/9 iunie 1912) Opera Comedii: -1879 "O noapte furtunoasă", 1880 "Conul Leonida față cu Reacțiunea"; "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului". Drame: "Năpasta". Proză: 1901"Momente și schițe"; "Nuvele" ("Păcat", "O făclie de Paște", "La hanul lui Mânjoală", "în vreme de văzboi", "Două loturi" etc). O scrisoare pierdutA (1884) I.L. Caragiale PERSONAJELE: ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul județului AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
monah. Drogul tot mai salvator și tot mai năruitor al alcoolului... ca stimulent și Înlocuitor al poeziei sau iubirii. Al speranței, adică. Cele câteva convorbiri telefonice și câteva epistole de după 1989, când Marea Speranță Își arătase deja colții capcanelor, În carnavalul măștilor și mistificărilor momentului. Solemna declarație publică În favoarea „Nobelului” meu, pe care mi-o trimisese decupată din revista Orizont, 8 august 1994... Madi favorizase, iată, public, rumorile care reciclau panica „establishmentului” literar local. „Sunt foarte sigură că literatura română va
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Norman Manea.” Știa prea bine cât ironizam provincialele „dezbateri” despre Marele Premiu de Toamnă și cât de puțin valorau premiile, din orice anotimp și orice loc. Știa, de asemenea, prea bine, și cui se adresează. Se războia cu „d’ale carnavalului”, cum mai făcuse. Pronunțase, apăsat, infamele cuvinte, În plină campanie isterică contra celui care, se spunea, Îl crucificase pe Eliade și sfida, de peste ocean, valorile spirituale naționale. Poezia ei, ca și persistenta interogație morală care Îi structuraseră viața și creația
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iluzii ale confortului civilizației sporeau confuzia În țările care mai sperau amânarea furtunii. În regimurile autoritare, mizeria morală și socială accelera demagogia limbajului oficial. Uniforme și urale, mizerie și palavre, teroare și promisiuni, Înarmare și declarații de pace, Întuneric și carnaval. „Cultul” dictatorilor de tristă celebritate ai epocii prolifera și prin Înmulțirea a tot felul de „șefi” cu depline puteri peste tot unde mai supraviețuia o comunitate care trebuia aliniată, disciplinată, transformată Într-o simplă unitate În subordine. Un vitalism primar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci, mai curând, Împlinirea unei așteptări și presimțiri confuze, aparținând celui ce va trebui s-o suporte, ca pe un fel de involuntară „provocare” a primordialului, viața izbucnind din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acordat textelor mele. Zidul Îl simțisem, ani de zile, În mine Însumi și În jurul meu Încă În România Clovnului Tiran. Dar În 1987, Îl contemplam de aproape. Santinele și posturi de pază contra blasfemiei, pe partea cealaltă, amuzante graffiti de carnaval pe partea asta. Într-una dintre frecventele plimbări nocturne În jurul conturului chinezesc, am fost surprins de cuvintele vecinului meu de apartament din blocul DAAD de pe Storckwinkel. Colegul și amicul meu francez se plângea de claustrarea pe care Berlinul Occidental, un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Închisă a așa-numitului „socialism real” la cea În curs de deschidere spre democrația pieței libere capitaliste, ca și relația deloc pacificată dintre exilat și țara sa de origine, dialoghează astăzi cu spectacolul prea puțin Încurajator al nu totdeauna veselului carnaval planetar, la actuala frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele. Nu altfel se va Întâmpla, probabil, cu prolificul, perfidul și mai longevivul Gulag. Dincolo de diferențe și asemănări, cele două
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să și fie, că morții ne interzic să Îndoliem seninul efemer al bucuriei, inevitabilul ne pândește oricum la colțul neașteptat al unei clipe viitoare. Un tangaj nostalgic fusese vizita la Lido, Înaintea plecării spre Percoto și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fusese vizita la Lido, Înaintea plecării spre Percoto și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și cruzime glumeață. În pregătirea evenimentului, măștile care manipulau tenebroasa față a plăcerii dominau toate vitrinele orașului. Carnavalul, dintotdeauna o burlescă sfidare iconoclastă a convenției, Înfruntarea bufonă a Morții, sărbătorea dezinhibarea, exhibarea. Sub protecția măștii, Însă. Transgresarea, ardentă eliberare erotică și sexuală a diferențelor sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sociale, ca și a gradelor de rudenie, beneficiase de egalizarea prin mască. Prezentul nu prea mai avea, Însă, ce bariere sociale sau morale să Înfrunte, masca devenise derizorie. Spectacolul comercializării cotidianului domina, oricum, imediatul, nu mai avea nevoie de vreun carnaval special, În afara celui de rutină, global, nici de măști diferite de cele pe care le ofereau chipurile, costumația și conversațiile esperanto ale contemporanilor noștri. Când blasfemia nu-și mai poate găsi sau inventa obiectul, carnavalul Însuși Își pierde legitimitatea. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai avea nevoie de vreun carnaval special, În afara celui de rutină, global, nici de măști diferite de cele pe care le ofereau chipurile, costumația și conversațiile esperanto ale contemporanilor noștri. Când blasfemia nu-și mai poate găsi sau inventa obiectul, carnavalul Însuși Își pierde legitimitatea. Nu m-a mirat să aflu că bătrâna Confraternitate Emeronitti, Înființată cu peste 400 de ani În urmă, pentru a Înălța rugi Întru iertarea păcatelor comise În cursul Carnavalului, avea, În anii din urmă, serioase probleme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-și mai poate găsi sau inventa obiectul, carnavalul Însuși Își pierde legitimitatea. Nu m-a mirat să aflu că bătrâna Confraternitate Emeronitti, Înființată cu peste 400 de ani În urmă, pentru a Înălța rugi Întru iertarea păcatelor comise În cursul Carnavalului, avea, În anii din urmă, serioase probleme de a recruta noi membri, deși secta se limita, prin statut, la doar 14 componenți. Cândva, admiterea dificilă, după doi ani de stagiu, nu era posibilă decât prin moartea unuia dintre membri. Faptul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deși secta se limita, prin statut, la doar 14 componenți. Cândva, admiterea dificilă, după doi ani de stagiu, nu era posibilă decât prin moartea unuia dintre membri. Faptul că Maratonul Rugăciunii, de peste 45 de ore, nu mai este neapărat dedicat Carnavalului, ci constă În lecturi, meditații și tăcere nu pare să fi rezolvat actuala dilemă a lipsei de aderenți. La 1 februarie, când Începea la Veneția haosul hilar al străzii, mă aflam deja la Roma. Vizitam o superbă expoziție Klimt, Kokoschka
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și ele, vinovate, ca și el. Captivul nu se dovedise un om „superior”, cum visase, ci doar un biet rătăcit, prea atașat de mărunta supraviețuire. Trecerea de la starea de contracție, din Rinoromânia deceniului 9, la dilatarea de pe marea scenă a Carnavalului liber nu fusese ușoară. Naufragiul eliberator fusese Încâlcit, un ghem de sinusoide. Abia În vara 1989, ghemul se descâlcise, dintr-o dată, În stenice raze solare, sub un cer limpede și tânăr. 9 iulie 1989 marcase o zi glorioasă În calendarul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]