3,105 matches
-
era Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice năzbâtie: „Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului, pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine fusese, Bălașa sau Smărăndica? În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
monede, etalându-și zestrea pe umeri. Rudele o înconjurau; așteptau cu toții răbdători în carul lor bătut de curent o plută ce se construia pe mal. O orchestră de țigani (boemieni), tocmită pentru nuntă, le cânta lucrătorilor cântece de circumstanță. O ceată obraznică de copii de ambele sexe, tot țigani, țopăiau pe jumătate goi, fără pic de rușine, cerșind cu îndrăzneală mărunțiș de la trecători. Ne-am notat cu grijă acest mic tablou printre amintirile noastre ca pe o inițiere în datinile și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
rochia de mătase ca și sub cea de aba; că aici ar fi paradisul românilor, de acord; dar, să o recunoaștem, infernul e și el prea aproape. Vom reveni asupra acestor contraste. Vara, Bucureștiul apare sub un chip mai avantajos. Cete de arbori vânjoși cresc peste tot și ascund sub frunzișul lor verde maghernițele cele mai sărace, zăplazurile vechi. Dacă privim panorama Bucureștiului de pe vârful dealurilor care mărginesc malurile Dâmboviței sau din înaltul turnului de observație al pompierilor, orașul oriental se
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îmbogățire, se unelti pentru ele cu atât mai multă înfocare cu cât permiteau intrarea în rândurile aristocrației. Sub regimul domnilor fanarioți, goana după funcții atinse limite extreme și exacțiunile nu mai avură margini. Cea mai mare parte din pradă reveni cetei avide a grecilor ce soseau din mahalalele Constantinopolului în urma domnilor din Fanar. Naturalizarea dobândindu-se de drept prin căsătoria cu o pământeană, parveniți ieșiți din cele mai mici ranguri se căsătoreau cu moștenitoare cărora le luau pământurile și numele 79
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
internă, Ștefan cel Mare a urmărit instalarea unei domnii autoritare și centralizatoare, sprijinindu-se pe mica boierime, pe târgoveți și pe răzeși. Având în vedere tendințele expansioniste ale turcilor, polonezilor și ungurilor, și-a organizat foarte bine armata formată din cete de oșteni, recrutați mai ales din țărani liberi. A întărit sistemul cetăților de apărare: Suceava, Hotin, Soroca,Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Chilia, Neamț. S-a ocupat în mod deosebit de economia Moldovei, reînnoind privilegiile comerciale ale negustorilor din Brașov, Bistrița, Liov
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
ale strigoilor. -Să mergem-spuse contele luând un paloș din panoplia de arme, urmat de familie și gardă. Robert și Daniel fii contelui înarmați cu flinte și săbii ieșiră afară primii. La lumina făcliilor, au văzut cu uimire încăierarea, între două cete de oameni îmbrăcați ciudat. Atacatorii erau înbrăcați în mantii albe, cu cruci negre pe piept și spate, având scuturi de apărare cu același semn, mânuind săbii grele și lungi. Cavalerii care păreau că își apără domeniul, făcând cu greu față
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
bea rachiu și vin roș, iar apa s-o bea îndoită cu rom". Drept urmare, un spectacol neobișnuit li s-ar fi oferit băcăuanilor la vremea aceea: "Pe unde erau cafenele, cofetării, oteluri vedeai șezând pe bănci și pe scaune afară, cete de oameni având fiecare o sticlă de rachiu, de vin roș, de apă romuită, și mai toți erau cu chef"466. Unii medici erau împotriva izolării bolnavilor și suspecților în interiorul unor clădiri anume. Astfel, Constantin Vîrnav se mândrea cu rezultatele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aci, într-o noapte, fac cu cânepă o pereche de izmene... pre care nouă feciori trebuie să o ducă tot atunci între hotare, după care colera ori ciuma se depărtează din acel hotar". Holera ar face parte și ea din ceata Dânselor, cele care "poartă toate boalele, toate răutățile", adică Ielele. Dar potrivit altor opinii, holera, ca și ciuma, ar fi o sfântă, trimisă la mânie de însuși Dumnezeu, drept care se obișnuiește ca acesteia să i se facă pomană în zilele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lăsa să-i spargă casa. 44. De aceea, și voi fiți gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiți. 45. Care este deci robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpînul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărîtă? 46. Ferice de robul acela, pe care stăpînul său, la venirea lui, îl va găsi făcînd așa! 47. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mîinile lor, ca să fie răstignit. 27. Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. 28. L-au dezbrăcat de hainele Lui, și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cerdac, tolănit într-un jilț, pe preotul Bote-anu, care se sorea fericit, plimbîndu-și privirea asupra satului, ca și cum ar fi fost o moșie a lui. Din casă răsuna glasul cătrănit și ascuțit al preotesei, ocărând pe slujnică, iar în ogradă o ceată de copii se jucau de-a războiul, împodobiți cu șepci lepădate de soldați găzduiți prin vecini. În clipa când zări casa parohială, Bologa uită pe doctorul Meyer și simți o nevoie nebiruită să vorbească cu preotul. Se repezi spre portiță
