3,011 matches
-
Eliade) trebuie strunită magic de fata nubilă, fiindcă forțele pluviale sunt distructive, rup vaduri și inundă spațiul ordonat. Tot în colindele tip Leagăn de mătase IV, 80, ca și în cele de mai sus, bourul se dezvăluie drept sursa potopului ciclic: „Su’ poală de măgureli,/ Olerui, domnule!/ Frumos doarme bou negru./ Bou negru se sculară/ Și din coarne flușturară,/ De rouă se scuturară/ Ș-apucară cam la vale,/ Cam la vale, cam la deal./ Rupse malu, rupse dealuri,/ Rupsei grădini îngrădite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de forțe interioare ce urmăresc legi și scopuri imanente materiei. Astfel se explică diateza reflexivă predominantă, ce transformă ploile într-un complement intern al unui verb impersonal. Precipitațiile cad întru sine, universul se transformă condus de legea proprie a involuției ciclice și câmpiile inițiatice se pregătesc astfel pentru sosirea concomitentă a florilor și a neofiților. Cele dintâi constituie glasul vegetal al pământului regenerat prin potop, iar fetele sunt direct legate de floră și vin într-un spațiu cu rol premarital. Culesul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Acțiunea ploilor este în mod evident regeneratoare, spălarea solului nu are o conotație distructivă, ci cathartică, luncile se curăță de semnele epuizării ciclice și reîncep germinația, ca metaforă a fertilității maxime în formă delicată, specific feminină. Fetele „aud” cum cresc florile nu prin intermediul simțurilor, ci resimt în mod mistic momentul recoltării magice, asemenea feciorului care percepe solitar glasul cerbului din munte. Ele sunt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
superioară este explicit inițiatică, acum se insuflă neofitului sentimentul culpabilității care îl face să îndure toate chinurile rituale. Primul tip de interdicție vizează deplasarea dincolo de frontiera universului ordonat, ceea ce creează condițiile rituale, vecinătatea cu haosul fiind cauza constantă a involuției ciclice. Infernul latent de la granița cu creația este tărâmul morților în care neofitul trebuie să pătrundă prin alegoria călătoriei, devenită cod thanatic. „Moartea îmbrăca forma deplasării spațiale”, iar necesitatea morții temporare catalizează deschiderea drumului între lumi. Regula limitării spațiale vine întotdeauna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de coacere. Celălalt moment al liniei evolutive ține de epuizarea fertilității și pericolul creează necesitatea ritualului mântuitor. Eroului i se cere o fertilitate hiperbolică smulsă sacrului (el trebuie să obțină recolte pe mare, pe munți, stânci...), pentru că acesta amenință lumea ciclic cu sterilitate. „Recolta simbolizează Creația, manifestarea triumfală a unei forme tinere, bogate, perfecte”, iată de unde vine grija obsesivă pentru roadele pământenilor. Efortul de supunere a tărâmului arid și convertirea lui la social este sugerat de metafora compoziției nefirești: „Cine-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de aur, fecior cu părul de aur. O aparentă scăpare narativă face ca, după ce tot basmul a fost invocat diavolul, personajul urmăritor să fie denumit zmeu. Suprapunerea formei creștine a principiului distructiv peste imaginea arhaică a monștrilor care pradă lumea ciclic accentuează natura infernală a șederii feciorului în școala din pădure, echivalentă cu o coborâre pe tărâmul terifiant. Depășirea maestrului în final consacră feciorul cu abilități supranaturale și eliberează, în același timp, dimensiunea profană de efectul anihilant al haosului. Funcția pedagogică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aceeași imagine a genezei de lume se încadrează și bestia hibridă venită în întâmpinarea eroului. Lupul este anterior creației pe care o va reitera flăcăul, fruntea lui de aramă îi dezvăluie natura preformală: „Epoca fierului este epoca dură, sfârșitul solidificării ciclice, față de care cea a aramei sau bronzului este o etapă premergătoare”. Fiara precosmogonică anticipează destinul neofitului prin simpla sa apariție și îi asigură victoria: „Lupul îi spuse că hoțul era împăratul păsărilor. Că el când venea a fura merele, aduna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a supus și îl lasă să beneficieze de toate puterile ei. Ca și baba dinaintea intrării în sacru, lupul știe traseul propus de erou, fiindcă acesta are coordonate rituale precise, repetabile pentru neofiții ce trebuie să refacă tiparul în mod ciclic. Întreg procesul de mutație ontologică este secondat de lup, prin capacitatea sa de a se metamorfoza în orice formă, indiferent de specie; el se face pe rând grădină cu flori, fata împăratului și cal, pentru a asigura reușita flăcăului. Fiara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
