3,886 matches
-
s-au adăugat boli specifice conflictelor îndelungate și a condițiilor sanitare precare ale epocii. Asediul este reconstituit în fiecare an de către turiști și localnici entuziaști ca parte a unei manifestări culturale. Această bătălie a avut loc în anul 1410 între cavalerii teutoni și regele Poloniei, în Marienburg azi Malbork în Polonia lângă Danzig. Cetatea Marienburg fiind cetatea de scaun a ordinului era una dintre cele mai mari clădiri din Europa din timpurile acelea clădite din cărămidä. Dupä înfrângerea suferită de cavalerii
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
cavalerii teutoni și regele Poloniei, în Marienburg azi Malbork în Polonia lângă Danzig. Cetatea Marienburg fiind cetatea de scaun a ordinului era una dintre cele mai mari clădiri din Europa din timpurile acelea clădite din cărămidä. Dupä înfrângerea suferită de cavalerii teutoni în Tannenberg 1410 în fața trupelor unite poloneze și lituaniene, restul trupelor teutone se retrag la Marienburg. În timp ce trupele poloneze împreună cu cele lituaniene însumau 20.000 de ostasi, Heinrich von Plauen își adună restul trupelor rămase (3.000) din înfrângerea
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
în Republică în 1648, după ce au primit vestea morții regelui Vladislav al IV-lea Vasa și de răcoala lui Khmelnytsky, oferindu-se voluntar pentru aramată. Amândoi au luptat în asediul de Zamość. Au fondat și au comandat propriul stindard de cavalerie. Curând, soarta războiului i-au separat pe cei doi frați. În 1649, Jakub s-a luptat în Bătălia de la Batoh, iar Ioan a fost promovat la rangul de "pułkownik" și a luptat în Bătălia de la Berestechko. Fiind un comandant promițător
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
să-l alunge pe Ioan și să-l înlocuiască cu Carol de Lorraine), Ioan a reușit să reformeze complet armata poloneză. Armata a fost reorganizată în regimente, infanteria a renunțat la sulițe și care au fost înlocuite cu topoare, iar cavaleria a adoptat husarii. Ioan a crescut, de asemenea, numărul armelor și a introdus noi tactici de artilerie. Ca un diplomat, Ioan și-a imaginat o alianță cu Franța și cu otomanii împotriva imperiului austriac. Cu toate acestea, planurile sale nu
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
sau Bătălia de la Tannenberg a avut loc pe 15 iulie 1410 între Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei și aliații lor pe de-o parte și Cavalerii teutoni pe de altă parte. A fost bătălia decisivă a războiului polono-lituaniano-teutonic și una dintre cele mai mari bătălii ale evului mediu european. Cavalerii teutoni au fost învinși în mod decisiv în această bătălie și nu și-au mai revenit
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Grunwald (din germană - "grüner Wald") se traduc amândouă prin "pădurea verde". Localitatea a fost numită și "Zielone Pole" în poloneza veche și, câteodată, "Grunenfelde" ori "Grunefeld" în textele vechi germane ("Câmpia Verde"). Bătălia este numită: În secolul al XIII-lea, Cavalerii teutoni au fost invitați să se așeze în zona din jurul localității Chełmno pentru a ajuta la alungarea prusacilor păgâni. Bucurându-se de mâna liberă dată de edictul papal, care-i lăsa să-și aleagă singuri mijloacele, cavalerii și-au stabilit
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
și Łodwigowo (Ludwigsdorf). Ambele armate și-au dispus unitățile în formații în linie. Armata poloni-lituaniană era așezată în fața satelor Łodwigowo/Ludwigsdorf și Stębark/Tannenberg. Pe flancul stâng se aflau forțele poloneze condue de regele Władysław Jagiełło, compuse în principal din cavalerie grea (husari). Flancul drept aliat era apărat de armata Marelui Duce Vytautas cel Mare, compusă în special din cavalerie ușoară. Printre forțele de pe flancul drept se aflau steaguri din întreg Marele Ducat al Lituaniei, inclusiv hărțași tătari și, se pare
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Łodwigowo/Ludwigsdorf și Stębark/Tannenberg. Pe flancul stâng se aflau forțele poloneze condue de regele Władysław Jagiełło, compuse în principal din cavalerie grea (husari). Flancul drept aliat era apărat de armata Marelui Duce Vytautas cel Mare, compusă în special din cavalerie ușoară. Printre forțele de pe flancul drept se aflau steaguri din întreg Marele Ducat al Lituaniei, inclusiv hărțași tătari și, se pare, și detașamentul moldovenesc. Forțele cavalerilor teutoni erau compuse în special din cavalerie grea și infanterie. În rândurile lor se
