2,486 matches
-
terminarăm și într-o dimineață de sfârșit de noiembrie, două care mari încărcate cu gospodăria meșterului plecau de la Național spre bariera Păcurarilor, luând drumul spre Târgul Frumos. Ziua era cenușie, peste dealuri golașe, pe deasupra întinderilor uscate se învăluiau stoluri de ciori și în înălțimi alergau nouri destrămați. După-amiază începu să fulguiască ninsoare și vântul se coborâse mai jos. Amurgise când am ajuns la Târgul Frumos. Toată iarna am vegetat, meșterul se ținea întruna de chefuri, de cărți și deseori își bătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
serioși, dacă am fi fost latini ar mai fi fost nevoie de atîta zgîndăreală, tentative, planuri, programe? Vă spun eu că o scînteie ar fi aruncat totul în aer, iar noi n-am mai fi fost nevoiți să umblăm cu cioara vopsită ca să-i convingem pe unii și pe alții că vrem asta și aia, că va fi mai bine. Și dacă n-o fi mai bine, dacă o s-o dăm în bară, la asta s-a mai gîndit cineva? Așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se vede că primii care-și fac apariția pe Magheru sînt tot milițienii, cîteva sute de tinerei cărora de-abia le-au dat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Tușica și Angelina o să rămînă de partea noastră, dar nu s-a întîmplat. Măcar atunci ar fi trebuit să facă ceva și să ne avertizeze, dar n-au mișcat un deget. — E ca și cum ar fi dat pasărea din mînă pe cioara de pe gard, zice Gulie, gîndiți-vă și dumneavoastră, femeile aleg întotdeauna soluția de moment, nu gîndesc deloc în viitor. — Să nu se înțeleagă că am ceva cu afacerile lor, adaugă Roja, sau cu viața lor de familie, care oricum le merge
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mă gîndesc. Asta ar trebui să ți dea de gîndit măcar acum, în ceasul al doișpelea, continuase să-l avertizeze și, după aceea, de fiecare dată cînd avea ocazia. Te-a pus dracu’ să dai așii din mînă pe cioara de pe gard, zice Curistul. Cine te-a învățat să riști în halul ăsta o fi fost ori inconștient, ori și-a bătut joc de tine. — Dacă nu cumva ăți fi avut alții ascunși în mînecă, zice Croitorașul, pe care însă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cărora li s-a promis marea cu sarea dacă va urma întocmai planurile Securității. Pe cînd, dacă și schimba ehipa odată ce jocul a început, cine știe la ce se putea aștepta, era prea riscant să dea pasărea din mînă pe cioara de pe gard, îi spuse. Cîtă perfidie, au încercat atunci instinctele s-o avertizeze, dar era deocamdată hotărîtă să meargă pe mîna lui Roja. Clipea, se uita țintă la Părințel, îl studia din nou din cap pînă în picioare, așa cum o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zi lăsată de la Dumnezeu în care să mă întâlnesc cu nașii și să nu întrebe de dumneavoastră. Mai degrabă spune că tu treci pe la noi mai rar ca o eclipsă și apoi, când treci, stai un pic mai mult ca cioara-n par. Adevărul e că v-am dus dorul, domnule inginer - a ținut să pună la punct treburile învățătorul, râzând cu poftă. Îmi cer iertare, dar n-am să pot să rămân prea multă vreme, pentru că mai am și alte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spune-mi o chestie. Tu știi toate căcaturile astea păsărești. Poți dresa o pasăre din aia ca să spioneze un om? Daniel își cântări cuvintele. —Păsările te pot surprinde. Gaițele albastre pot să mintă. Corbii îi pedepsesc pe trădătorii din grup. Ciorile fac cârlige din sârmă și le folosesc ca să scormonească după hrană. Nici măcar cimpanzeii nu sunt în stare de așa ceva. Deci n-ar fi nici o problemă să se țină după oameni. —Ei, n-am idee cum faci ca să-ți dea raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în urmă, la distanță de trei ani jumătate și un cutremur. Între timp, mama și tata își reproșaseră tot ce era posibil, iar postul de radio interzis ceruse zilnic, la noi în sufragerie, libertate pentru poporul nostru. Vară de vară, ciorile părăseau câmpia în asfințit, ca să se strângă în oraș seara și praful acoperea frunzele arborilor cu o pulbere fină. An după an, în august, orașul mirosea a friptură și nenumărate mâini