9,952 matches
-
Londrei” din ceață, pentru ca, al patrulea, al cincilea și al șaselea “romboid-capsulă” să facă să leșine mîndra Franță, să se cutremure frumoasa Italie, să falimenteze călita Germanie, să scufunde înfloritoarele State Unite, și în final să cadă toată Troia asta de carton din așa-zisa “Uniunea Europeană”, cu tot imperialismul sionismului internațional și cu tot Imperiul ei Maculist din Rusia până în America și din Statele Unite până în România - țara verde numită de toți comentatorii antichității - Terra Mirabilis! (Nu, nu! Fiți liniștiți, că nu “bat
AGONIA UNIUNII EUROPENE (4) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347331_a_348660]
-
Ediția nr. 734 din 03 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Iau din cui și-aprind un petromax Cobor atent pe scări să nu dau chics Cu ochii în tavan care stă fix Deasupra propriului meu ax Aduc în spate un carton de tix Nevastă-mea mă ceartă că vrea fax Eu tac fiindcă iubesc romana pax Și număr ca de obicei, până la six! În mintea mea aud un fel de vox Și mă supun acestei dura lex Pe care n-o
IAU DIN CUI de ION UNTARU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348775_a_350104]
-
alta, lăsând-o pe ea, cea care locuia în hăurile încă întunecate dintre ele, să cuprindă cu privirea, la fel ca lentila unui aparat de fotografiat, imaginile încă nedevelopate. În fața patului se aflau mai multe persoane, ce păreau decupate din carton alb, privind-o țintă. Paula simțea doar propria-i privire, care rămăsese agățată neputincios de chipurile lor, precum o haină atârnată într-un cuier. Nimeni nu schița niciun gest, încremeniți cu toții, ca într-o întâlnire de gradul trei. Apoi, cineva
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
ceva, decât să te joci cu aparatul ăla! " Piața se întinde cam pe cinci arii. Este împărțit în parcele betonate, de trei-patru metri lățime, înălțate de la pământ cam de un lat de palmă și acoperite. Acolo, peste saci de plastic, cartoane sau prelate sunt întinse legumele și fructele. Unii, în special cei care vând pește,își improvizează mese din scânduri sau cutii de lemn. În spatele produselor, țăranii stau pe scăunele improvizate din cutii sau pur și simplu pe jos. Fiecare are
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
pe piață. Unele erau cu pietre veritabile și contur de argint sau argint aurit...altele erau de piele și sârmă. O cutie era cu mărțișoare pentru copii: buburuze, cățeluși... Abia atunci am văzut și cutia cea veche...cu foarfecă, ațe, cartoane colorate...lipici, carioci... “Știi ce neinstruiți sunt americanii? Îmi zice unul, auzind că sunt din Europa, că lui, cel mai mult îi place țara asta, Budapesta, care face mâncare bună! Sau, într-o zi, îl întreb pe unu, cum se
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
lucirea ei în răsăritul soarelui și al lunii deopotrivă, o scânteie în vrajba jocurilor uneori neserios construite pentru inima umanității. miez din miezul gândirii Lui, mă rostogolesc atunci când mă transformă în bilă, sau piesă de șah, sau simplă piesă de carton în mâna paznicului bucuriei Lui. ca un flash artificial luminez unele colțuri ale castelului de nisip în care El numără scoicile. le numără și pe cele care și-au pierdut perlele și pe cele care stau a fi culese de
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]
-
-n coji lumina, Lumea-n beznă e o groapă Învelită de cortina Nictitantă ca o pleoapă... Surpă toamna-n plăgi diforme Și-n caverne-adânci de carne Peșteri de stafii și forme Diabolice cu coarne... Toacă toamna ca talajul Drumurile din cartoane, Vântul întețind tirajul Mușcă sticlă și betoane... Scuipă toamna groasă spută De pădure desfrunzită, Gol pământu-i ca o plută Pe o apă nesfârșită... Doare toamna, dorul doare Ca o voce fără voce Când privighetoarea moare De al toamnei cioc feroce
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
pustiu. În fața acestei umile colibe o sumedenie de lucruri inutile, adunate de la tomberoanele de gunoi ale blocurilor, stau vraiște, care încotro: ligheane sparte, găleți în care odinioară a fost var lavabil, geamuri și uși rezultate în urma modernizării apartamentelor, cutii din carton, dar câte nu sunt! Muștele și țânțarii dansează împreună când în interior, când afară, fără nici o deosebire. Un cățel pricăjit stă culcat la umbra unui soc ale cărui flori aruncă o mireasmă gratuită și binevenită. Un motan și-a găsit
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