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu Evanghelia pe braț și cu o lumânare aprinsă în cealaltă mână, se ivi în prag. Zeci de lumânărele se întinseră nerăbdătoare spre preotul în odăjdii strălucitoare și în curând curtea bisericii se umplu de luminițe galbene, plăpânde, ca o ceată sfioasă de suflete care așteaptă, tremurând la porțile cerului, glasul izbăvirii. Printre țăranii ce se înghesuiau în jurul preotului, Apostol Bologa văzu și mulți soldați, cu fețele transfigurate de evlavie, bolborosind rugăciuni fierbinți. Dar mai ales se miră, zărind, la o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să curgă pe podeaua neagră, unsă cu motorină, pentru a ne arăta că apa ia forma și culoarea acesteia și cậte și mai cậte lucruri interesante ne tot învăța. La orele de muzică, teoria avea parte egală cu cậntarea, iar “Ceata lui Pițigoi” cậnta veselă după dirijorul care mima fiecare ton și semiton cu grijă. Educația fizică însemna adevărată armată, încolonarea, pasul de front, pasul de defilare fiind primele noțiuni învățate. Lucrul maual se făcea în liniște deplină, fiecare elev creậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și de sete. Vara, colindam pădurile pline cu zmeură, mure, fragi, culegậnd bureți, adunậnd flori sau adăpostindu-ne prin poienițe precum haiducii. Ne aminteam cu plăcere de anii din urmă, cậnd fusesem “hoți” sau “vardiști” și cậnd răscoleam pădurile în cete. Odată, ape rebele au adus cu ele pistoale adevărate, iar noi, în nebunia noastră, visậnd mereu la arme adevărate, le-am curățat cu grijă, le-am ars în foc și le-am lustruit și ziua întreagă au răsunat văile de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stînce se sulev; Nici un chip, pe care lumea ți-l atribuește ție Nu-i etern, ci cu mari cete d-îngeri, de ființi o mie, C-un cer încărcat de mite asfințești din ev în ev. Timp, căci din isvoru-ți curge a istoriei gândire, Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
turbură, se frâng, Și-n dulcea atmosferă uimită, purpurată S-aud glasuri ușoare ca arfe care plâng. Dar nu-i sunet aievea... ci-a gândurilor sale Glas tremurat și dulce îi răspundea cu jale: Când Dumnezeu crează de geniuri o ceată Să cerce vrea p-oricare de-i rău ori de e bun, Căci nu vrea să mai vadă cum a văzut odată Că cete rele d-îngeri la glas nu se supun, Că cerul îl răscoală cu mintea tulburată Pîn-ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gândurilor sale Glas tremurat și dulce îi răspundea cu jale: Când Dumnezeu crează de geniuri o ceată Să cerce vrea p-oricare de-i rău ori de e bun, Căci nu vrea să mai vadă cum a văzut odată Că cete rele d-îngeri la glas nu se supun, Că cerul îl răscoală cu mintea tulburată Pîn-ce trăsniți se prăvăl în caosul străbun; De-aceea-în om ce naște, din îngeri ori și care Odată-n vecinicia-i coboară spre cercare. Când sună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
printre pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpae preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... 15Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Alături teiul vechiu mi se deschise: Din el ieși o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochi-i plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie: {EminescuOpIV 359} "Cîntări și laude-nnălțăm "Noi, Ție Unuia, "Primindu-L cu psalme și ramuri "Plecați-vă neamuri, Cîntînd Aleluia! "Christos au înviat din morți, "Cu cetele sfinte, "Cu moartea pre moarte călcînd-o. "Lumina ducînd-o "Celor din morminte! ". {EminescuOpIV 360} RUGĂCIUNE Crăiasă alegîndu-te Îngenunchem rugîndu-te, Înnalță-ne, ne mîntue Din valul ce ne bîntue; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră ne coboară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii prostești cu nouă datini, Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,. "Ca neamului să-i dee naravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii "Întrec și tineretul în scandelele lumii! "Strămoși pierduți în veacuri, rînduitori de cete, "Coroana mea ș-a voastră e plină azi de pete. "O voievozi ai țării, frângeți a voastre săbii "Și ciuma în limanuri să între pe corăbii. "Puteți de-acum să rumpeți bucăți a mele flamuri, "Mînjit pe ele-i zimbrul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rămână Enigmă dureroasă. {EminescuOpIV 481} 20. BOURUL ȚĂRII (cca 1871) Bourul țării duce la glorii, Fruntea-i în nouri sbura, Luptele noastre-s numai victorii - Calea el ni-o arăta. Lasă-l să sboare, l-a lui privire Dușmanii-n cete se sparg, Lasă-l să sboare, țara-i mărire, Când sboară-n aerul larg. 22. TU VREI AMOR SĂ MĂ ÎNVEȚI (cca 1871) Tu vrei amor să mă înveți, Copile alb, cu părul creț; Dac-ai vrea, de ai întreba, Ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a aprins oile și pe slujitorii tăi, și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 17. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a zis: "Niște Haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 18. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a zis: "Fiii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele. 21. Așa sunteți și voi acum pentru mine. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în schimbul hranei și adăpostului, aveau obligația ca, la nevoie - dovada o ai în povestea de față - să vină în ajutorul domniei. Un asemenea pâlc de tătari se afla în pădurea din preajma mănăstirii Aroneanului. Aceștia, auzind focuri de sâneță slobozite de ceata din jurul lui vodă, au sărit în ajutor. Au trecut ușor Bahluiul, care era înghețat bocnă, și au urcat spre Cetățuia. Lupta decisivă s-a dat pe coastele dinspre sud ale dealului Cetățuii, ajungând în cele din urmă la Valea Adâncă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]