180,202 matches
-
braț, luase fraza lui ca pe un compliment reușit și a răspuns oarecum sibilinic: Poate nu se înșeală. Coborâseră din tramvai, aproape de casă, iar Albert a înțeles ce însemna propoziția scurtă a Anei-Cristina Poate nu se înșeală. Ea i-a cerut s-o însoțească, s-o aștepte să-și facă bagajele. Albert a privit-o contrariat. Ea a găsit de cuviință să precizeze: La ora asta mama a plecat deja la slujbă, nu e nimeni acasă. (Vai, Ana-Cristina, copilul care suferise
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
în rapidul de Timișoara. Cei trei rămăseseră pe peron, aiuriți, credeau că au halucinații. Ana-Cristina și Albert n-au coborât la Orșova, ci au mers la Timișoara. Acolo avea Albert un unchi, căruia la o adică i-ar fi putut cere ajutorul, să-i pună în legătură cu o călăuză, cică sunt tipi care se ocupă cu chestii de-astea periculoase, le dai bani, bani mulți și te trec frontiera, noaptea, știu ei drumuri ascunse... (De unde să am eu bani, și-ncă mulți
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Antibes. Iar intelectul ei, cu el ce s-a întâmplat în tot acest timp, mintea sa care reprezenta o promisiune atunci, în anii de studenție, ea, mintea, n-a dat semne de viață, de rezistență, de împotrivire, nu și-a cerut plata, hrana, s-a atrofiat, s-a dat învinsă așa, pur și simplu? Nu, nu, dar hrana pe care Anne o oferise propriei sale minți nu fusese hrana de care aceasta avea nevoie, ci un surogat. Un surogat jalnic: Anne
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
de pe platanul vechiului patefon împrumutat de la o familie de la etajul 3. Era debutul meu naiv și copilăresc într-un domeniu care avea să-mi ofere, mult, mult timp și până în clipa de față, cele mai gratuite și mai săltărețe compensații, necerând nimic în schimb decât dragoste, deschidere și voie-bună. Și ritm. Și armonie. ... Ori fi-vom oare cunoscuți sub numele de ,generația marelui cutremur"? Îmi vine greu să spun, dar până la sinistra dată de 4 martie 1977 noi am avut deplină
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
Ion Stoica De m-oi întoarce De m-oi întoarce până-n seară Din drumul meu prăfos și lung, Un duh al casei o să-mi ceară Cu mirul drumului să-l ung Și să-i aduc din rătăcire Tot ce te lasă-n gând s-aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
nu se mai încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
ei de neguri nesfârșită; Abia atunci poți să privești departe, Fără câmpii de soare sau de lună, Până-n înaltul care se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când se lasă Pe câmpuri până-n deal la schit, Din straiul
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
evocările orale ale Henriettei Yvonne Stahl. Cum alte amănunte putea primi de la fratele prozatoarei, ori de la Cella Delavrancea și Anton Dumitriu, care frecventau salonul perechii Stahl- Dumitriu. La care se adaugă chiar "expunerile verbale" ale lui Vinea însuși: " Mi-a cerut detalii despre profesorul Nae Ionescu..." . Iar despre mefistofelismul filosofului vorbea absolut toată lumea, fiind un loc comun al povestirilor despre acesta. Dar Petru Dumitriu a cunoscut, totuși, și capitolele referitoare la Nae Ionescu alias Fane Chiriac din Lunatecii. Fapt deconspirat de
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
rână pe trotuar la catedrală. cerșește de la trecători. e bine să-i dai. nu e literalmente necesar să crezi în el. ajunge teama ceva speranță e chiar prea mult. nu poți fi dumnezeu dacă nu te-așezi jos dacă nu ceri. dacă nu poți asta n-ai cum să fii dumnezeu. el poate să-ți ceară cum poate și să-ți dea. el poate să-ți dea cum poate să se și răzgândească. asta e teama de dumnezeu. de-aia trebuie
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
