KorAP: Find »[drukola/base=caza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...154 >

3,828 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

frumoasă la braț cu un Statu-Palmă Barbă Cot, bătrân și sfrijit erau nici mai mult nici mai puțin decât marele Birlic și noua lui tovarășă de viață, straniul perechii făcându-ne să pufnim în râs, deși nu era momentul. Eram cazați la căminul Grozăvești, serveam masa la cantina studențească într-un spațiu "rezervat" și cu meniu de "5 stele". Colegi de curs îmi erau cadre didactice de la catedrele de științe sociale din București, Cluj și Timișoara, eu fiind singurul ieșean. Majoritatea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
acum între noi doi" și m-am prezentat la sediul Facultății de drept a Universității, unde își avea biroul o frumoasă și distinsă tovarășă prorector, care coordona problemele Cursului postuniversitar de relații internaționale. Aveam să aflu că deocamdată voi fi cazat la Căminele Grozăvești și că fusesem repartizat să mă specializez în limba germană. Ambele informații m-au șocat, mai ales cea de a doua. În problema locuinței m-am gândit, făcând apel la doi predecesori iluștri, din care unul dădea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
sau spaniolă, dar n-a fost chip. În final mi-am zis: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat și am acceptat și calvarul cu der, die, das! După formalitățile birocratice de rigoare, am plecat să mă cazez la Căminele Grozăvești. Având în vedere seriozitatea, principialitatea și înalta moralitate socialistă, care se presupunea a priori că fac parte integrantă din conduita viitorilor diplomați, am fost cazat, alături de ceilalți "postuniversitari" la etajul I, blocul C, bloc de fete! Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
der, die, das! După formalitățile birocratice de rigoare, am plecat să mă cazez la Căminele Grozăvești. Având în vedere seriozitatea, principialitatea și înalta moralitate socialistă, care se presupunea a priori că fac parte integrantă din conduita viitorilor diplomați, am fost cazat, alături de ceilalți "postuniversitari" la etajul I, blocul C, bloc de fete! Și ce fete! Toată floarea cea vestită a Universității. La intrarea în cămin m-am încrucișat cu niște "mise" și, fiind tânăr căsătorit și cu frică de Dumnezeu, mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
deși viitorii diplomați, având în vedere mirajul carierei, erau "vânați" non stop de frumoasele și tinerele braconiere. Au mai fost pe ici-pe colo idile mai mult sau mai puțin vinovate, fără impact însă asupra "părților" și încheiate "pe cale amiabilă". Eram cazați câte doi în cameră și timp de 2 ani am avut parte de un coleg de la grupa de germană simpatic, la locul lui și care, culmea calităților, nu sforăia! "Cursul postuniversitar" era structurat pe prelegeri și seminarii și aveam săptămânal

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
La declanșarea tragicelor evenimente eram pe litoral, în "vacanță", și am fost martor la gesturile de solidaritate ale românilor cu miile de turiști din Cehoslovacia, care nu se puteau întoarce la casele lor datorită închiderii frontierei cu Ungaria. Au fost cazați în casele românilor, au primit hrană și sprijin moral, totul cu suflet deschis și fără a aștepta plată sau recompense. Din păcate, peste ani, acele gesturi de omenie ale românilor și acea poziție justă și riscantă adoptată de România au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în MAE să ne dea MAE locuințe"! În fața situației, șefii noștri ierarhici au găsit o soluție de care ar fi fost invidios și regele Solomon: nu ne-au lăsat "în stradă", dar nici locuințe nu ne-au dat. Am fost cazați "temporar" la căminul MAE, acolo unde își aflaseră locul copiii angajaților plecați în străinătate și care nu aveau nici un fel de rude în țară. Ni s-au pus la dispoziție 2 camere mari, având și "acces" la baie. Salvați din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și a celor din "lumea a treia" cu cele fabricate în RDG și Polonia, "minunea mioritică" și-a pierdut o roata în văzul unei numeroase asistențe. Situație penibilă explicată prin posibila "asistența tehnică prealabila" a concurenței.) Amintiri, amintiri! Ne-am cazat în centrul orașului la un foarte bun hotel, cu același nume ca un cunoscut hotel din Montevideo Radisson. Vremea era frumoasă, drumul fusese fără peripeții și ne aștepta bătrânul oraș cu tainele și poveștile sale adevărate. Cum era ora prânzului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Napoleon... excluzându-l apriori din gândurile noastre pe "întunericitul" client de la Auerbachskeller. Meditând la Weimar încercam sa alungăm din gânduri un alt "întunericit", pe Adolf cel cu mustăcioară, client într-o vreme la Hotel Elephant, acolo unde aveam să ne cazăm și noi pentru o noapte. Nu pe el îl căutam, ci pleiada de genii care au trăit, au trecut sau au fost legați de Weimar. Fusesem la Weimar în mai multe rânduri și de fiecare dată trăiam o bucurie nemărginita