concluzie, moartea nu este decât o stare de respirare între degenerare și regenerare cu mici "focare" tumorale. Nu-i așa, am cam luat-o pe arătură! Pe scurt, moartea trebuie luată în serios și respectată precum respecți viața, reprezintă mișcare ciclică a biologicului, atât și nimic mai mult. Uite, chiar în aceste zile trebuie să-mi apară la Editura "Paralela 45" romanul Moartea este bine mersi, un fel de jurnal post-mortem scris pe patul de spital, pe când zăceam pe secția de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de asemenea, si de dovezi geologice, din moment ce el a descris colmatarea deltei Nilului ce a avut loc cu mult "înainte de a mă fi născut", perioada care se întindea cu 10.000 sau 20.000 de ani in urmă24. Dacă descrierea ciclica a instituțiilor umane a lui Polybius, de multe ori văzut că eternalist, nu a fost disponibilă în Italia secolului al XV-lea, recuperarea să ulterioară va furniza muniție eternalistă suplimentară 25. Bruni a apreciat foarte mult Cărțile 1-5 ale lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
naturală, a se vedea Vannicelli (2001), Thomas (2001, esp. 207-209) și Sergueenkova (2009, esp. 109-112). Despre receptarea lui Herodot la începutul anilor 1400, vezi Fryde (1983, pp. 26-27). 25 Momigliano (1966) a argumentat că angajamentul lui Polybius pentru o viziune ciclica a istoriei a fost supraevaluat, dar a se compară cu Trompf (1979). 26 Despre utilizarea lui Polybius de către Bruni, a se vedea Botley (2004, pp. 23-40), Ianziti (1998, pp. 377-380). 27 "Diodorum iam absolvi magno quidem cum labore, eos, scilicet
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
până la 3.000 0C ale magmei nu pot exista compuși chimici, ci doar atomi, ionizați chiar. Deci, tot ceea ce ajunge acolo este distrus. Și astfel, natura reciclează orice deșeu care ar putea apare. Dar de unde deșeuri, atâta vreme cât procesele naturale sunt ciclice? Dar, chiar or fi? Sau ciclicitatea e doar o aproximație? Iar orice nu e ciclu produce deșeuri cu atât mai multe cu cât e mai deschis, mai apropiat de dreaptă. Dacă ne Întoarcem la Începutul discuției, va trebui să arăt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ci pe calea unor cicluri, așanumitele ritmuri biologice, În bună măsură răspunsuri la alte cicluri, caracteristice mediului, precum cele solare ori lunare. Iar neconcordanța ori defazarea dintre ciclurile mediului și bioritm este percepută ca stress. Tot așa, viața poporului decurge ciclic, desigur ca răspuns la ciclicitățile naturale amintite dar și la cele ale restului biosferei; iar ciclicitatea vieții poporului e punctată de datini. Firesc, fiecare popor cu ale lui. Și, mi-am adus În minte un exemplu drag mie: un gușter
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În cadrul Patriarhiei Române este astfel În primul rând un act ecologic. Al unei ecologii superioare, spirituale. S’o ajutăm! “Radiosfera”, 7 ianuarie 1996, ora 11,26 64. Ecologie În romantismul eminescian Cu ani În urmă, cineva a tulburat drumul meu ciclic, invariabil dintre laborator și casă care inevitabil trece prin fața parcului Copou: m’a determinat ca, din când În când, să las pragmatismul activității și să mă abat și În interior, pe la teiul sfânt. Sfânt pentru că e legat de Eminescu. Las
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
am amintit o mai veche discuție cu un alt prieten, În jurul unui simbol al reîntoarcerii, regenerării: Ouroboros sau șarpele ce-și Înghite coada, atât de iubit de alchimiști Încă din epoca alexandrină, același care i-a inspirat lui Kekulé formula ciclică a benzenului. El e simbolul unei regenerări conservative, reînnoindu-se neschimbat din propria substanță. Îi mai putem da un sens, anume biosfera, care se autoregenerează, partea nouă apărând prin reutilizarea celei vechi. Numai că aici e vorba doar de un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Însemnau tot atâtea puncte de polarizare, deci diversitate și, prin urmare, negentropie. Era firesc ca, dezvoltate În mod particular, fiecare civilizație să-și alcătuiască propriul calendar, diferit de toate celelalte, inclusiv prin prima zi, dar care era Întotdeauna un eveniment ciclic al naturii locului, eventual corelat cu unul astronomic. Egiptenii, de exemplu, Își acordau calendarul cu revărsarea Nilului - ceea ce Însemna efectiv Viață - ori dacă vreți, cu apariția la orizont a lui Sirius. În paranteză fie spus, acum, de când cu barajul de la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
devin simboluri ale unor largi intervale de timp. Vara ce-a trecut, iarna, vara ce vine; două veri, când Soarele e “sus” și puternic, respectiv o iarnă, când Soarele e “dedesubt” și slab. Toate Încap În momentul solstițiului, fenomen astronomic ciclic, acela ales de strămoșii noștri. Și l’au subliniat cu datini. Și acum intervine ecologia, căci vara Înseamnă Viață vizibilă, iar iarna una ascunsă. Am spus de atâtea ori că, după o vară, vegetația, adică puntea dintre Soare și biosferă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