învârteau prin aer stegulețele de hârtie, până aproape de blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Leei, dar n-aveam curajul să bat. Făceam stânga împrejur, mă duceam la școală și intram în curte. Vacanța de vară așternuse liniștea peste tot. Uneori veneau câțiva copii să se joace, pe urmă plecau în altă parte. Apoi soseau ciori, vrăbii și porumbei și ciuguleau boabe de pe pământ, fără să se sinchisească de mine. Își luau zborul și ele. Pe sub platani adia o boare de vânt, care făcea cugetarea mai plăcută. I-am scris Leei o scrisoare, însă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Eu sunt Paul Newman. Cât mai e, până vine? O jumătate de oră. Am continuat să aștept. La canal era liniște. Pescarul plecase, pe celălalt mal dormeau în iarbă niște soldați, cu cascheta drept pernă. Pe cer s-au ivit ciorile. Vara, ele zburau în fiecare zi, dis-de-dimineață, la țară în lanurile de grâu, departe de șosele, unde se îndopau făcând gălăgie și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zburau în fiecare zi, dis-de-dimineață, la țară în lanurile de grâu, departe de șosele, unde se îndopau făcând gălăgie și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă militară a ciorilor. Veneau cu sutele și în valuri. Așa trebuie să fi arătat cerul în timpul războiului, când se apropiau bombardierele huruind, m-am gândit. Ariana încă nu apăruse și Paul Newman nu găsise nici un răspuns la întrebările mele. Am tras concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iei ochii. Ea s-a întins lângă mine și și-a pus brațele sub cap. Făceau asta și femeile din filmele de la Hollywood? Ava Gardner? Marilyn? Brigitte? La subsuori îi creșteau smocuri de păr negru. Pe cer croncăneau escadrile de ciori. „Ciorile”, a zis ea. „Ciorile. Tatăl meu spune că sunt ca partidul. Inu...” Mi-am înghițit limba. Am pornit-o cu stângul, m-am gândit. „Și tatăl meu spune la fel.” Am râs. Mi s-a luat un pietroi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ochii. Ea s-a întins lângă mine și și-a pus brațele sub cap. Făceau asta și femeile din filmele de la Hollywood? Ava Gardner? Marilyn? Brigitte? La subsuori îi creșteau smocuri de păr negru. Pe cer croncăneau escadrile de ciori. „Ciorile”, a zis ea. „Ciorile. Tatăl meu spune că sunt ca partidul. Inu...” Mi-am înghițit limba. Am pornit-o cu stângul, m-am gândit. „Și tatăl meu spune la fel.” Am râs. Mi s-a luat un pietroi de pe inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întins lângă mine și și-a pus brațele sub cap. Făceau asta și femeile din filmele de la Hollywood? Ava Gardner? Marilyn? Brigitte? La subsuori îi creșteau smocuri de păr negru. Pe cer croncăneau escadrile de ciori. „Ciorile”, a zis ea. „Ciorile. Tatăl meu spune că sunt ca partidul. Inu...” Mi-am înghițit limba. Am pornit-o cu stângul, m-am gândit. „Și tatăl meu spune la fel.” Am râs. Mi s-a luat un pietroi de pe inimă. „Știi, pe ciorile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ea. „Ciorile. Tatăl meu spune că sunt ca partidul. Inu...” Mi-am înghițit limba. Am pornit-o cu stângul, m-am gândit. „Și tatăl meu spune la fel.” Am râs. Mi s-a luat un pietroi de pe inimă. „Știi, pe ciorile astea se poate conta”, a vorbit ea din nou. „Ce vrei să spui?” „Pur și simplu, se poate conta pe ele. Vin și pleacă mereu la aceeași oră. Oare pe oameni se poate conta?” „Pe oameni nu se poate conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mușchetarilor.” „Mușchetarii regelui.” „Dar ei, împreună toți patru, erau de neînvins.” „De neînvins. Știi, mereu m-am întrebat de ce Dumas și-a numit cartea Cei trei mușchetari, când de fapt erau patru.” „Cine știe de ce.” Am tăcut o vreme. „Și ciorile tot mai zboară”, a spus ea. „Știi tu cumva unde se adună ciorile, ca să înnopteze? Eu n-am văzut niciodată unde coboară ele din zbor. Tu le-ai văzut?” „Nu. Poate mai departe de gară. Dar am o idee. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Știi, mereu m-am întrebat de ce Dumas și-a numit cartea Cei trei mușchetari, când de fapt erau patru.” „Cine știe de ce.” Am tăcut o vreme. „Și ciorile tot mai zboară”, a spus ea. „Știi tu cumva unde se adună ciorile, ca să înnopteze? Eu n-am văzut niciodată unde coboară ele din zbor. Tu le-ai văzut?” „Nu. Poate mai departe de gară. Dar am o idee. Când vii înapoi, să mergem să ne uităm unde coboară ciorile. Rămâne așa stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unde se adună ciorile, ca să înnopteze? Eu n-am văzut niciodată unde coboară ele din zbor. Tu le-ai văzut?” „Nu. Poate mai departe de gară. Dar am o idee. Când vii înapoi, să mergem să ne uităm unde coboară ciorile. Rămâne așa stabilit?” „Clar. Rămâne stabilit.” „Pe ce dată vii înapoi?” „Ah, asta o să vedem. Adică, tata și mama... Pe urmă, Tom Sawyer și Huckleberry Finn sunt și ei nemaipomeniți. Știi, au fugit de acasă și au călătorit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu noaptea În cap... căci mai multe legume și zarzavaturi Înseamnă ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii de la orașe și sate. În laboratoarele Întreprinderii Ecarisajul din București s-a prezentat noul produs - pasta fosforată! Pasta fosforată distruge șobolanii și ciorile de pe arii, apărând astfel recoltele de dăunători. Experimentat fiind la o gospodărie agricolă, noul produs a dat rezultate excelente. Moscova. - Oțelarii Strugov, Calmîcov și Costrov de la Uzina Metalurgică din Zlataust-Ural, au stabilit un remarcabil record de producție. Ei au elaborat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe urmă asiști la un meci de hochei pe iarbă dintre I.O.R. și METALOGLOBUS pe terenul din spatele Patinoarului Artificial, tot 23 August. Te gândești la Tulea, pe care toți au poreclit-o Indonezia pentru că este neagră ca o cioară, și la castana pe care ți-a tras-o. Puh! Te mai doare și acum. Lasă, că o prinzi tu luni, la ora de sport. După meciul de hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vârstei de 70 de ani și pentru contribuța deosebită adusă la dezvoltarea prieteniei și colaborării dintre Partidul Comunist Român și Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Au participat tovarășa Elena Ceaușescu, tovarășii Manea Mănescu, Ștefan Voitec, Emil Bobu, Cornel Burtică, Gheorghe Cioară, Lina Ciobanu, Ion Dincă, Emil Drăgănescu, Janos Fazekaș, Ion Ioniță, Petre Lupu, Paul Niculescu, Gheorghe Oprea, Gheorghe Pană, Ion Pățan, Dumitru Popescu, Gheorghe Rădulescu, Leonte Răutu, Iosif Banc, Ion Coman, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Mihai Gore, Nicolae Giosan, Ion Ursu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sprijinea spatele de pieptul lui, ea deschidea gura, iar el, pe rând, încerca dințișor după dințișor, până când, scârț, cel cu pricina se rupea de gingie și rămânea alb între degetele lui puternice. Ieșeau amândoi afară să-l arunce peste casă: „Cioară, cioară, zboară, zboară, na-ți un dinte slab de lapte, dă-mi altul de os sănătos”. Tanti Sofula râdea în hohote, în timp ce el o îmbrățișa pe ea din priviri, zâmbind, mereu zâmbind. După o vreme, tanti Sofula a născut un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spatele de pieptul lui, ea deschidea gura, iar el, pe rând, încerca dințișor după dințișor, până când, scârț, cel cu pricina se rupea de gingie și rămânea alb între degetele lui puternice. Ieșeau amândoi afară să-l arunce peste casă: „Cioară, cioară, zboară, zboară, na-ți un dinte slab de lapte, dă-mi altul de os sănătos”. Tanti Sofula râdea în hohote, în timp ce el o îmbrățișa pe ea din priviri, zâmbind, mereu zâmbind. După o vreme, tanti Sofula a născut un băiat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fac temeinic am intrat în sinea lui. Acum când vin aci și văd minunea asta de mânăstire ridicată întru pomenirea neamului său, pot spune că îl cunosc chiar bine de tot. — ... Ia uite, înflori bălușca, lușca, bălușca și porumbreii. Ceapa ciorii, măria ta. — Bălașa, Dumnezeu s-o pomenească, așa le spunea: bălușcă. — Vezi, măria ta, Bălașa așa le spunea... și cuta dintre sprâncenele măriei tale se adâncește. Este firesc să fie așa: pe unde treci, tot ce ai privit odinioară cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]