11,545 matches
-
completă, filmul apelează la narativitatea sa, prin care reprezentarea imaginii poate fi experimentată prin lectură. Astfel, filmul cuprinde, prin apariția sa, elemente componente definitorii diferitelor forme de artă, cum este lectura. Dar acest lucru nu duce la o identificare a cinematografiei cu literatura, ci la o apropiere prin modul lor de existență. Experiența reprezentării cinematografice oferă o imagine unde spectatorii descoperă obiectele și ideile redate de imaginea în mișcare. "Spectatorul trebuie să se miște de la perceperea obiectelor prezente într-un anumit
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
filmului. Arta oferă prin intermediul filmului o stare de reflecție ce se bazează pe natura și structura practicilor cinematografice. Structura filmului poate fi anacronică și nu respectă un șir de evenimente. Totodată, filmul poate fi completat prin folosirea unor concepte specifice cinematografiei. În acest sens, un sequel este redat de narațiunea ce continuă povestea sau o extinde la una sau mai multe lucrări anterioare. În ficțiunea narativă, un sequel portretizează evenimente ce se desfășoară în universul fictiv dintr-o lucrare anterioară, în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă. Cu toate acestea, este destul de dificilă determinarea valorii unui film, a diferenței dintre un film bine executat și un film artistic. Valoarea cinematografică întâmpină aceleași probleme ca valoarea fotografică. Însă, un răspuns provizoriu ar putea consta în diferența dintre cinematografie, înțeleasă ca formă de artă, și producția de film. 5. Clarificări în privința arhitectonicii ontologice a operei de artă vizuală Cercetarea ontologică a structurii operei de artă atrage atenția asupra unor determinări care, prin intermediul intuiției, pot explica existența operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
modalitatea relației dintre compoziția sa și procesul creativ. În modernitate, determinarea ontologică a existenței obiectului de artă a deschis o nouă dimensiune a artei realiste, întrucât obiectul artei este definit ca preexistent. Adică, obiectul ce definește arta fotografiei sau a cinematografiei are o natură pre-existențială, în timp ce atributele sale artistice și estetice depind de modul de încadrare a sa într-o formă convenabilă artei. În acest sens, arta "ready-made" pare să intre în contradicție cu modul tradițional de înțelegere al artei. Așadar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Simulare și simulacra, traducere de Sebastian Big, Editura Idea Design&Print, Cluj-Napoca, 2008, p. 6. 5 Un termen tehnic va reprezenta întotdeauna limba de proveniență. 6 Deleuze examinează modul în care fenomenalitatea timpului se arată doar prin dimensiunea semiotică a cinematografiei. Identifică trei sensurii complet diferite de timp cinematografic: timpul ca mișcare a imaginii, mișcarea timpului imaginii și apariția timpului în sine. Al treilea sens corespunde ideii de imagine-cristal. Cf. Gilles Deleuze, Cinema 1: The Movement Image, traducere de H. Tomlinson
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Arthur Schopenhauer, Werner Jaeger, Jacques Derrida ș.a. Sunt de menționat, de asemenea, tentativele de a aduce mai aproape și celelalte arte - muzica (prin comentariile lui George Bălan), teatrul (cronici de Ovidiu Constantinescu), plastica (medalioane și articole ale lui Cornel Bozbici), cinematografia (Florian Potra). Începând din 1984, intermitent apar grupaje intitulate „Colocviul (sau dialogul) artelor”. Și în secțiunea beletristicii se distinge bine coexistența cedării și a „rezistenței” la imperativele regimului. Alături de texte ocazionale, aparținând câtorva autori „specializați” în acest gen (de pildă
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
jumătate rubrica „Cetățeanul și legea”), e secretar general de redacție la „Luceafărul” (1958-1966). Susține vreme îndelungată emisiunea radiofonică „Memoria pământului românesc”. Este șeful serviciului de presă la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor (1969-1971), inspector general la Centrul Național al Cinematografiei (1971-1973) și instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973-1984), redactor la Editura Științifică și Enciclopedică (1984-1986). Se stabilește în Statele Unite ale Americii în 1987, fiind coproprietar al unei companii. Editează „Hic ego” (1991-1992), publicație de atitudine polemică privind politica
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
creează Departamentul de Agitație și Propagandă și, pe acest model, creează un Minister al Propagandei (OSVAG) avându-l printre fondatori pe Serghei Ciahotin, un discipol al lui Ivan Pavlov, descoperitorul reflexelor condiționate. OSVAG utilizează mijloacele cele mai moderne - radioul și cinematografia -, și dă dovadă de o mare inventivitate: Troțki* circulă într-un tren de propagandă itinerant însoțit de echipe de comuniști care, prin cântece, spectacole de teatru, afișe, fotografii și conferințe, se străduiesc să-i „lămurească” pe țărani. în anii 1920
