2,485 matches
-
unu la nou). Nimic nu este mai bun pentru un gât Înțepenit. Dac) va auzi de vreun maseur bun la Chicago, Îmi va comunica numele lui. Spre sfârșitul dup)-amiezii scoatem tot vinul, coniacul, rachiul, m)slinele, nucile, brânzeturile, cârn)ciorii și biscuiții. Oaspeții care pleac) organizeaz) uneori câte o mic) petrecere de r)mas-bun. Așa au f)cut Isaac Stern și soția sa, iar Înaintea lor Alexander Schneider. Nimic asem)n)tor cu cocteilurile organizate de americani, unde invitații stau
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un fel de strălucitor quinquennium Neronis. S-a uitat la ceas, eu m-am uitat la al meu și ne-am despărțit, iar eu am hoinărit prin oraș pe ploaie, apoi am vizitat The Backs și am privit câtva timp ciorile din plasa neagră a ulmilor desfrunziți și primele flori de șofran apărute pe gazonul presărat cu mărgăritare de brumă. În timp ce mă plimbam pe sub acei copaci cântați În versuri, am Încercat să mă transpun În aceeași stare de extatică aducere aminte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la căpătâi. Așa, să dibui Cărarea Raiului, Gheorghiță-tată... Mi-o lumina și mie Cărarea... Acușica vin și eu, mai spune și se culcă alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se leagănă... Un stol de ciori croncănind mătură în zbor pământul cu umbra lor. Câțiva oșteni zdraveni, cu musteți bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ușa în nas. Mi s-au întunecat ochii, mi s-a încețoșat mintea, mi-au înțepenit picioarele. Nu știu ce i-am spus mamei care aștepta la poartă. Nu știu cum arătam. A fost singura dată când am văzut-o pe mama descumpănită. „Ai ciorilor mai sânt”. Peste câteva secunde și-a șters lacrimile din ochi și m-a îmbărbătat . „Lasă-i mamă, fii bucuros că ai pe Suzănica și pe Liviuțu”. Doamne, câtă înțelepciune, și câtă stăpânire de sine a avut. Se descurca ușor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru a-mi obosi corpul de plumb și nici compte-boule pentru a-mi obosi capul, dar voi fi obligat să-mi procur toate astea. Voi avea aerul unui Tartarin din Tarascon, înarmat până în dinți pentru a trage în sperietori de ciori luate drept animale sălbatice! Te îmbrățișez cu disperare. Al tău, René. Marți, 21 mai 1974 Mon amour, sunt fericit că ți-a plăcut istoria povestită de marele Geronimo. Iată urmarea: „Printre cele câteva ființe umane care mai erau încă în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să stau iarna cu el, să învățăm împreună, să trăim din ce este și-o fi tot împreunăăși așa, înlocuindu-l la ore câte odată, am ajuns suplinitor de suplinitor. Cât lucram cu isteții copii, Iancu arunca alice în vântul ciorilor că alt animal n-a reușit să ochească sau aranja aventura mișcării unei bote de vin mănăstiresc, circa 20 de litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
O. și vreo 6 U.M.-uri cu "ochi albaștri" pe urmele matale? "Dar sărac ca anul acesta...". Și eu, la sfârșitul lui 1988, eram sărac și amărât ca matale, când ai fost răspopit pentru motivul că trăgeai cu pușca în ciorile de la biserica Golia. Și pe mine mă potopiseră ciorile, ciori dintr-o specie mai periculoasă, "cu ochi albaștri", pe care n-aveam cum să le sperii, puștile fiind ale ciorilor! Și pe mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe urmele matale? "Dar sărac ca anul acesta...". Și eu, la sfârșitul lui 1988, eram sărac și amărât ca matale, când ai fost răspopit pentru motivul că trăgeai cu pușca în ciorile de la biserica Golia. Și pe mine mă potopiseră ciorile, ciori dintr-o specie mai periculoasă, "cu ochi albaștri", pe care n-aveam cum să le sperii, puștile fiind ale ciorilor! Și pe mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred că plin de năduf am scris o poezie: Faliment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
