23,403 matches
-
Nicolae Manolescu Profitînd de traducerea, în curs, la Editura Univers a romanelor lui José Saramago și de cîteva versiuni franțuzești (toate, din anii '80-'90, căci și francezii l-au descoperit tîrziu pe cel mai celebru scriitor portughez de după Pessoa), mi-am făcut o anumită idee despre autorul Plutei de piatră și al Orbirii (a nu se confunda cu aceea a lui Canetti!), deși unele lucruri continuă să-mi rămînă neclare. Nu e în discuție valoarea
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
nou bomboana, o mirosi cochetă o secundă, două, - și aici trebuie să fac stop cadru și să reproduc două observații... Prima din dec. 1978, de la fața locului, cînd Suzy, mirosind bomboana, mi se păruse că seamănă cu Carmen din opera celebră cînd nefericitul de toreador îi azvîrle trandafirul, iar ea îl prinde din zbor, îl duce la nas și îl miroase melancolică, făcîndu-i ochi dulci... A doua observație, de azi, martie 2000, cînd bat rîndurile de față, după ce am văzut noaptea
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
recurge nu doar la o descripție rece, ci și la o comparație literară ce o pecetluiește: "Atmosferă insuportabilă de birou de miliție, copita brutală și murdară pusă să spurce și să devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de asemenea unui fond de obiectivare prin explicația de specialitate: "Citesc canto cinquo și sette din Orlando innamorato cu satisfacții necurmate și de un ordin foarte înalt. Fac o apropiere
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
rafinamentele hermeneutice. Așa declară autorul. În realitate avem de-a face mai degrabă cu o popularizare a cîtorva dintre cei mai cunoscuți autori de scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate, aceleași referințe bibliografice cu care ne-au obișnuit comentatorii avizați. Limbajul alunecă nu de puține ori în sofisme în care un cititor profan (cum mă aflu) poate găsi mai mult decît superspecializare: Răspunsul pe care el (omul - nota mea
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
știe Noua stîngă (veche) ce scrie Vechea dreaptă (nouă)? Textul lui Victor Duță despre conspirația iudeo-masonică, de a cărui prostie grosolană ne-am ocupat chiar în acest spațiu, îi aduce aminte lui Andrei Banc de "spiritul propagandei naziste, bazat pe celebrul aforism al lui Goebbels: "Cu cât o minciună e mai mare, cu atât e mai credibilă". Și ca minciuna să fie cât mai mare, se recomandă cititorilor lectura celebrului fals comandat de Ohrana țaristă, Protocoalele Înțelepților Sionului." Cei care, de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
aduce aminte lui Andrei Banc de "spiritul propagandei naziste, bazat pe celebrul aforism al lui Goebbels: "Cu cât o minciună e mai mare, cu atât e mai credibilă". Și ca minciuna să fie cât mai mare, se recomandă cititorilor lectura celebrului fals comandat de Ohrana țaristă, Protocoalele Înțelepților Sionului." Cei care, de la distanță, se obstinează, fără a citi revista noastră, să-i atribuie tendințe antisemite, ar trebui să țină cont de aprecierile redactorilor de la Realitatea evreiască. Ei ne citesc atent și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
Constantin Țoiu Nu demult, am dat într-un cotlon ascuns al bibliotecii de un fascicol ferferință din romanul polițist serial de pe timpuri numit Bill Gazon. Nu mai țin minte acțiunea. Am recitit însă cu emoție pățania surorii detectivului celebru răpită de japonezi și dusă tocmai la... San Francisco. Orașul crimei, orașul groazei (pe care japonezii, cu niște submarine speciale, aveau de gînd să-l cucerească de tot pe la începutul celui de al doilea război mondial). Știam mai de mult
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
aceea, aterizînd în toamna lui 1978 la San Francisco, nu se putea să nu văd Alcatrazul. Închisoarea unde fusese deținut Al. Capone, gangsterul secolului. Culmea! El fusese închis, nu pentru crimele sale, ci pentru evaziune fiscală. La care avocatul său, celebru, nu avusese ce face: registrele americane fiind complete și neiertătoare... La ei, cu o crimă scapi mai ușor, decît cu fiscul. Asta ne și deosebește. * Alcatraz înseamnă în limba spaniolă insula pelikanilor și este o temniță zidită de spanioli pe
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
de reprezentativ, odinioară, pentru urbea de pe Someș mai scoate, intermitent, numere, puținii redactori rămași o fac în continuare fără a nu primi nici un ban, fiindcă majoritatea s-au reprofilat în alte slujbe. (Dintotdeauna, Echinoxul, dacă e să dau un exemplu celebru, a fost redactat, practic, fără ca urzitorii săi să fie remunerați). Și dacă tot m-am concentrat pe Cluj, de ce să nu spun că redactorii de la Steaua au salarii mai mici ca ale femeilor de serviciu de oriunde. Adevărul este că