literalmente necesar să crezi în el. ajunge teama ceva speranță e chiar prea mult. nu poți fi dumnezeu dacă nu te-așezi jos dacă nu ceri. dacă nu poți asta n-ai cum să fii dumnezeu. el poate să-ți ceară cum poate și să-ți dea. el poate să-ți dea cum poate să se și răzgândească. asta e teama de dumnezeu. de-aia trebuie să-i dai să nu te uite. dacă ți se pare că dumnezeu n-ar
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
să stea pe jos chiar ai zbârcit-o. nu trebuie judecat dumnezeu trebuie știut de frică. e bine să-ți fie frică de cineva și cel mai bine e să-ți fie frică de dumnezeu. cerșetorul ăsta bărbos de-aia cere ca să vadă ce faci fantă. balada semaforului gheorghe am aflat repede că în oraș n-are nimeni numele lui darmite obiectele. totuși i-am pus un nume i-am zis gheorghe semaforului colț cu independenței. gheorghe! mă strigau ai mei
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
lumină frumoasă ce ne-o dă Luna, nu este ea. Vă voi spune și mai multu: Ea are munți foarte mari, dară sterpi; câmpie, fără verdeață, mări fără apă, matcă fără râuri, un firmament fără nori, și fără atmosferă, fără ceru albastru! Sărmana Lună!" Urmează date tehnice dintre cele mai precise, cu cifre și neologisme, cu rotațiune și translațiune sau revoluțiune: , Această planetă (sic!) este un corpu mai sfericu (rotundu) care se întoarce asupra ei însăși și și-n giurul Pământului
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
ar fi colaborat efectiv la scrierea Cronicii de familie este abuzivă: "S-a exagerat și s-a denaturat rolul meu și contribuția mea la elaborarea" romanului. Nu a fost coautor, ci sursă de informații orale, căci "Petru Dumitriu mi-a cerut să-i fac expuneri verbale asupra epocii dintre 1907-1945". N-a fost altceva decît un memorialist oral: "M-a făcut să-i vorbesc despre oamenii și moravurile de atunci, viața socială, familială, literară, politică, viața de partid, de presă, despre
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
a fost altceva decît un memorialist oral: "M-a făcut să-i vorbesc despre oamenii și moravurile de atunci, viața socială, familială, literară, politică, viața de partid, de presă, despre politicieni, bancheri, industriași, femei, toalete, afaceri și afaceriști. Mi-a cerut detalii despre profesorul Nae Ionescu, i-am povestit rolul acestuia, sacerdotal și asasin, în uciderea primului-ministru". După ce neagă, în mod repetat, participarea lui efectivă la redactarea Cronicii, Vinea introduce, printr-o frazare elaborată și prudentă, ideea că romanul n-are
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
milă plăsmuirile firave ale vieții Ea iubea curcubeul Dar știa că în urzeala colorată și caldă a vieții există oho întotdeauna există ceasul acela cînd omul stă singur cu mîinile goale față în față cu zeul singur da singur și cere să se sfîrșească da să se sfîrșească odată pentru că nu mai poate să îndure glumele crude pe care nemuritorii le încearcă pe el stă singur și se roagă să-i vină moartea sa oho proprietatea sa personală garantată ca umbra
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
nevoit să-i scrie Marelui Păpușar în mâinile căruia se afla și soarta sa. Astfel, în iulie 1929, îi adresează lui Stalin o petiție, urmată la 28 martie 1930, în lipsa unui răspuns, de o scrisoare trimisă guvernului sovietic prin care cerea, după o amănunțită descriere a situației imposibile în care se afla, să i se acorde fie aprobarea de a părăsi țara, fie dreptul de a munci într-un teatru. "Scrisoarea a devenit celebră - ne lămurește Ion Vartic - și datorită epilogului
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
