2,037 matches
-
vederea generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe care îl presimt. Între dealuri, în fața ferestrelor, se deslușește un drum subțire, mărginit de tufe de măcieș, urcând spre cer, pierzânduse, undeva, în zone celeste nelămurite. De mulți ani, această cale, care se îndreaptă dincolo de dealurile acestei localități, pentru că Socola, marele Spital, cuprinzând toate secțiile moderne de psihiatrie și un imens, tulburător parc, este mai mult decât o instituție sanitară, este, de fapt, un mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-mi cum se văd la orele înserării, pierzându-se, discret, printre boschetele de roza canină, măcieșul cum îi spune toată lumea, o cărare se strecoară printre micile dar ascunsele văi, printre dealurile îmbătrânite, pierzându-se departe, într-o regiune mai mult celestă decât pământească, în Basarabia. Teritoriul Basarabiei, văzut de aici, este mai mult presimțit decât vizibil. Nu știu din ce motiv, în mulții ani cât am fost slujbașul spitalului deși mi-am propus de sute de ori s-o iau razna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a "înmormîntat în cer", astăzi, Supremul Pontif. S-a scris, s-a vorbit, va continua să se vorbească despre acest eveniment. Faptul s-ar putea consuma undeva, dincolo de noi, cei de toată ziua, dincolo de Zodia Coțofenei, ar putea rămâne celest, peste zilnicele întâmplări cu țigani în pijama și cu gardieni însetați de asasinate. Dacă ar fi așa, manifestația extraordinară la care participă întreaga lume ar rămâne la nivel de aleasă, rafinată mondenitate; doar atât. Ioan Paul al II-lea aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
XVIII lea), cu sextantul (pe latitudine, adică înălțimea aștrilor față de orizont - longitudinea începe să fie calculată abia după epoca lui James Cook, cu cronometrul inventat de John Harris și cu ajutorul meridianelor convenite ca etalon temporal internațional) și orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul (scândura legată cu o sfoară cu noduri, care se arunca în apă, numărându-se numărul de noduri trecute prin palmă, într-o unitate de timp calculată cu o clepsidră) ; măsurarea adân cimii
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
XVIII-lea), cu sextantul (pe latitudine, adică înălțimea aștrilor față de orizont - longitudinea începe să fie calculată abia după epoca lui James Cook, cu cronometrul inventat de John Harris și cu ajutorul meridianelor convenite ca etalon temporal internațional) și orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul (scândura legată cu o sfoară cu noduri, care se arunca în apă, numărându-se numărul de noduri trecute prin palmă, într-o unitate de timp calculată cu o clepsidră) ; măsurarea adâncimii cu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cetății ideale" sau a statului perfect, deci utopiilor); descensională (teoriile pesimiste ale decadenței, care inspiră ideologii ciclice, de la Hesiod la Spengler); dialectic (provoacă reacția contrariilor și anularea sintezelor - cazul apocalismului creștin, cu imaginea sfârșitului lumii, ca intrare apropiată în împărația celestă; forma laicizată se regăsește în apocalismul revoluționar). Schema esențială în acest ultim caz este moarte-(re)naștere, apoteoză a unei inițieri de care are parte sufletul fiecărui individ (atât în credințele vechilor greci, cât și la umanitatea creștină). Mitologia este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ceea ce tot Aristotel identificase în rolul jucat de percepție și de diafan − un loc intermediar, care face posibilă, în provocarea și angrenarea senzației vizuale (Aristotel, Despre suflet II 7: 418a 26 - 419b 3)9, legate și de conceptul de corp celest (divin), întâlnirea între receptarea sensibilă și înțelegere (Vasiliu, Du diaphane 39-61). Pentru imaginar și pentru modul în care el s-a înscris în conștiința colectivă, prin extrapolare de la facultatea mentală individuală la mentalul colectiv, merită subliniat că el operează cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Constantini IV, 73 și Historia Ecclesiae X, 8). Combinația dintre elementele romane și cele creștine se regăsește și în iconografia numismatică - în reprezentarea divinizării împăratului (efigia înaripată, de tradiție romană), respectiv în semnul prezenței lui Dumnezeu (mâna care coboară dinspre celest și binecuvântează). Dacă Roma va mai menține și în secolul IV formele păgâne ale ceremonialului legitimant, Constantinopolul, în aceeași perioadă, fie le modifică prin reinterpretări, completări și redenumiri, fie le înlocuiește definitiv (Benoist 187). Grija "păgână" pentru transferul valoric în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