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
prin nenumărate eforturi și dăruire personală, să creeze un program de studii românești și să consolideze catedra de limba și cultura română. Casa ei, situată într-un idilic cartier al Bloomington-ului (oraș în care locuiesc, de altfel, mai mulți români celebri, între care Matei Călinescu, Virginia Zeani și Ciprian Foiaș) reprezintă, după cum spunea Sorin Antohi, care m-a premers cu câteva zile pe aceleași plaiuri, "o Românie ideală". Mobilierul de-un rafinament încântător, tablourile de epocă, tapiseriile în culori discrete sunt
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
abilitate de maestru, de către dirijorul Horia Andreescu; dispune de o vitalitate pulsatorie, o vitalitate antrenantă și generoasă în comunicare, de o acuitate a concretizărilor muzicale ce luminează forma, ce dă coerență structurilor. Entuziasmantă a fost, în acest sens, colaborarea cu celebra violoncelistă Natalia Gutman, o veche prietenă a muzicienilor noștri, un invitat de onoare râvnit de multe dintre marile săli de concert ale lumii; cu concursul domniei sale am putut audia Concertul în si bemol major de Philip Emmanuel Bach, de asemenea
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
măsură, pantagruelică. Eram prea mic, pe vremea aceea, pentru ca ochiul meu să înregistreze beții colosale, burți imense, umflate de vin... O singură dată, în Spania, la muzeul Prado, am văzut cu ochii mei ce nu știam decât din reproduceri: tabloul celebru al lui Velasquez intitulat Los borachos, bețivanii... Primele filme, mute, aveam să le văd tot în acest local, transformat mai târziu în cinematograf, cel dintâi lăcaș de cultură al târgului. Din cauza motorului instalat în- tr-o baracă alăturată și care se
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
liniar/timp ciclic, și psihologice, amintire/ speranță) devine o pledoarie indirectă pentru revrăjirea lumii. Acestea sunt doar cîteva aspecte ale strălucitului eseu al lui Ernst Jünger; de fapt, ar mai trebui scanate ilustrațiile (gravuri de Dürer, imagini ale unor nisiparnițe celebre printre care aceea a lui Erasmus, sau fotografii ale unor extrem de interesante ceasuri florare, ceasuri cu fitil, clepsidre franțuzești ș.a.m.d.). Într-un cuvînt, ar trebui citată toată cartea - și deci citită. Dacă mai este nevoie de un argument
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
a lui Philip Kolb - dar îi acorda totuși suficientă importanță pentru a o publica în La vie contemporaine și a-și da apoi osteneala să o recupereze, mai mult ca sigur în perioada în care începuse să lucreze la redactarea celebrului său roman. Toate aceste informații pot părea superflue, dar ele întregesc odiseea unei nuvele pierdute și regăsite, o nuvelă nu lipsită de interes, mai cu seamă din perspectiva derulării retrospective a istoriei literare. Nu încape îndoială că, dacă ar aparține
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
ar aparține altcuiva, Indiferentul ar fi o scriere oarecare, o nuvelă care ar putea foarte ușor trece neobservată. Dar în situația dată se întîmplă cam același lucru ca în cazul unor eboșe aparținînd etapei de început a carierei unor artiști celebri. Ne trezesc interesul tocmai pentru că autorul lor a devenit ulterior Picasso, Dali sau Klee. Faptul că subiectul nuvelei este aproape identic cu cel din O iubire a lui Swan înnobilează, á rebours, stîngăciile inerente începuturilor, conferă banalitaților un aer misterios
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
Nicolae Manolescu Încheindu-și, după un sfert de veac, celebrele sale emisiuni televizate Apostrophes (1975-1990) și Bouillon de culture (1991-2001), Bernard Pivot i-a acordat lui Pierre Nora un lung interviu, publicat la Gallimard sub titlul Le Métier de lire (Meseria de a citi), în două ediții, prima în 1990
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
european al romanului pe care Monica Lovinescu, traducîndu-l în franceză, se străduise să-l "cosmetizeze" reducîndu-l de la 800 la 2-300 de pagini ar putea fi, crede Cornel Ungureanu, următoarea: Const.-Virgil Gheorghiu "vulgarizează cioranisme" - înainte ca Cioran să fi devenit celebru în Franța... Interesante sînt și paginile despre Leonid Arcade (mai bine cunoscut pentru cenaclul pe care l-a condus decît ca scriitor, totuși autor al cel puțin unei cărți foarte interesante, Poveste cu țigani, apărută în deceniul al șaptelea), despre