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Vytautas cel Mare, compusă în special din cavalerie ușoară. Printre forțele de pe flancul drept se aflau steaguri din întreg Marele Ducat al Lituaniei, inclusiv hărțași tătari și, se pare, și detașamentul moldovenesc. Forțele cavalerilor teutoni erau compuse în special din cavalerie grea și infanterie. În rândurile lor se aflau mercenari din vestul Europei, numiți "oaspeți ai Ordinului". Efectivele exacte ale celor două tabere nu pot fi estimate cu ușurință. Istoricii se pot baza doar pe două surse credibile. Cel mai bine
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
implicați în bătălie este cu mult mai mic, între 13.000 - 18.000 de polonezi, 6.000 - 11.000 de lituanieni și ruteni și cam 16.000 - 20.000 de teutoni. Cei mai mulți istorici contemporani iau în calcul numai unitățile de cavalerie. În afara cavaleriștilor, teutonii au avut și cam 9.000 de pedestrași, arcași și trăgători cu arbaleta. Ambele armate aveau tabere militare întărite, unităti mobile de care de lupta (tabor) și altele, care formau cam 10% din efective. Ambele armate erau
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
000 de pedestrași, arcași și trăgători cu arbaleta. Ambele armate aveau tabere militare întărite, unităti mobile de care de lupta (tabor) și altele, care formau cam 10% din efective. Ambele armate erau organizate în subunități denumite "steaguri". Fiecare steag de cavalerie grea era compus din cam 240 de cavaleri, alături de care mai luptau scutierii și slujitorii. Fiecare steag își avea propriul drapel de luptă și lupta independent. Steagurile lituaniene de cavalerie ușoară erau compuse din cam 180 de luptători. Structura unităților
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
armate erau organizate în subunități denumite "steaguri". Fiecare steag de cavalerie grea era compus din cam 240 de cavaleri, alături de care mai luptau scutierii și slujitorii. Fiecare steag își avea propriul drapel de luptă și lupta independent. Steagurile lituaniene de cavalerie ușoară erau compuse din cam 180 de luptători. Structura unităților de pedestrași (sulițași, arcași, trăgători cu arbaleta) sau cea a subunităților de artilerie este necunoscută. Printre luptătorii ambelor tabere se aflau militari din multe țări și ținuturi. În afara soldaților din
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
făcute de Ioannes Longinus. Forțele teutonilor erau comandate direct de Marele Maestru Ulrich von Jungingen. Armatele s-au așezat pe poziții în zori. La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult de o oră, cavaleria ușoară
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Ulrich von Jungingen. Armatele s-au așezat pe poziții în zori. La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult de o oră, cavaleria ușoară lituaniană au efectuat o manevră înșelătoare de retragere spre mlașinile și pădurile
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
pe poziții în zori. La prânz, forțele lituaniene un declanșat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult de o oră, cavaleria ușoară lituaniană au efectuat o manevră înșelătoare de retragere spre mlașinile și pădurile din spatele pozițiilor de pornire. Această manevră era
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Stębark). Cavaleria ușoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri și a început o luptă feroce. După mai mult de o oră, cavaleria ușoară lituaniană au efectuat o manevră înșelătoare de retragere spre mlașinile și pădurile din spatele pozițiilor de pornire. Această manevră era folosită deseori de mongolii cu care lituanienii se confruntau în estul Marelui Ducat. Vytautas, care câștigase o vastă experiență în
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Semen Lingwen, fratele regelui Jagiełło și vărul lui Vytautas cel Mare. Unul dintre steaguri a fost complet distrus în luptă, în vreme ce restul au reușit, cu ajutorul rezervelor poloneze de husari, să spargă liniile teutone și să se retragă spre liniile poloneze. Cavaleria grea teutonă a început să urmărească în mod dezorganizat lituanienii care se retrăgeau strategic, ceea ce avea să se dovedească o greșeală fatală. Cavalerii au pătruns în zonele mlăștinoase, unde Vytautas își reorganizase trupele și de unde a repornit atacul. În același
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