urmele matale? "Dar sărac ca anul acesta...". Și eu, la sfârșitul lui 1988, eram sărac și amărât ca matale, când ai fost răspopit pentru motivul că trăgeai cu pușca în ciorile de la biserica Golia. Și pe mine mă potopiseră ciorile, ciori dintr-o specie mai periculoasă, "cu ochi albaștri", pe care n-aveam cum să le sperii, puștile fiind ale ciorilor! Și pe mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred că plin de năduf am scris o poezie: Faliment total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ai fost răspopit pentru motivul că trăgeai cu pușca în ciorile de la biserica Golia. Și pe mine mă potopiseră ciorile, ciori dintr-o specie mai periculoasă, "cu ochi albaștri", pe care n-aveam cum să le sperii, puștile fiind ale ciorilor! Și pe mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred că plin de năduf am scris o poezie: Faliment total! La casă de om sărman nici opinci și nici suman, nici merinde nici fiertură, nici câine în bătătură! La casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că trăgeai cu pușca în ciorile de la biserica Golia. Și pe mine mă potopiseră ciorile, ciori dintr-o specie mai periculoasă, "cu ochi albaștri", pe care n-aveam cum să le sperii, puștile fiind ale ciorilor! Și pe mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred că plin de năduf am scris o poezie: Faliment total! La casă de om sărman nici opinci și nici suman, nici merinde nici fiertură, nici câine în bătătură! La casă de om calic nici oghial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
făină albă. Acum, zăpada pufoasă reactualizează o iarnă care a fost ratată anul acesta și aici, în coasta muntelui. Sunt într-o iarnă care mi se pare artificială; peisajul devine albastru, cu copaci mari, bătrâni, cu trunchiuri trupeșe, cu câteva ciori grave, parcă ar fi mici statuete negre. Sting lumina și privesc la schimbarea lentă a culorilor care se topesc în noapte. Strada, neumblat albă, pustie. Ninsoarea se cerne spornică, este ora la care încep să se aprindă luminile, este oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
deschis: acest bun simț modern "inversat" se ține minte câteodată toată viața. * Un caz din această categorie este următorul, extras din colecția mea, foarte bogată, de modele exemplare de bun simț modern: Mă aflam surghiunit undeva, în mijlocul Bărăganului (pe lângă gara "Cioara"), unde era un faimos centru de agricultură pe care lucra o imensitate de ostași recoltați dintre infractori și fii de chiaburi, trimiși la batalioane de muncă. Erau sute de ostași (infractori, e adevărat, cu mentalitate de infractor), dar și mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
avea curiozitatea de a merge înapoi, în sens invers. Am simțit impulsul să arunc ceasul, m-aș fi azvârlit și pe mine, aș fi aruncat și lumea înapoi. Nu l-am mai căutat niciodată pe Sașa, nu l-am căutat. Cioara cu ochii albaștri Cazul nenorocit întâmplat la mănăstirea Tanacu, un omor de tip medieval, petrecut într-un loc sfințit, având ca eroi un preot, patru călugărițe plus o măicuță (victima), a scandalizat opinia publică, acum o lună și ceva. Paradoxal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iunie, ora 17.00 fix 299 O veche complicitate 303 Realitatea ca poveste 309 Corabie albă pe mare trecea 315 Viitorul e în ouă 320 Bătrânețea ca infracțiune 324 Scrisorile, poștașul, alte timpuri 329 Femeia, eterna poveste 333 Sașa 338 Cioara cu ochii albaștri 342 Minciuna Țurcăniței 346 Cartea, ca subiect cotidian 351 Acțiunea " Visul interzis" 355 Îngerii lui Erofeev 361 Un Crăciun special 364 Părintele Vania 369 Severina 375 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eficiente. Bordurile s-au înălțat, au apărut suprastructuri la pupa și prova, pentru cabine, s-a ivit bompresul (catargul orizontal de deasupra etravei), velele au fost puse pe vergi transversale, s-au prevăzut catargele cu gabii (așa-numitele cuiburi de cioară), pentru veghe și observație de la înălțime. Tipul corăbiilor de sec. XV a exclus vâslașii, deci a modificat total arhitectura navei. Anglia, Franța, Spania, Portugalia, Olanda au devenit mari constructoare de corăbii și au alcătuit flote comerciale și militare. Navele militare