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța TAROM de la Amsterdam, se confirmă plecarea valizei cu avionul ce aterizase. Pentru a nu pierde timpul, îi rog pe cei de la protocolul aeroportului să mă sune la hotelul "Dorobanți", unde era cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
peste el cu scopul "să-i arunce o femeie în pat și să-l filmeze". Am întrebat la recepție ce s-a întâmplat și mi s-a răspuns că "olandezu-i speriat de bombe, că la același etaj cu el fusese cazată o trupă de balet sovietică, ai cărei balerini și balerine se aranjaseră bine la bar și nu-și mai nimereau camerele". Am râs în sinea mea, gândind ce plăcut ar fi să te "compromită" o tânără și frumoasă balerină de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în vizită Valery Giscard d'Estaign, președintele Republicii Franceze. Sosise în prima parte a zilei și la orele 17,00 urma să aibă o întrevedere cu Ceaușescu la Consiliul de Stat. Era însoțit de un grup de ziariști ce fuseseră cazați la Athenée Palace. Cu jumătate de oră înainte de întâlnire am pornit-o cu ziariștii spre "destinație", pe jos, distanța fiind mica și vremea frumoasă. Aveam cu toții ecusoane cu "liberă trecere", care nu ne-au folosit când am fost opriți după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
iar noi eram serviți de gauchos înarmați cu niște cuțitoaie ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat pentru prima oară carne uruguayană, alături de cea din Argentina, cea mai suculentă, fragedă și gustoasă carne din lume. Pe perioada deplasării, am fost cazat la Ambasadă, într-o cămăruță modestă dintr-o clădire mohorâtă, "cu chirie". "Locația" avea să-mi creeze surprize neplăcute, cu ocazia unei ploi torențiale apa pătrunzându-mi neinvitată în cameră, ce-i drept nu deasupra patului (problema a fost prompt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și cu un taxi am plecat spre Consulatul General al României, unde fusesem anunțați. Era trecut de ora 22,00, așa că am sunat de mai multe ori până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre Madrid și probabil că cei de la Consulat au avut ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în limbi străine până te dor mâinile". Sunt convins că dacă un june ministru de externe al României ar fi citit respectivul studiu, nu i-ar mai fi arătat degetul mare regelui Spaniei!) Ne-a întrebat unde dorim să fim cazați, la un hotel lângă aeroport sau în centru. Am spus în centru și a scris pe voucher "Hotel Melia". Voucherul nostru era "all inclusive" cazare, masă, transport, așa că după recuperarea bagajelor am luat un taxi spre hotel. Când am coborât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
preluat de fiu, Dr. Luftner, un tip eficient, întreprinzător și foarte atent cu serviciile și plățile. Programul era complex și interesant pe perioada celor 6 zile de croazieră "aval" de la Viena la Cernavodă (sau 7 zile "amonte" Cernavodă-Viena), pasagerii erau cazați și luau masa pe motonave, care dispuneau și de bar cu orchestră, și făceau excursii cu ocazia opririi în Bratislava, Budapesta, Belgrad și București (de la Giurgiu). Croazierele erau combinate cu zboruri charter, astfel că cei care se opreau la Cernavodă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de plai, pe-o gură de rai"!(Vai!) Bref, a trebuit să pornim cu o Dacie către Sofia și de aici să zburăm dus-întors la Madrid, piloții de la Balkanair fiind cu picioarele "mai la sol" decât ai noștri. Am fost cazați și la dus și la întors la ambasadă și între un avion și altul, între o discuție și alta, am putut să vizităm câteva locuri interesante din țara "vecină și prietenă", căreia îi datorăm atâtea filme, seriale și transmisii sportive