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interesantă. într-adevăr, responsabilii politici ai culturii sunt luați pe nepregătite de șovăielile centrului moscovit. Nemai primind ordine clare, aparatul cenzurii lasă să treacă opere care atacă în mod vehement perioada „scursă” - termen codificat pentru „stalinistă”. Sunt anii în care cinematografiile cehă și poloneză ating apogeul. Să cităm Jertfa supremă a polonezului Andrzej Munk (1957), care procedează la o demistificare a realismului socialist, adoptând punctul de vedere al victimelor acestuia - niște muncitori. „Noul val” cehoslovac este mai bine cunoscut cu Trenuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe care o ilustrează inovațiile urbane și, încă și mai mult, experimentele artistice ale avangardei ruse, având în fruntea sa poeți și scriitori de renume mondial - Maiakovski, Mandelstam, Pasternak sau Bulgakov -, teatrul lui Stanislavski, muzica lui Prokofiev și șostakovici sau cinematografia unor Dziga Vertov și Eisenstein. însă această reluare a vieții are un preț: în timp ce masa societății a fost adusă de războiul civil și de foamete la o egalitate a sărăciei, inegalitățile sociale cresc din nou, șomajul reîncepe să urce, decalajele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dincolo de mizele tarifare, privilegiază accesul pe piețe, veghind ca normele sanitare și tehnice să nu aibă incidențe protecționiste. Această organizație, practicând negocieri sectoriale independente unele de celelalte, Îndepărtează unele negocieri politice (de tipul menținerii excepției culturale În domeniile audiovizualului și cinematografiei la cererea europenilor, În special a francezilor, În schimbul Înghețării reglementărilor În domeniul transporturilor maritime). În plus, are și un Organ de Reglementare a Diferendelor (ORD) care, dispunând, spre deosebire de GATT, de putere de arbitraj și de sancțiune În conflictele comerciale, creează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Iar când vienezul pasionat de cultură își aruncă ochii pe programul manifestărilor săptămânale, nu cred că ar alege - de exemplu - să renunțe la un spectacol la Opera din Viena pentru o seară de lectură a unui autor român. Deocamdată, doar cinematografia românească ne-a scos cu adevărat în evidență peste tot în lume. Literatura abia face primii pași. Viena e culturală, e curată, prosperă, bine administrată - nici nu mă așteptam la altceva -, dar e și veselă, destinsă, permisivă... E un oraș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
vorbește de o Draclée. Să-și fi băgat Draculea coada?... FILM Bergman și Antonioni au plecat împreună Iulia BLAGA Mai e nevoie s-o spunem? Viața bate din nou filmul. Ingmar Bergman și Michelangelo Antonioni, cam ultimele personalități mitice ale cinematografiei mondiale Ăa mai rămas Godard, dar să nu vorbim așa), s-au stins în aceeași zi. Conform celor declarate de apropiați agențiilor de presă, amândoi s-au dus în liniște. Antonioni era în fotoliu. Nu știu ce părere avea Antonioni despre filmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
curent pot beneficia, iarăși, de acest deliciu existențial. Astăzi a trebuit să înfrunt sistemul spitalelor românești. Nu știu dacă ai văzut filmul Moartea Domnului Lăzărescu, al lui Cristi Puiu, filmul cel mai la modă și cel mai premiat din istoria cinematografiei românești. Interesant este că tot ceea ce a spus el acolo se verifică și în realitate, pe teren. Nu vreau să fac o arheologie a mucegaiului din spitalele românești, sunt sigur că sunt lucruri pe care dumneata le cunoști la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
noroc pentru Mungiu, pentru că în astfel de situații trebuie, dincolo de valoare, să te potrivești și pe niște conjuncturi politice. Acolo se face multă politică, oamenii au, la un moment dat, niște porniri mai mult sau mai puțin politice, dăm premiu cinematografiei asiatice, coreene, iraniene, africane etc., și nu pot să nu mă bucur că, de data asta, s-au potrivit valoarea și conjunctura politică. Credeți că dublul triumf de la Cannes reprezintă o simplă coincidență sau că cinematograful românesc a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
succesul de public al lui 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile în România. Suntem la mâna unor indivizi „parașutați politic“ Cum ar putea fi eliminate controversele care însoțesc în fiecare an concursurile de proiecte organizate de Centrul Național al Cinematografiei? Trebuie să apară investitorii particulari. Câtă vreme vom sta la mâna Ministerului Culturii și a diverșilor indivizi „parașutați politic“ pe acolo, se vor face niște măgării îngrozitoare, așa cum s-au făcut și până acum. Important este ca, în bună măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pentru el. Prin urmare, ficțiunea nu este o problemă lingvistică, deoarece nu are mijloace lingvistice caracterizante, diferite de limba obișnuită și, în plus, poate recurge și la mijloace de reprezentare diferite de cele ale limbii naturale, precum pictura, sculptura sau cinematografia. Din punct de vedere logic, discursul ficțiunii are o denotație nulă, fiindcă, deși este un tip de discurs narativ și descriptiv, el este deosebit de discursul factual (referențial) prin faptul că frazele lui nu desemnează referenți reali. De aici, rezultă că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