face posibilă o existență umană” . Simbolul lui Basarab „revelează ființa lucrurilor sacre și Figurile divine” și figurează cea mai veche ontofanie din lume - coincidentia oppositorum. Dar oare imaginația meșterului sau memoria voievodului „uns al lui Dumnezeu, a renăscut arhetipul „stăpânirii ciclice a devenirii”prefigurate de roată și de spirală, al repetării infinite a ritmurilor temporale înscrise în cerc, „al permanenței ce sălășluiește în constanța schimbării însăși”, raportată la simbolismul Centrului și al circumferinței? Cine a văzut - a sacris - lumea ca alchimiștii
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de evocările, revelațiile și mărturisirile vechiu lui bucureștean, ale moralistului fără moralitate și ale liberti nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește nimeni de mult, eseist, nuvelist, romancier și gazetar, de toate și fără ră su net prea simpatic printre cititori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui Orwell, lipseau șireturile de pantofi, vata, nasturii, chiloții, fustele, hârtia igienică. Cum nu-mi place debalarea intimității în public, nu voi da amănunte despre inovațiile igienice pe care trebuia să le facă femeia în momentele delicate ale fiziologiei sale ciclice. Eram însă foarte departe de dezinvoltura tinerelor domnișoare din anumite reclame, care, pe un fond pur, luminos, pot să sară, să danseze, să facă tot felul de nebunii fără ca cea mai neînsemnată umbră să maculeze albul perfect al pantalonului care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care vor trăi la început poate mai izolați de mediile culturale, dar cu timpul, cel puțin o parte dintre aceștia vor ieși la rampă și vor expune lucrările lor. Cred că toate aceste evoluții și involuții ale artei naive sunt ciclice temporar, chiar dacă perioadele sunt inegale și mai lungi sau mai scurte, depinde de vremuri. Dar să mă întorc la arta naivă rurală și să reiau lumea satului ca sursă de inspirație. „La șezătoare” autor: Popovici Vasile În tabloul „La șezătoare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a scriitorului, cu o receptare aproape vizuală, afectivă a cititorului, și, care, astfel, devine într-un fel coautor, într-o proprie interpretare. Ideea genurilor literare și norma clasică a purității lor, este o prejudecată perimată." (Tudor Vianu) Construcția romanului este ciclică: începe printr-un prolog (înfrângerea de la Valea Albă și drama lui Ștefan în chilia sihastrului Daniil) în prezent. Continuă cu o lungă întoarcere în timp (flashback) retrăirile lui Ștefan între izbânda de la Podul Înalt și înfrângerea de la Valea Albă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ceea ce reține atenția savantului francez sunt dereglările foarte bine structurate: "avem aici o specie patologică bine definită, cu o evoluție extrem de sistemică (magistralement systématique), distingându-se atât prin absența sau prezența unei predispoziții (degenerescență ereditară) cât și prin evoluția ei "ciclică" regulată, persecutorul devenind în timp megaloman, cel posedat de demon ajungând Dumnezeu (p. 218). Contribuția cea mai importantă la definirea paranoiei - atât de substanțială încât istoria paranoiei s-ar putea despărți, după unii istorici ai psihiatriei, în două perioade distincte
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Jupiter Capitolinul și pentru zeii întemeietori afliliați lui. Miturile finalității (eschatologice) pun în joc noțiunile de destin sau de ființă supranaturală și sunt orientate fie asupra viitorului, fie asupra unei comunități, înțelese însă în orizontul devenirii ei. Ele sunt fie ciclice (mitul eternei întoarceri, al paradisului pierdut, al vârstei de aur), fie dinamice, dat fiind că se construiesc pe o schemă vectorizată a istoriei: ascensională (teoriile optimiste ale progresului, care dau naștere formulei "cetății ideale" sau a statului perfect, deci utopiilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de aur), fie dinamice, dat fiind că se construiesc pe o schemă vectorizată a istoriei: ascensională (teoriile optimiste ale progresului, care dau naștere formulei "cetății ideale" sau a statului perfect, deci utopiilor); descensională (teoriile pesimiste ale decadenței, care inspiră ideologii ciclice, de la Hesiod la Spengler); dialectic (provoacă reacția contrariilor și anularea sintezelor - cazul apocalismului creștin, cu imaginea sfârșitului lumii, ca intrare apropiată în împărația celestă; forma laicizată se regăsește în apocalismul revoluționar). Schema esențială în acest ultim caz este moarte-(re
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]