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
în cea dintîi misiune diplomatică a sa (apoi a avut și altele, petrecîndu-și vremea plăcut ca ambasador al țării sale în capitala Franței, unde trăiește ultimii cinci ani din viață, pe care a descris-o, apoi, într-o scriere rămasă celebră (Istoria misiilor mele politice). Era poet (la Paris, în 1853, publicase primul său volum, Doine și lăcrimioare) și, în plus, avea demnitatea de ministru de Externe al Moldovei. Era un om cultivat, inteligent și cu reală pricepere diplomatică. Să mai
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
de scriere ficționară în care dovedea înzestrare. Dl Teodor Vârgolici, cunoscutul istoric literar, a alcătuit o bună ediție din secțiunea literară a operei lui Kogălniceanu, la care a adăugat, cum era și firesc, vestitele programe literare și nu mai puțin celebrele discursuri comentate de mine aici. O postfață, o cronologie, referințe critice și un glosar întregesc, lămuritor, această excelentă ediție apărută la Editura Gramar condusă de dl Ion Marinescu. Mihail Kogălniceanu - Scrieri literare. Discursuri. Ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, referințe critice
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
prieten iarna trecută,/ un prieten cu inima explodînd ca o stea de prea/ multă căldură și lumină acumulate în trupul strîmt,/ necroza arterei era efectul focului dinăuntru,/ pîrjolind țesuturile." Sub un cer mediteranean, oarecum lenevoase în plimbarea lor printre ruine celebre, aceste poeme se înrudesc mult cu acelea ale lui Kavafis. Aceeași surpriză în a găsi un decorativism rafinat înfrățit pe neașteptate cu un mesaj deloc gratuit, cîteodată urgent. Locurile, suficient de semnificative în ele însele, ca puncte ale unei geografii
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
public cu directorul revistei care a găzduit cronica și cu acela al unui cotidian care a reprodus-o și a comentat-o malițios. Autorul cronicii fiind la început de carieră și puțin cunoscut, scriitorului îi făcea trebuință o companie mai celebră ca să-și justifice furia de care s-a lăsat cuprins ca Ahil Peleianul. Să admită el că noua generație de critici nu mai are antene pentru alcoolul metilic al metaforelor lui? Să-i dea lui prin gînd (și s-o
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
chip cioplit dintr-un hebdomadar. Și să acoperi singur o treime din pagini. Hărnicia lui A.P. nu e în discuție. Doar modestia omului și valoarea operei. Interviul cu M. Eliade, reluat (de ce?) din volumul Sub semnul întrebării (ediția 1979), e celebru pentru cuvintele despre Ceaușescu pe care A.P. i le-a pus în gură intervievatului de acum trei decenii. Lipsa de scrupule nu e însă cel mai mare defect al poetului, care adună în paginile Flacărei semnături diverse și (ar gîndi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
de noapte acasă". Totuși, formula cea mai cunoscută este cea cu pronume expletiv sau neutru (fără referent identificabil, transformat în simplă particulă a participării intensive) și cu un verb coordonat. Modelul e cu siguranță menținut în conștiința vorbitorilor de o celebră sursă literară: replica lui Agamiță Dandanache, care rezumă meritele politice ale familiei sale: "Eu, familia mea, de la patuzsopt... luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă...". în textul lui Caragiale, pentru a indica o acțiune în continuitatea ei
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
de ani. Trei mari virtuale ofensive pentru reconstruirea canonului românesc intuiește Nemoianu în acest studiu. Este vorba, mai întîi, despre o reașezare în interiorul culturii. Rediscutarea unui Eminescu este absolut necesară. Este și singurul pas care a fost făcut pînă acum (celebrul număr din Dilema). în rest, continuăm să vorbim despre Caragiale, veșnicul, deși, poate, nu e chiar veșnic - la fel ca orice autor mare își poate schimba "fața", fără să piardă prea mult. Noi însă continuăm să-l privim ca pe
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
și până la scăderile ce nu țin de demnitatea unui ansamblu care își respectă cartea de vizită. Sintetizând, aș putea spune că debutul de festival enescian a avut parte de evoluții artistice inegale din partea Orchestrei Parisului condusă de Christoph Eschenbach, din partea celebrului ansamblu cameral "I Musici di Roma", din partea Orchestrei Naționale Radio condusă de dirijorul Laurent Petitgirard. Christoph Eschenbach este un mare muzician eficient în mod special în spațiul muzicii germane. Cu decenii în urmă l-am audiat la Sala Mică a
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]