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cu care discutasem programul deplasării, inclusiv organizarea la ambasadă a unei recepții, pentru întâlnirea cu "intelighenția" (colegul îmi ceruse pentru aceasta 150 de dolari; eu, găsind suma prea mică, am obținut de la ministrul Adrian Năstase 500 de dolari!). Am fost cazați la o impozantă "Casă de oaspeți" din centrul orașului, apartamentele noastre, dotate cu aer condiționat, piscină, jacuzzi etc., având suprafața unui teren de fotbal, iar masa la restaurant costând 3 dolari pe zi! Am avut o prima întâlnire cu amabilul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și culori. Ajunși în oraș și având de la doamna Rusu adresa hotelului, am descins direct la cazare. Era un hotel elegant, de patru stele, proprietate a unei bune prietene a româncei noastre și ori de câte ori am trecut prin Curitiba am fost cazați acolo, cu reduceri de tarif, dar cu servicii speciale. După instalare și un duș reconfortant, am sunat-o pe doamna Rusu și peste o oră plecam împreuna la Muzeul de artă , unde eram așteptați pentru montarea expoziției. Ni s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cazarea, împărțind oaspeții în trei hoteluri de pe Copacabana (fiind perioadă de "extrasezon" la Rio, cu hotelurile aproape goale, am negociat "la sânge" baremul de cazare, fiecare proprietar dorind să-mi "smulgă" clienții. La hotelul Meridien, de 5 stele, unde am cazat "excelențele", am obținut ca bonus și un cocktail la plecare și alte atenții). După sosirea delegației și cazare, am oferit seara o recepție de gală la Consulatul General, cu peste 200 de invitați unul și unul, cu bufet și bar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
pentru Profesor și autorități. Drumul la dus l-am făcut în doua zile, călătorind pe șoseaua Rio-Salvador șerpuind pe malul oceanului prin Vitoria, Espiritu Santo, Canavieiras, Camamu, localități încântătoare, înflorind în mijlocul vegetației bogate și a brizei Atlanticului. Pe drum, ne cazam pe unde ne prindea noaptea, putând astfel cunoaște "binefacerile" unor hoteluri pentru șoferii de camioane. La Macaubas am ajuns pe la apusul soarelui și primul cetățean întrebat despre casa lui Senhor Mota s-a și oferit să ne conducă. Era o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
salutați de un reprezentant al conducerii Taberei. Până la destinație am mai făcut, pe o șosea șerpuită, încă o oră și jumătate. Tabăra nu era VIP, ci una obișnuită pentru tineri fără prea mari pretenții de cazare și masă. Ne-am cazat, am probat dușul din cameră și apoi am coborât la cantina-restaurant, unde am luat masa împreună cu conducerea Taberei. În sala de mese și pe culoare, zeci și zeci de tineri și tinere, veseli, gălăgioși, plini de viață. I-am observat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de data asta pentru o excursie de 10 zile, câțiva ani mai târziu, în Maroc. Reîntorși la Cadiz, am plecat cu autobuzul la Sevilla. Nu aveam hotel rezervat, fiindcă nu știam pe unde ne-o apuca noaptea, așa că ne-am cazat pe unde am găsit, la un hotel de 3 stele, situat excelent, chiar în centru. Am avut astfel ocazia să asistăm la viața nocturnă a orașului, să ascultăm orchestrele de prin localuri și parcuri și să admirăm toaletele frumoaselor andaluze

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
luasem cu noi o expoziție de fotografii color "Arta populară românească" și o mulțime de obiecte de artizanat, cumpărate din fonduri personale în țară. Reușisem să iau legătura cu "româncele", prin intermediul lor pregătind organizarea la hotelul unde urma să fim cazați, după terminarea ceremoniilor din program, a unui "vino de honor". Am ajuns cu bine la Salto, am fost primiți de un "comitet de onoare", am dat un ocol centrului și ne-am culcat. A doua zi șoferul a purces cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418

niciodată. Ne trezeam la două noaptea și repetam la lumina lunii, doar pentru că unuia din noi Îi venise o inspirație ce trebuia verificată pe loc: sau ne regăseam lângă calea ferată, pe pajiști sau printre copacii de lângă Predeal, căci eram cazați la pensiunea Weber, aceeași pensiune unde are loc Jocul de-a vacanța al lui Sebastian, o coincidență pe care noi am interpretat-o simbolic. Deși timpul era scurt, improvizam fără să fixăm nimic, lucru ce convenea de minune unui actor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]