în preajma sărbătorilor de iarnă, în capitală, mai multe întreprinderi de confecții, jucării și dulciuri, își trimiteau reprezentanții lui “Moș Gerilă”, la orfelinate cu daruri. Pregătirile stârneau mare zarvă și agitație în așezământul lor. Nu o singură dată, sub masca de carton, Moș Gerilă, era de fapt o femeie care-și îngroșa vocea, stârnind râsul celor mai mari și spaima în rândul celor mici. Desigur că bucuria era generală, dar Iulia n-a putut niciodată, să sară în sus de bucurie la
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
conserve de pește, mucuri de țigări, ambalaje de ciorapi, prezervative folosite și frigidere mîncate de rugină, indivizi ce vînează cîini, muncitori care demolează chioșcuri, pubele de gunoi răsturnate ... în față la Lido, fetelor, am văzut o grămadă de cutii de carton, dar portarul susținea că sînt de la magazinul de alături, dar eu, una, insista ea, ușor iritată, chiar m-aș mîndri să găsesc dimineața un munte de super-gunoaie la poarta mea, pentru că se zice că nivelul de trai al unui popor
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
-s cântul fericit Că mă duc acasă. Cânt în preasperanță Atâta alergai fără poprire Și-agonisind averi pe săturate, Azi înțeleg că pentru nemurire Am totul cât nu am nimic din toate. Atâta căutai să am în viață: Luceferi de carton, roi de păcate, Până mi-a spus Iisus în dimineață: „Ai totul cât nu ai nimic din toate”. Și-acum, uitat de îngeri de faianță, De zei de tinichea cu firi deșarte, Mi-s renăscut, și cânt, și-n preasperanță
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
de lapte într-o plasuta. Erau pentru Vladut, colegul lor care le cere de fiecare dată câte un triunghi în plus, dar nu-i dau cu dragă inima. Copilul nu este sărac. Este foarte sărac. Trăiește într-o casă de carton. Azi era bolnav... ei s-au gândit că și de foame și au hotărât să treacă să-i lase plasa cu laptele! I-am pus să citească pe net despre Mile și Agenția de împlinit dorințe! Numai bine vă doresc
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
pierdut fiul. Și am ținut-o strâns de mână, ca să simtă că nu e singura acolo, în durerea ei nesfârșita.. . Restul nu mai contează..." (Ela) În fața blocului în care locuiesc, e o grădină. Și un felinar. Acolo, pe cutii de carton, la orice oră din noapte, găsești un om și un câine. Îmbrățișați. Câinele și omul sunt "vagabonzi". Îi ninge, îi ploua, ei sunt împreună. Și se adoră. Câinelui i se spune "Nevasta". Omul e alcoolic. Cândva, a fost profesor. E
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
am lumină, pregătindu-mi pe pervaz trusa mea de medicină. Pe o pătură întinsă lângă un ghiveci c-o floare, am organizat, atentă, sala mea de așteptare. Voi fi tare ocupată să consult și să tratez, așa că, o asistentă din carton îmi decupez. Ursul Pluș și-a rupt lăbuța, mielul ochiul și-a pierdut, iar Natalia, păpușa, părul și l-a descusut. Mi-am pus deja ochelarii, stetoscopul și halatul, deci, să-ncepem de îndată, pentru toți, cu consultatul! La final
DOCTORIŢA(POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376832_a_378161]
-
veneam fericită acasă, pe mătușa-mi bătrână o iubeam, iar căsuța-mi părea luminoasă. Țin minte bine, o dată păpușă, cu drag, mi-a luat, una brunetă, buzata, din banul cu greu adunat. Păpușă nu era ce-mi doream, era din carton colorat, măi blondă, măi diva o visăm și ochii, în plâns, i-am perlat. Supărată, de mână m-a luat, am plecat amândouă în noapte cu păpușă în brațe, atârnat’, și-atunci, suspinat, fără șoapte, Mi-a cerut să n-
PĂPUȘĂ DIN TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376875_a_378204]
-
aceea,iar eu am împlineam 7 ani în Noiembrie . Gata sosise momentul să devin școlăriță,îmi cumpărase măicuța deja uniforma de pipită neagră, cu șorțuleț negru și un guler brodat tare mai era frumoasă! Cu ghiozdanul de culoare bej din carton în spate,care era dotat cu două caiete,bețișoare făcute din mlădiță de salcie ,creion și o radieră.Iată-mă pregătită de școală !Sufletește eram ,însă cuprinsă de o emoție greu de descris.Prima zi de școală era 15 septembrie
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
măsuță l-a primit de atunci o lădiță cu laturi din lemn vopsite roșu, cu partea din față tapisată cu o țesătură bej-lucios și cu un buton negru în colțul de jos, pe stânga. Spatele lădiței era acoperit de un carton gros, cu perforații, iar printr-un orificiu al acestuia, firul electric adus cu atâta trudă tocmai de la stâlpul din stradă pătrundea undeva în măruntaiele cutiei fermecate. Așa a intrat în viața noastă Difuzorul, iar din acel moment și familia noastră
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