cît ai aprinde flacăra unei lumînări pe-o vîntoasă-n dechemvrie dragă tache îți scriu această scrisoare cu nodul în gît în chiar ziua plecării tale nuntirii tale cu moartea voi fi foarte singur foarte pustiu de acum înainte ți-am cerut să nu pleci te-am rugat să nu mori am țipat am strigat te-am implorat să rămîi nici acum nu pot nici acum nu cred nu poate să intre-n mine vestea cea grea nici acum cînd îți aprind
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
imediat de NKVD, ca agitator și naționalist român, și dus dincolo de cercul polar spre portul Arhankelsk. La familia rămasă în România ajunge o scrisoare în toamna lui 1940, din care se află că Vasile Gafencu lucra la tăiat pădurea și cerea pesmeți și usturoi. Vasile Gafencu moare pe 16 martie 1942, în lagărul sovietic, ca un mucenic jertfit pentru neamul românesc și întru Hristos. El nu și-a trădat credința. Camarazii de suferință ai lui Valeriu Gafencu au recunoscut în acesta
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
un bărbat de la o altă masă se ridică instantaneu. Ciocnirea este destul de violentă iar paharul se varsă în întregime peste costumul auriu,de star internațional. - Ești un imbecil ! îl apostrofează cu vocea gravă,umplută de tutun. N-apucă să-și ceară scuze ,căci pumnul pleacă imediat cu o direcție precisă către nas. Și în scurt timp ,e la podea. Pentru a câta oară ? Toate jocurile se opresc instantaneu,chiar dacă nu au fost făcute. Privirile sunt ațintite acum spre ei,iar blițuri
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
De povara ți-e prea grea, nu te-ndoi ca o floare, Subjugată-n pragul serii de-a vântului desfătare. În cumplita-ți existență nu te plânge niciodată, Ci învață ce-i IUBIREA din CREDINȚĂ cea adevărată! Întinde mâna și cere! Cu prisosință ți se va da. Deschide-ți inima și iartă! ORICÂND stă în putința ta. Sărută crucea răstingnirii, însângerată, prima dată, Și urmează-L pe Iisus în CREDINȚA cea adevărată! Citește mai mult Poartă-ți crucea, cu tărie, pân
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
De povara ți-e prea grea, nu te-ndoi ca o floare,Subjugată-n pragul serii de-a vântului desfătare.În cumplita-ți existență nu te plânge niciodată,Ci învață ce-i IUBIREA din CREDINȚĂ cea adevărată! Întinde mâna și cere! Cu prisosință ți se va da.Deschide-ți inima și iartă! ORICÂND stă în putința ta.Sărută crucea răstingnirii, însângerată, prima dată,Și urmează-L pe Iisus în CREDINȚA cea adevărată!... VII. TĂRÂM DE VIS, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
nude,Tu pe creste m-ai purta.... XXIX. RUGĂ DE SEARĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. Mă-nchin la Cer, mă-nchin la Soare, Mă rog la Îngeri și la Floare, Nu cer puteri,măriri, avere, Doar sănătate eu Le-aș cere. Și mă închin, încă o dată, Ție, Fecioară Preacurată, Îți ard tămâie la picoare, Nu-s, în Altar, o cerșetoare! Nu vrea să-mi dai aur, mărire, Rog întru credință și iubire
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
DE SEARĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. Mă-nchin la Cer, mă-nchin la Soare, Mă rog la Îngeri și la Floare, Nu cer puteri,măriri, avere, Doar sănătate eu Le-aș cere. Și mă închin, încă o dată, Ție, Fecioară Preacurată, Îți ard tămâie la picoare, Nu-s, în Altar, o cerșetoare! Nu vrea să-mi dai aur, mărire, Rog întru credință și iubire. Și mă rog, în gândul meu, La tine, Magnus
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Mă-nchin la Cer, mă rog la Soare, La Tine,Binefăcătoare, La Răstignitul,Fiul Tău, Și iar mă-ndrept spre Dumnezeu! Citește mai mult Mă-nchin la Cer, mă-nchin la Soare,Mă rog la Îngeri și la Floare, Nu cer puteri,măriri, avere,Doar sănătate eu Le-aș cere.Și mă închin, încă o dată,Ție, Fecioară Preacurată,Îți ard tămâie la picoare,Nu-s, în Altar, o cerșetoare!Nu vrea să-mi dai aur, mărire, Rog întru credință și iubire
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]