binecuvântează). Dacă Roma va mai menține și în secolul IV formele păgâne ale ceremonialului legitimant, Constantinopolul, în aceeași perioadă, fie le modifică prin reinterpretări, completări și redenumiri, fie le înlocuiește definitiv (Benoist 187). Grija "păgână" pentru transferul valoric în lumea celestă este însă atent preluată în ceremonialul constantinopolitan, "creștinat"; el va susține construcția unui eșafodaj simbolic și a unei arhitecturi complicate a ierarhiilor de putere, reale și "imaginate" - memorate toate de comunitate −, în care intră "figurile" cetății, respectiv modelele politice și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
́a imaginii, iar aceasta să greveze imaginarul medieval. Oíkonomía a impus ca în descendența imediată a divinității și a figurii christice să se situeze reprezentarea împăratului ei fondator. În locul lui Iisus Christos, judecător în plan celest, stă basileul "delegat" (ales) în plan terestru, "inspirat" de divin (împărtășind o anumită condiție sacră). Această politică a puterii imperiale creștine se va impune în timp și în imaginarul colectiv; ea s-a dovedit foarte puternică și persuasivă, cu toate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care era Numele Tatălui, devine reprezentarea Tatălui. Cuvântul "consubstanțial" de la Niceea autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317). Asemănarea dintre imaginea terestră a lui Iisus și imaginea celestă a lui Christos - raport consacrat de interpretarea Apostolului Pavel, părintele dogmei creștine - va deveni o temă principală în opera Sfinților Părinți și în iconografie și un reper al relației dintre puterea politică și atotputernicie, dintre basileu și divinitate, în interpretarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ca doi poli sau două postulate care se oferă libertății omului cu sau fără ajutorul grației divine" (Besançon 95). În Epistolele Apostolului Pavel, apare chiar mai clar numită legătura dintre om, Adam terestru, tipul condiției umane muritoare, și Christos, Adam celest, modelul viitoarei condiții umane mântuite: Pentru prima dată se deschide o altă cale pentru ascensiunea spirituală: nu ieșirea din lumea sensibilă în direcția inteligibilului, nu abandonarea corpului și a universului material, ci izbăvirea creației astfel încât creația nouă să fie față de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se deschide o altă cale pentru ascensiunea spirituală: nu ieșirea din lumea sensibilă în direcția inteligibilului, nu abandonarea corpului și a universului material, ci izbăvirea creației astfel încât creația nouă să fie față de cea veche în raportul în care Christos, Adamul celest înviat din morți, este față de Adamul terestru și față de noi înșine. (Besançon 95) Apostolul Pavel este continuat de fervoarea cu care Irineu atacă ereziile gnostice, în favoarea reabilitării istoriei Mântuirii și a imaginii; de asemenea, de neo-plotinismul lui Origene, atașat de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și tenebrele din religia populară, mult influențată și ea de cultele orfice (Besançon 61-66), se regăsesc într-o "înfruntare" directă cu semizeii (eroii umanității), la nivele situate în imaginar între celest și teluric, dar și între teluric și sub-pământean. Aceste planuri transversale în ierarhia lumii, în care substanțele se amestecă (divinul și negativul său, demonicul) vor da modelul pentru situarea intercesionară a sfinților-martiri sau a eroilor cavaleri ai creștinismului, a autocraților
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
I preia ceremonialul de curte de la Dioclețian, adaptează ideologia imperială, asimilează zeitățile locale grecești, cumulează celebrul cult al soarelui cu figura plină de umanitate a lui Christos, îl "dublează" pe acesta, mai întâi ca vicar al său, înconjurat de figuri celeste; această politică de sacralizare a imaginii autocratului, în special pentru primul împărat creștin, va duce mai târziu chiar la pretenția de substitut a figurii christice (cum lasă să se întrevadă și perioada iconoclastă). Noțiunea complexă "rege−preot" este prezentă în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ci și planul spiritual al Întrupării. Acest dublu rol a impus ca argumentația politică să integreze substanțial dogma creștină, ceea ce a dus, încă de la Eusebiu din Cesareea, la elaborarea teoriei naturii duble a basileului, situat în descendența împăratului și judecătorului celest. Oíkonomía (ca umanitate creștină) devenea astfel o moștenire specială, o sarcină "delegată", pe care doar autocratul avea dreptul să o guverneze mai departe. Cercul se închide astfel spectaculos: regele−filosof al lui Platon, asemănător tânărului Christos
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
posibil, înțeleapta guvernare a domnilor locali. Raționalizarea prin lógos a puterii se regăsea la Platon în proiectul modelului ideal al cetății; în mod similar, în imaginarul medieval se regăsește simbolizarea în absolut a Constantinopolului - imagine ideală a cetății celeste perfecte, dar pierdute. Diferența este dată așadar de faptul că filosofia lui Platon proiectează idealul urban în viitor, în timp ce medievalitatea creștină lasă în trecut lumea edenică, precum și cetățile sfinte ale credinței. Tripleta platoniciană bine−existent−gândire se aseamănă cu relația