franceze? Chiar dacă unele filme rămân „orfane“, cum ați spus, se produc enorm de multe filme în Franța... E vorba despre ceea ce numim „excepția culturală franceză“. După război, câțiva gauliști s-au gândit să pună pe picioare o structură financiară pentru cinematografie. Imediat după război, americanii au negociat cu francezii: ca să ajute la reconstrucția Franței, americanii au cerut o cotă de filme americane pe piața franceză. Franța n-avea de ales: era vorba despre mâncare la schimb cu filme americane. Înainte de război
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
așa, atunci vom instaura o taxă pentru fiecare bilet vândut. Această taxă va susține industria cinematografică franceză. Spectatorul care mergea să vadă un film american plătea o taxă care intra în producția franceză de filme. Acest fond creat a permis cinematografiei franceze să supraviețuiască asaltului american. În lumea întreagă, 80-90% din filmele care rulează sunt americane. Cu excepția Franței, unde sunt doar 40%. Diferența este enormă și asta înseamnă producție autohtonă. Problema în interiorul producției franceze de filme este găsirea echilibrului între necesitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
existe „magazine“ care se închid și altele care se deschid. La început existau mari săli unice, apoi ele au fost decupate în săli mai mici. Am fost primul care a făcut asta cu sala de la Bastille, și asta a salvat cinematografia franceză în anii ‘70. A fost ideea dvs.? Nu, a unui personaj destul de extravagant cu care lucram și care m-a învățat meseria de „exploatare“ a sălilor. Era de origine rusă și deținea toate sălile „porno“ din Paris. El a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
în săli câteva filme italiene extraordinare. Există tot timpul undeva cineva care are chef să creeze. Asta dă forță, asta înseamnă pentru mine rezistență. Numai că, fără susținere, cinema-ul independent rămâne fragil. În România există o mișcare tânără a cinematografiei. Vă interesează? Da, în România am produs filmele lui Pintilie. Dar e foarte important și e foarte bine că s-a găsit cine să preia ștafeta. „Eu văd din ce în ce mai rar filme“ Care e ultimul film francez pe care l-ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
pildă, tocmai a luat sfârșit un foarte simpatic ciclu pe care l-am organizat peste vară, despre Gérard Depardieu. Am prezentat 25 dintre cele mai cunoscute filme ale sale. În septembrie vom demara un ciclu pe care-l consacrăm anual cinematografiei latino-americane. Vom avea apoi un ciclu despre filmele hong-kongheze de studio din anii ’50-’60, intitulat „Cathay“, iar în noiembrie vom prezenta un ciclu de filme croate. După cum vedeți, programul nostru e orientat pe zone geografice foarte diverse. Nu prezentați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
văzut filmele care trebuia. Dar care e sistemul? Cineaștii își trimit filmele sau le culegeți de la alte festivaluri? Și, și. Avem în acest an, în schimb, două filme chinezești în selecție. 2007 mi se pare un an foarte bun pentru cinematografia chineză. Ce părere v-a făcut Tu Ya’s Marriage de Wang Quanang, care a luat Ursul de Aur la Berlin? E OK. Un pic prea etnografic pentru gusturile mele. A primit până la urmă Abbas Kiarostami viza de intrare în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
mare eveniment, iar el a fost foarte fericit. Dar chiar și atunci l-au ținut la aeroport trei ore. E adevărat că anul 1992, când ați început să prezentați la Lincoln Center filme iraniene, a declanșat în America interesul pentru cinematografia din această zonă? Cred că faptul că ciclul nostru s-a desfășurat la New York, la Lincoln Center, a contribuit în mod evident, deși nu era pentru prima oară când erau prezentate filme iraniene. Acesta este unul dintre avantajele pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
toamnă. Anamaria Marinca s-a născut la 1 aprilie 1978. A crescut în Iași și timp de 12 ani a studiat vioara. Apoi s-a apucat de teatru. Este absolventă a Universității de Arte „George Enescu“. Rolul de debut în cinematografie i-a adus, în urmă cu trei ani, trofeul pentru cea mai bună actriță la British Academy Film and Television Awards (BAFTA). În filmul Sex Traffic, povestea a două fete din Republica Moldova care ajung în mâinile unor traficanți de carne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]