reîntors pe câmpul de bătaie și au reintrat în luptă. În acel moment au intrat în luptă năvălind din pădurile înconjurătoare și infanteria lituaniană , teutonii fiind brusc depășiți numeric. Ulrich von Jungingen a condus personal atacul a 16 steaguri de cavalerie grea din rezervă. În acel moment și polonezii au aruncat în luptă ultimele rezerve în sprijinul steagurilor obosite. În ciuda rezistenței puternice, cele 16 steaguri de sub conducerea Marelui Maestru au fost încercuite. Teutonii au suferit pierderi grele, însuși Ulrich von Jungingen
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
de pedestrașii țărani polonezi. Teutonii, după uciderea comandantului lor suprem, au început să se retragă în dezordine spre tabăra lor întărită. O parte dintre teutonii aflați în retragere au căutat adăpost în păduri, unde au fost urmăriți de unitățile de cavalerie polono-lituaniană, în timp ce cei care s-au retras către tabăra întărită de lângă satul Grunwald au încercat să organizeze rezistența folosind tactica tabororurilor: zona a fost înconjurată cu care legate între ele cu lanțuri, totul funcționând ca o fortificație mobilă. În scurtă
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Vladislav al III-lea Iagello și Cazimir al IV-lea Iagello. Vladislav al II-lea a ieșit învingător în bătălia de la Grunwald (15 iulie 1410), între Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei și aliații lor pe de-o parte și cavalerii teutoni pe de altă parte. A fost bătălia decisivă a războiului polono-lituaniano-teutonic și cea mai mare bătălie a evului mediu european. După această bătălie decisivă a început decăderea ordinului. Puținele mărturii ce s-au păstrat sunt contradictorii. Se cunosc puține
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
teritoriale în est și în Silezia. "Articol principal: Bătălia de la Grunwald" Bătălia de la Grunwald sau Bătălia de la Tannenberg a avut loc pe 15 iulie 1410 între Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei și aliații lor pe de-o parte și Cavalerii teutoni pe de altă parte. A fost bătălia decisivă a războiului polono-lituaniano-teutonic și una dintre cele mai mari bătălii ale evului mediu european. Cavalerii teutoni au fost învinși în mod decisiv în această bătălie și nu și-au mai revenit
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
000 de nobili, 15.000 de oameni de rând înarmați și 2.000 de cavaleri profesioniști proveniți în principal din Boemia. După trecerea peste podul Vistula la Czerwińsk, trupele sale s-au întâlnit cu cele ale lui Vytautas, a cărui cavalerie ușoară includea ruteni și tătari. Armata Ordinului teutonic număra aproximativ 18.000 de cavaleri, majoritatea germani și 5.000 de infanteriști. La 15 iulie, în Bătălia de la Grunwald, au câștigat o victorie coplesitoare încât armata ordinului a fost aproape anihilată
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
lituanieni, iar nobilii lituaniei nu aveau voie să aleagă Marele Duce fără consimțământul monarhiei poloneze. În 1414, a izbucnit un nou război cunoscut sub numele de "Războiul foamei", denumit astfel din cauza cavalerilor care au ars pământurile și morile, însă atât cavalerii cât și lituanienii erau epuizați după războiul anterior pentru a risca o bătălie majoră, astfel au încetat luptele în toamna aceluiaș an. Ostilitățile nu s-au mai ridicat până în 1419, în timpul Conciliului de la Constanța, când aceștia au fost chemați la
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
Printre noile tehnici folosite pentru tratarea răniților a fost și folosirea pentru prima oară a unui vehicul de tip ambulanță. De asemenea, putând fi considerat ca un semn premonitoriu al sălbăticiei războiului modern al secolului XX, golit total de cutumele cavaleriei medievale, Războiul Crimeii ridică pe noi culmi bestialitatea umană, odată cu folosirea de către soldații francezi aflați sub comanda generalului Patrice de MacMahon, a cadavrelor soldaților ruși și chiar a trupurilor rușilor răniți și căzuți pe câmpul de luptă, drept „saci de
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
puternic al rușilor, avansarea francezilor a fost oprită, iar atacatorii au fost obligați să se adăpostească în viile de lângă satul Bourliouk. Între timp, britanicii au avansat. Armata era aranjată pe două linii de infanterie, în spatele lor aflându-se infanteria și cavaleria din rezervă. Britanicii au atacat în dezordine, flancurile a două divizii amestecându-se și transformându-se într-o gloată. Nereușind să-și pună oamenii în ordine, ofițerii englezi au dat ordinul de atac al formațiilor așa cum erau. Englezii au început
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]