caut ce mai caut la anii mei n-ar mai trebui să caut nimic de-a lungul vieții am strâns tot felul de lucruri pierdute sau aruncate de alții nu mai am loc debaraua mea e plină de cutii de carton ( pliate frumos ) și de cadavre nici nu-ți închipui cum e să trăiești într-un asemenea cimitir clandestin să ștergi cel puțin o dată pe an praful de pe schelete să dai acatiste în fiecare duminică și pomeni să păstrezi o relație
RESEMNĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377098_a_378427]
-
Anda Călugăreanu, Doina și Ion Aldea Teodorovici au plecat dintre noi. Putem zice, cu tristețe, că se reface în ceruri Cenaclul Flacăra! Acolo, ei sunt nemuritori. Din păcate, ne îngropam adevărații artiști și îi înlocuim cu saltimbanci și „vedete” de carton. Apă trece, pietrele rămân... Cenaclul Flacăra nu mai este, dar spiritul rămâne și muzica folk continuă să existe și să atragă noi fani. Referință Bibliografica: A FOST ODATĂ...CENACLUL FLACĂRA / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2179, Anul
A FOST ODATA...CENACLUL FLACARA de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377979_a_379308]
-
de Artă din Brașov, devenind un pictor și un sculptor apreciat. În anul 1989, pe 2 martie, Liviu Babeș s-a autoincendiat, s-a transformat într-o torța umană, în timp ce cobora pe Pârtia Bradul, din Brașov, având în mână un carton pe care scria 'Stop Murder! (Opriți crimă) Brașov = Auschwitz". După două ore de agonie petrecute la spital, Liviu Babeș avea să spună adio unei lumi în care el nu se mai regasea, unei dictaturi monstruoase pe care el nu o
EROUL BRASOVEAN CARE IN 1989 S-A AUTOINCENDIAT IN NUMELE LIBERTATII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378010_a_379339]
-
lui Pierre, care visează frumos. - Azi s-a trezit devreme, ne informează Mihaela, a mâncat și a adormit din nou. Cred că visează îngeri! Ingrid o ia înainte. Spa-ul e lângă piscină, iar intrarea este străjuită de doi lei din carton, frumos colorați. Ajungem într-o sală uriașă de primire cu zeci de șezlonguri și măsuțe din lemn, iar prezența noastră este anunțată de o sonerie. Ne întâmpină o brunetă slăbănogă, cu ochii mari și albaștri. - Bine ați venit! Pe dvs.
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
groasă și efectul alcoolului îl țineau încă cald adormi îndată sforăind puțin. Ciprian însă se mișcă continuu îi era frig nu era obișnuit să doarmă afară. ,, Oare cum pot acei oameni ai străzii noapte de noapte să doarmă afară pe cartoane este atat de inuman,” gândi el nu știa că viitorul avea să-i mai rezerve astfel de nopți chinuitoare. Deodată o mașină se opri la intrarea șantierului era poliția coborâră trei polițiști din mașină cu lanternele în mâini, paznicul ieși
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
unei pături sociale bine înfipte și nemeritat beneficiară a unei vieți de huzur. Mai pe scurt, comunismul - cel puțin cel practicat la noi - a asigurat un nivel de trai modest, de subzistență, pentru toată lumea, chiar dacă exista o înregimentare caraghioasă, de carton și vodevil. - Ce v-a determinat să urmați medicina și cum a fost perioada studenției dvs. în anii 1950? Ce amintiri aveți legate de anii studenției, ce alte pasiuni aveați și care era atmosfera în rândul studenților mediciniști? - Prima mea
VIRGIL RĂZEȘU ȘI ALCHIMIA DINTRE BISTURIU ȘI PENIȚĂ de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375790_a_377119]
-
aduc aminte de „Orașele Imaginare” ale lui Italo Calvino. Procesul creației este un act care include artistul și lumea să înconjurătoare: resturi, cioburi, piese abandonate... ele capătă o nouă vitalitate și suflu: fierul devine ușor ca o foaie de hârtie, cartonul transparent, sticla se închide în opacitate iar opacul devine cristal. În ele artistul combină cuvinte scurte, fraze, ziceri. Jano lucrează în atelierul sau din Clil, Galilul de sus, în nordul țării. Casa e aranjată și ea din materiale găsite și
EXPOZIŢIE JACQUES JANO LA MUZEUL DE ARTĂ RAMAT GAN de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376069_a_377398]
-
POLICE? 2. MĂȘTILE În clasa a IV-a, la final, ați făcut un spectacol la Casa de Cultură . În program, și o scurtă dramatizare în limba franceză, cu animăluțe. Costumația era simplă : fiecare era reprezentat de câte o mască de carton, pe care o purta pe față : elefant, leu, maimuță, pisoi, crocodil, cocoș, cam așa ceva. La sfârșit, am făcut poze, bineînțeles purtându-vă măștile . Privind acum pozele, nu mai știu cine era crocodilul , cine era cățelul sau cine era leul ? Atunci
MĂRȚIȘORUL MEU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376791_a_378120]