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Cei înarmați aveau buzdugane De aramă și niște lungi cuțite, Toți oameni înalți și groși în ciolane, Cu părul îmburzit, barbe șperlite, Haine avea lungi, scurte și învîrstate, Unii fără mâneci, alții rupte în spate. În loc de steag purtau ei o cioară De argint, cu penele rășchirate, Într-acel chip încît gândeai că zboară Pleznind din aripi cu aur suflate. Muzică făceau cu drâmboaie, Zdrîngănind clopoței de cioae... Marșul suna în cornuri mugătoare, Toți lolăindu-se în gura mare. Țiganii blestemă, se milogesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plete Cu șerpi i-atîrnă încovoiete, Neagră la față din ochi sclipește, Nu se aude ce mormăiește. În Ielele substanța e burlescul satanic, descrierea breugheliană a ielelor într-o scenă de sabat: Una e chioară Gheboasă, mică; C-un ochi de cioară, Cea mai snovoasă Alta spetită, E ofticoasă; Mult obosită; Și cea mai bună Alta gușată E cea nebună; Tot ceartă cată; Toate pizmașe, Alta bârfește De om vrăjmașe, Prea neghiobește: Nerușinate, Una gângavă Înverșunate; Stă pe gâlceavă; Cât simt răcoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ar rezulta și mai bine dacă am compara Fata babei și fata moșneagului cu Cendrillon de Ch. Perrault. În locul mediului luxos din basmul francez, aci mecanica vieții unui sat de munte. Fata babei e "slută", "țîfnoasă" și s-alintă "ca cioara-n laț". Ea e "sora cea de scoarță". Fata moșului muncește de "nu-și mai strânge picioarele". E "piatra de moară în casă", iar soră-sa "busuioc de pus la icoane". Fata babei iese gătită dumineca "de parc-a lins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de fericire... în vreme ce marinarul bătrân, abia întors pe uscat, pleacă din nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ninge! Ninge!... Alb e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de fericire... în vreme ce marinarul bătrân, abia întors pe uscat, pleacă din nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ninge! Ninge!... Alb e satul!... Ninge! Boi și vaci, cu răget
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
marinarul bătrân, abia întors pe uscat, pleacă din nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ninge! Ninge!... Alb e satul!... Ninge! Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ceața peste deal s-așterne, Ca un cântec de iubire Soarele în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și roșcate", zmeul ținut de doi țărani e "arestat", sfoara lui "curge spre cer", iar cerul toarce înăbușit, trenul la orizont e "un punct negru, dușmănos ca o gaură de revolver încărcat", clanța ușii trântite descarcă un foc de pușcă, ciorile speriate izbucnesc "carbonizînd livada și cerul, cu o explozie de negru sonor", ochii Olguței sunt negri "ca două capete de rândunică ieșite din cuib". Prin adânca incursiune în sufletul copilăresc, prin atmosfera de fericire și prin prospețimea recepției, Ulița copilăriei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a lălăială pentru țîncăi! Și el știa ca și cei dinaintea lui că la nord de Istru era neamul geților care avea destulă glagorie de unde să le dea grecilor și chiar fudulului Pitagora. Pentru că îi plăcea să-și lau-de propria cioară spunea despre neamul său precum i-a fost felul: ,,Neamul carie- nilor ajunse și el pe acea vreme, să se bucure între toate celelalte neamuri de o fai-mă fără pereche”. Bine cucoane că numai carienii matale erau moțați iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]