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ce devin din ce în ce mai ample, fiecare fiind superior celui anterior în volumul expansiunii, în forța de acoperire. Ulterior, după depășirea piscului de umbrire, nivelului maxim de opturare, procesul este răsturnat, invers proporționat prin survenirea dez-ascunderii, ieșirii din ascundere, depășirii perspectivei corpului celest eclipsat de către cel eclipsant. Fenomenul ascunderii unui astru ar deține, așadar un proto-început, urmat de un start al procesualității sale și de evoluția spre maximalizare. În cazul eclipsei, imaginea celui ascuns reapare fiind poate înnobilată de prospețimea ontică a unei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
al procesualității sale și de evoluția spre maximalizare. În cazul eclipsei, imaginea celui ascuns reapare fiind poate înnobilată de prospețimea ontică a unei noi perspective. Proto-începutul îl reprezintă, aici, însăși enunțarea existenței a ceea ce urmează să se ascundă, prezenței corpului celest ce va fi eclipsat. Pentru toate formele de ascundere, se pare că este vitală prestația unui proto-început, fiind imposibil să se ascundă ceva înainte ca să îi fie declarată postularea identității de ființă. Dogma religioasă reprezintă o declarație ce postulează identitatea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ruperea peceților. Într-un astfel de context, aș trăi plăgile teribile ale cataclismelor, conflictelor războinice interumane și maladiilor devastatoare. Și poate că aș supraviețui, privind cu ochii oboselii supreme la aleșii Divinității cum sunt învăluiți de sferele protectoare ale sfințeniei celeste și însemnați cu angelice condeie. Încercând o abordarea a celor trei situații apocaliptice în care aș putea fi deplin implicat, se poate începe prin a sesiza că adesea natura este definită ca un dar pe care omul trebuie să-l
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
multiculturalismului. La timpul respectiv, specialiștii în știința religiilor i-au adus mai multe critici. Una dintre ele se referea la faptul că animismul ignoră credința într-o putere spirituală, alta decât sufletul/spiritul, dar și în existența unor veritabile figuri celeste. III.2. Wilhelm Schmidt autorul austriac pleacă de la intuiția lui andrew lang privind existența Marilor Zei. Wilhelm Schmidt Îi acceptă teoria, însă înțelege că nu o poate argumenta decât „printr-o metodă istorică solidă care să permită distingerea și clarificarea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sunt consacrate, Soma apare ca fiind al treilea zeu din Panteonul vedic.” E dificil totuși să desparți realitatea rituală (planta și băutura) de zeul cu același nume. Mitologia este neglijabilă, consideră Eliade. Cel mai important mit se referă la originea celestă a somei. Planta crește în munți, un ținut mitologic acolo unde cerul comunică cu Pământul. Soma este prietenul și ocrotitorul altor zei, în primul rând al lui indra. În Rig Veda, sacrificiul somei este cel mai popular: „inima și centrul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
zecelea guru va da divinității o „conotație războinică și justițiară...”. Dumnezeul credincioșilor sikh se va numi Sarab Loh, adică „Oțelul”. Simbolul său va fi sabia. b) refuză ideea hindusă de întrupare și pe cea de pogorâre divină a unei ființe celeste, așa cum apare ea în islam, de exemplu. c) DIVinul se revelează ca nume, cuvânt originar, sunet fundamental sau ca voce a unui guru. d) Salvarea din samsăra (ciclul nesfârșit al nașterilor și al morților) se face prin repetarea murmurată a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
se află în poziție normală dincolo. Este și motivul pentru care obiectele oferite deasupra mormântului se răstoarnă sau chiar se sparg. indiferent de funcțiile sociale exercitate, ritualul șamanic este în general același. El se întemeiază pe: a) sacrificiile aduse ființei celeste; b) ascensiunea simbolică a șamanului și înfățișarea lui, Împreună cu sufletul animalului sacrificat, înaintea zeului. acesta este un zeu cu totul diferit față de Marele Zeu, cel căruia la începuturi Îi era adresat sacrificiul. Întregul prestigiu și toată puterea șamanului se întemeiază
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
înaintea zeului. acesta este un zeu cu totul diferit față de Marele Zeu, cel căruia la începuturi Îi era adresat sacrificiul. Întregul prestigiu și toată puterea șamanului se întemeiază pe forța sa extatică. El se substituie preotului în sacrificiile oferite FIInței celeste, dar substituirea presupune chiar o schimbare a ritualului: ofranda se transformă în psihoforie, ceremonie dramatică bazată pe experiențe extatice. XVIII.5. Tipologia șamanismului Există o mare diversitate de reprezentări și practici șamanice. De obicei, ele sunt clasificate în raport cu zonele geografice
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]